ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3660/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin sentința nr. 65 din 27 octombrie 2003, a condamnat pe inculpații:

- 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 70 alin. (9) din O.U.G. nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002, prin schimbarea încadrării juridice din art. 26 C. pen., raportat la art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002, conform art. 334 C. proc. pen.;

- un an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 26, raportat la art. 291 din același cod;

- un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. și

- 8 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 293 alin. (1) C. pen.

A dispus în temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 81 C. pen., a suspendat condiționat executarea acestei pedepse și a fixat un termen de încercare de 4 ani, conform art. 82 din același cod.

A făcut aplicarea art. 359 C. proc. pen. și art. 83 C. pen.

A constatat că inculpata a fost reținută 24 ore (29 decembrie 2002) și arestată preventiv de la 6 februarie la 19 iunie 2003;

- un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 288 alin. (1) C. pen.;

- un an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de un an și 6 luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen., a suspendat condiționat executarea acestei pedepse și a fixat un termen de încercare de 3 ani și 6 luni, conform art. 82 din același cod.

A făcut aplicarea art. 359 C. proc. pen. și art. 83 C. pen.

A constatat că inculpatul a fost arestat preventiv de la 6 februarie până la 12 iunie 2003;

- un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 293 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod;

- 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 291 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- un an și 10 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 3 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare, sporită cu 4 luni, în total având de executat 3 ani și 10 luni închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

A constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în perioada 23 ianuarie – 12 iunie 2003;

- un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 293 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 291 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- un an și 10 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002;

- 3 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare, sporită cu 4 luni, în total având de executat 3 ani și 10 luni închisoare în condițiile prevăzute de art. 71 și art. 64 din același cod.

A constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în perioada 20 martie – 12 iunie 2003;

- un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 288 alin. (1) C. pen.;

- un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 291 alin. (1) C. pen.;

- un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002 și

- 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 81 C. pen., executarea pedepsei a fost suspendată condiționat, fixând un termen de încercare de 4 ani, conform art. 82 din același cod.

A făcut aplicarea art. 359 C. proc. pen. și art. 83 C. pen.

În temeiul art. 118 lit. c) C. pen., a confiscat de la M.C. suma de 2150 dolari S.U.A. sau contravaloarea acestora în lei la cursul B.N.R. din momentul executării.

În temeiul art. 188 lit. d) C. pen., a confiscat de la inculpații L.M. și B.I. sumele de bani reprezentând folosul infracțiunii astfel:

- L.M. – 5.500 dolari S.U.A. sau contravaloarea în lei la cursul B.N.R. din momentul executării și 11.000.000 lei;

- B.I. – 6.000 dolari S.U.A. sau contravaloarea în lei la cursul BNR din momentul executării.

Au fost anulate înscrisurile falsificate și s-a respins cererea inculpatului B.I. privind restituirea pașaportului și a agendelor telefonice.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, conform celor stabilite și în actul de trimitere în judecată următoarea situație de fapt:

Inculpata M.C. este căsătorită cu un cetățean italian (N.V.) ce are domiciliul în Italia și a dorit să se deplaseze în această țară pentru a petrece sărbătorile de iarnă de la sfârșitul anului 2002. Neavând posibilitatea legală în acest sens, ea l-a contactat pe numitul A.M. din G. pentru a o ajuta să plece, într-o manieră fie ea și contrară legii, în străinătate. Prin intermediul numitului A., inculpata l-a cunoscut pe un oarecare D. din B. căruia la începutul lunii decembrie 2002 i-a înmânat două fotografii tip pașaport. Fiind contactată telefonic de numitul A., la data de 25 decembrie 2002, care i-a comunicat că „s-a rezolvat problema”, inculpata M.C. a venit a doua zi la București și, în noaptea de 26 decembrie 2002, a plecat împreună cu D., o altă tânără pe nume M. și cu alte două persoane, cu autoturismul acestuia, spre Oradea. Ajunși la Oradea în ziua de 27 decembrie 2002, în jurul orei 14,00, ei au fost contactați de numitul M. și de un alt bărbat, care au verificat pașapoartele falsificate ale celor două femei și le-au obținut asigurările medicale, informându-se și că la punctul de frontieră Valea lui Mihai Barantău „totul este în ordine”.

Cele 2 femei s-au urcat într-un autoturism marca Mercedes cu număr de înmatriculare străin la volanul căruia se afla bărbatul ce nu se prezentase și împreună cu alte două persoane (un bărbat și o femeie) s-au deplasat spre punctul de frontieră, La trecerea graniței, pașapoartele celor două tinere au fost prezentate autorităților de către conducătorul autoturismului. După efectuarea verificărilor s-a permis ieșirea din țară, astfel încât cu toții s-au deplasat spre orașul Debrecen, din Ungaria, la gară. Acolo, celălalt bărbat din autoturism, care cunoștea limba maghiară, le-a cumpărat inculpatei M.C. și numitei M., cu banii acestora, bilete de tren pentru Italia și respectiv Spania. Cele două tinere au rămas apoi singure în gară, iar inculpatei M.C. i s-a furat geanta cu documentele de călătorie și banii. În aceste condiții ea a fost nevoită să se înapoieze în România, autoritățile sesizându-se în legătură cu modul fraudulos în care părăsise țara.

Audiată fiind, inculpata M.C. a precizat că pașaportul pe care l-a folosit la trecerea frontierei era emis pe numele N.L., iar pașaportul numitei M. avea ca titulară pe G.R.A.

Cunoscând aceste aspecte, organele de urmărire penală au efectuat verificări la punctul de trecere a frontierei Valea lui Mihai Barantău, stabilind că persoanele ce au prezentat pașapoartele respective au ieșit din țară cu autoturismul marca Mercedes, condus de inculpatul B.I., în mașină aflându-se de asemenea numiții E.Șt. și E.E.

Extinzându-se cercetările s-a mai stabilit că în evidența populației există o singură N.L., cu domiciliul în B., dar care este mutată de la adresă de mai mulți ani. În ceea ce privește pe numita G.R.A., aceasta a fost audiată în calitate de martoră declarând în esență că a fost posesoare a unui pașaport românesc eliberat în anul 1999, iar la începutul lui decembrie 2002, a constatat că îl pierduse. A anunțat pierderea la organele de poliție, iar în cursul lunii decembrie 2002 nu a ieșit din țară, fiind însărcinată și având probleme de sănătate.

A fost, de asemenea, audiat și cuantumul martorei G., numitul M.C.A. despre care s-a afirmat inițial că își pierduse și el pașaportul. În declarațiile sale, martorul a arătat că, în cursul lunii decembrie 2002, având nevoie de bani, și-a vândut pașaportul unor persoane necunoscute, pe care nu le poate numi decât după porecle. Tot el a vândut acelor persoane și pașaportul cumnatei sale G.R.A., spunându-i că documentul a fost pierdut.

Pe baza acestor informații, organele de urmărire penală au stabilit că prin același punct de frontieră (Valea lui Mihai Barantău), s-a permis la 16 decembrie 2002, ieșirea din țară a unei persoane ce a prezentat pașaportul emis pe numele M.C.A. Trecerea frauduloasă a frontierei s-a făcut cu autoturismul condus de inculpatul L.M., iar în mașină se mai aflau inculpatul B.I. și numita S.G.M. A rezultat deci, în mod corect, că o altă persoană a părăsit în mod fraudulos România folosind un pașaport falsificat prin înlocuirea fotografiei.

În urma verificării listingurilor de ieșiri și intrări din și în România, efectuate în cursul anului 2002, de către inculpații B.I. și L.M. a rezultat că în mai multe rânduri aceștia au fost însoțiți la ieșirea din țară de către persoane ce au folosit pașapoarte falsificate prin înlocuirea fotografiei.

- La data de 29 martie 2002, figurează ca ieșit din țară la punctul de trecere a frontierei Valea lui Mihai Bărăntău, numitul P.M. cu autoturismul marca Mercedes condus de inculpatul B.I.

Audiat, martorul P.M., a declarat că a avut pașaport, dar nu a ieșit niciodată din România. La începutul anului 2002, i-a împrumutat unui prieten, D.P., la cererea acestuia, pașaportul, întrucât D.P. avea interdicție pentru Ungaria. După câteva zile, D.P. l-a anunțat că nu-i mai poate restitui pașaportul întrucât l-a pierdut.

S-a mai stabilit că persoana ce a folosit pașaportul lui P.M. cu poza falsificată, pentru a ieși din țară, nu mai figurează reintrat în România cu acest nume.

- La data de 16 iulie 2002, tot cu inculpatul B.I. și în același autoturism, în care se mai afla și E.Șt., au părăsit țara două persoane care au prezentat la punctul de trecere a frontierei Valea lui Mihai Bărăntău, pașapoarte pe numele P.F. și respectiv C.L., care nu mai apar ulterior ca reintrate în România.

Audiați în cauză în calitate de martori, P.F. a arătat că și-a pierdut pașaportul în prima jumătate a anului 2002, iar C.L. că a vândut pașaportul unei persoane neidentificate cu suma de 1.200.000 lei. Nici unul dintre ei nu a ieșit din țară în cursul anului 2002.

- S-a mai reținut că, la data de 20 septembrie 2002, împreună cu B.I., în aceleași împrejurări, au ieșit din țară cetățeana bulgară T.D.N., S.E. și P.G., în autoturism aflându-se și E.Șt. Cetățeana bulgară, P.G. și S.E. nu mai apar ca reintrați în România.

Audiată ca martoră, S.E. a declarat că nu a avut niciodată pașaport și nu a părăsit teritoriul țării. P.G. a arătat că a pierdut pașaportul în cursul anului 1999, fiind în stare de ebrietate și de atunci nu a mai părăsit teritoriul țării.

- Tot împreună cu inculpatul B.I. (însoțit de E.Șt.) au ieșit la 28 septembrie 2002 din țară trei persoane ce au prezentat pașapoarte având ca titular pe S.R.P., M.F.G. și B.A. Nici aceste persoane nu mai apar ca fiind reintrate pe teritoriul României.

Dacă numita S.R.P. nu a putut fi găsită, mutându-se de mai mulți ani de la domiciliul ei din I., M.F.G. și B.A. au fost audiați, ei arătând în esență că au avut pașapoarte turistice pe care le-au pierdut la începutul anului 2002, iar din acel moment nu au mai ieșit din țară.

- La data de 30 septembrie 2002, împreună cu inculpații B.I. și L.M., au părăsit țara prin același punct de trecere a frontierei la bordul autoturismului Mercedes alte două persoane care s-au legitimat cu pașapoarte emise pe numele A.M.L. și F.E. Ele nu mai figurează ca reintrate ulterior în România.

Numita F.E. a fost audiată ca martoră, declarând că în cursul anului 2002 nu a părăsit țara, întrucât pașaportul îi fusese sustras.

În ce o privește pe A.M.L., aceasta domiciliază tot în B. ca și F.E., însă nu a putut fi audiată, din probele administrate rezultând că ea se află de mai multe luni într-o comună din nordul Moldovei.

Ca și în celelalte cazuri s-a tras concluzia că pașapoartele pe numele F.E. și A.M.L. au fost folosite de către alte persoane prin înlocuirea fotografiilor acestor documente, pentru a ieși în mod fraudulos din România.

Cercetările au stabilit că persoanele care au folosit pașapoartele falsificate au fost numitele D.A. și B.S. din Republica Moldova. De la acestea, inculpatul B.I. a primit 600 dolari S.U.A., iar inculpatul L.M. 100 dolari S.U.A. și 11.000.000 lei.

- La data de 6 noiembrie 2002, cu autoturismul condus de inculpatul B.I., au mai ieșit din țară prin același punct de frontieră, martorul E.Șt. și o persoană care a prezentat un pașaport pe numele B.D.

Audiat ca martor, B.D. a precizat că i s-a emis un pașaport turistic în anul 1999, pe care nu l-a folosit, niciodată, iar în cursul anului 2002 a constatat dispariția acestuia.

- La data de 26 noiembrie 2002, inculpatul B.I. a ieșit din nou din țară prin punctul de frontieră Valea lui Mihai Barantău la volanul aceluiași autoturism, fiind însoțit de două persoane care au prezentat pașapoarte pe numele G.M.C. și, respectiv, Ș.S.M.

Verificându-se, s-a constatat că numitul Ș.S.M. a declarat pierdut pașaportul la 26 februarie 2002. La data de 15 martie 2002, i-a fost eliberat un nou pașaport turistic pe care l-a folosit părăsind țara la 19 octombrie 2002 și revenind abia la 23 decembrie 2002. Concluzia firească a fost că persoana care a ieșit din țară la 26 septembrie 2002, împreună cu inculpatul B.I. a folosit în mod fraudulos pașaportul declarat pierdut de Ș.S.M.

Referitor la G.M.C. s-a stabilit că acesteia i s-a eliberat un pașaport turistic la data de 7 aprilie 2000. Nefiind găsită la domiciliu nu a putut fi audiată.

- La 20 noiembrie 2002, inculpatul L.M. a ieșit din țară cu autoturismul său prin același punct de frontieră, fiind însoțit de inculpatul B.I. și de o persoană ce a prezentat un pașaport emis pe numele P.M.C.

Această persoană a fost identificată, stabilindu-se că locuiește în Buzău și că în perioada februarie – iulie 2002 a fost plecată în Italia. La două – trei săptămâni după revenirea în țară, martorul a constatat că și-a pierdut pașaportul, în condiții neelucidate, dar nu a anunțat autoritățile despre dispariția documentului.

La 30 decembrie 2002, inculpatul L.M. însoțit de inculpatul B.I. și de două persoane ce au prezentat pașapoarte emise pe numele de R.R.D. și Ș.L. au părăsit țara prin același punct de frontieră.

Audiat ca martor, R.R.D. a declarat că i s-a emis un pașaport turistic în anul 1998 pe care l-a folosit de mai multe ori deplasându-se în Turcia. După 1999 nu a mai ieșit din țară, iar în decembrie 2002, fiind în stare de ebrietate într-un bar din municipiul Roman, i s-a furat portvizitul în care se găseau toate actele personale, inclusiv pașaportul.

În ce o privește pe Ș.L., aceasta a declarat că, în cursul lunii mai 2002, i s-au furat toate actele, inclusiv pașaportul. Nici înainte și nici după acest moment nu a ieșit vreodată din țară.

S-a concluzionat și în acest caz că pașapoartele au fost folosite de alte persoane pentru a părăsi în mod fraudulos țara.

S-a mai reținut, potrivit declarațiilor inculpatei M.C., că aceasta a fost ajutată în obținerea pașaportului falsificat de către numitul A.M. Fiind audiat, acesta din urmă a declarat că în luna noiembrie 2002, i-a făcut cunoștință inculpatei M.C., cu care era prieten de mai mulți ani, cu un oarecare G. din Brăila, de fapt inculpatul M.G. despre care aflase că se ocupă cu „ajutorarea” unor persoane de a trece fraudulos granița. M.C. și M.G. s-au întâlnit în mai multe rânduri în lunile noiembrie – decembrie 2002, la Galați și București, inculpata M.C. înmânându-i două poze tip pașaport și suma de 300 dolari S.U.A.

Inculpatul M.G. este cel care a luat legătura cu învinuitul D.V., plecat din țară și dat în urmărire generală și internațională, existând date și indicii temeinice că este persoana care a falsificat pașapoartele și care apare în diverse declarații ca fiind D., V., V. sau V.

Față de învinuitul D.V. s-a disjuns cauza, continuându-se cercetările.

Tot pe baza declarațiilor inculpatei M.C. și a confruntării ei cu inculpatul M.G. s-a reținut că, după ce a plecat cu învinuitul D.V. (care s-a recomandat a fi D.) și cu numita M. spre Oradea, în autoturismul acestuia din urmă au mai fost luate două persoane, care le-au însoțit, și anume inculpata V.M.E. și socrul acesteia, martorul Șt.F.

Inculpata V.M.E. îl cunoștea dinainte pe inculpatul L.M., recomandat a fi M., întrucât acesta îl ajutase, în aceiași manieră, pe soțul inculpatei, V.I.C., să părăsească ilegal țara.

Inculpata V.M.E. cunoștea că pașapoartele folosite de cele două tinere sunt falsificate și vor fi folosite pentru a trece fraudulos granița, iar pe parcursul drumului până la Oradea și Marghita l-a contactat telefonic în mai multe rânduri pe inculpatul L.M., stabilind detaliile privind trecerea frontierei și contribuind, prin ajutorul dat, la desfășurarea acestui segment al activității infracționale.

Totodată, s-a mai reținut că, în toamna anului 2002, la solicitarea inculpatului L.M., care la rândul său fusese rugat de o cunoștință din Germania, numită T., inculpatul B.I. a trecut în Ungaria un bărbat, folosind aceleași metode, de la care a primit suma de 200 dolari S.U.A., bani împărțiți în mod egal de inculpați.

În aceiași perioadă de timp, cei doi inculpați, procedând de o manieră identică, au mai trecut în Ungaria:

- un bărbat care le-a plătit suma de 400 dolari S.U.A., bani împărțiți în mod egal;

- un bărbat și o femeie (soț și soție) care au plătit 1.000 dolari S.U.A., bani împărțiți de asemenea în mod egal;

- la 30 decembrie 2002, un bărbat și o femeie care au plătit 2.500 dolari S.U.A. inculpaților B.I. și L.M.

Identitatea unora dintre persoanele implicate în această activitate infracțională nefiind complet stabilită, prin rechizitoriu s-a dispus disjungerea și continuarea cercetărilor.

Față de această situație de fapt, prima instanță a reținut următoarele încadrări juridice:

Cu privire la inculpata M.C.:

Activitatea sa infracțională s-a apreciat ca fiind pe deplin probată, ea săvârșind infracțiunile prevăzute de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002 (trecere frauduloasă a frontierei) și art. 291 alin. (1) C. pen. (uz de fals) în forma autoratului și nu a complicității, așa cum a reținut actul de sesizare a instanței.

S-a motivat, în sensul că inculpata a trecut fraudulos frontiera de stat și nu a dat un simplu ajutor altei persoane care a trecut ilegal frontiera.

Totodată, inculpata M.C. a folosit direct pașaportul falsificat atunci când a trecut frontiera de stat ceea ce conduce la concluzia că este autoarea uzului de fals și nu un simplu complice.

Celelalte încadrări juridice, de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale și complicitate la fals privind identitatea s-a apreciat că au fost stabilite corect de organul de urmărire penală.

Cu privire la inculpatul M.G.:

S-a motivat că inculpatul M.G. a intermediat pentru inculpata M.C., cu persoane în legătură cu care cercetările s-au disjuns și continuă, obținerea unui pașaport falsificat prin înlocuirea fotografiei, știind că aceasta va folosi documentul pentru a trece frontiera de stat.

În sarcina acestui inculpat au fost reținute infracțiunile de fals material în înscrisuri oficiale și trecere ilegală a frontierei de stat, ambele în forma de participare a complicității [(art. 26 C. pen., raportat la art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002, respectiv art. 26, raportat la art. 288 alin. (1) C. pen.)], așa cum a stabilit actul de trimitere în judecată.

3-4. Cu privire la inculpații L.M. și B.I.:

Prima instanță a apreciat că faptele pentru care acești inculpați au fost trimiși în judecată sunt pe deplin dovedite și ele realizează conținutul infracțiunilor reținute prin actul de sesizare a instanței și anume: art. 26, raportat la art. 293 alin. (1) C. pen.; art. 26, raportat la art. 291 alin. (1) C. pen.; art. 26 C. pen., raportat la art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, aprobată prin legea nr. 243/2002 și art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002, toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 33 lit. a) C. pen.

Cererea inculpaților de a se schimba încadrarea juridică într-o infracțiune unică prevăzută de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002 a fost respinsă.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpații M.C., M.G., L.M. și B.I.

Inculpata M.C. a solicitat reducerea pedepselor aplicate, sub minimul special prevăzut de lege, prin reținerea unor circumstanțe atenuante.

Inculpatul M.G. a solicitat achitarea sa în temeiul art. 10 alin. (1) lit. b

1

), combinat cu art. 18

1

C. pen. și aplicarea unei sancțiuni administrative.

Inculpatul L.M. a solicitat achitarea pentru complicitate la infracțiunile de uz de fals și fals privind identitatea, reducerea pedepselor aplicate pentru celelalte două infracțiuni și aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.

Inculpatul B.I. a solicitat achitarea pentru toate infracțiunile pentru care a fost condamnat de prima instanță și restituirea celor două agende telefonice și a pașaportului turistic. În subsidiar a solicitat reducerea pedepselor și aplicarea dispozițiilor art. 81 sau ale art. 86

1

C. pen.

Inculpații și-au întemeiat recursurile pe dispozițiile art. 385

9

pct. 12, 14, 17 și 17

1

C. proc. pen.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare formulate și din oficiu sub toate aspectele, se constată că recursurile sunt întemeiate potrivit celor ce urmează.

Prima instanță a reținut, pe baza probelor administrate, în mod corect starea de fapt însă a încadrat greșit în dispozițiile legii infracțiunile săvârșite de inculpați.

Astfel, în sarcina inculpatei M.C. au fost reținute ca fiind săvârșite în concurs real infracțiunile de fals privind identitatea și uz de fals [(art. 293 alin. (1) și art. 291 alin. (1) C. pen.)], în timp ce pentru inculpații L.M. și B.I. au fost reținute aceleași infracțiuni în forma de participație a complicității.

În esență s-a reținut, ca stare de fapt, că inculpata M.C. a trecut granița folosind un pașaport falsificat prin substituirea fotografiei (pașaportul aparținând altei persoane), inculpații L.M. și B.I. ajutând-o să treacă efectiv granița, acești doi inculpați procedând de aceiași manieră cu mai multe persoane care au părăsit nelegal țara (în sarcina lor reținându-se dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen.).

Este însă de observat că infracțiunea de fals privind identitatea prevăzută în art. 293 C. pen., se săvârșește prin prezentarea sub o identitate falsă ori prin atribuirea unui asemenea identități altei persoane, pentru a induce sau menține în eroare o unitate dintre cele prevăzute în art. 145, în scopul de a produce consecințe juridice pentru sine ori pentru altul.

Din conținutul textului enunțat rezultă că latura obiectivă a acestei infracțiuni se realizează prin prezentarea de către făptuitor a unei alte identități decât cea reală, fie oral, fie prin folosirea unui înscris cu ocazia prezentării în fața unei autorități în vederea obținerii ori realizării unui drept prevăzut de lege.

Ca atare, folosirea unor înscrisuri false privind identitatea face parte din însuși conținutul infracțiunii de fals privind identitatea, motiv pentru care condamnarea inculpatei M.C. și pentru infracțiunea de uz de fals, iar a inculpaților L.M. și B.I., pentru complicitate la această infracțiune este nelegală, aceste din urmă fapte neconstituind infracțiuni autonome ci componente ale infracțiunii prevăzute în art. 293 C. pen.

Tot nelegală este și condamnarea inculpatei V.M.E., pentru complicitate la infracțiunea de uz de fals, fiindcă această inculpată nu a ajutat în nici un mod pe inculpata M.C. la folosirea pașaportului falsificat.

De altfel, fiind nelegală condamnarea inculpatei M.C., pentru infracțiunea de uz de fals (în calitate de autor), nici condamnarea complicilor la această infracțiune nu este legală.

Cum această inculpată nu a declarat recurs, cauza va fi examinată prin extindere și în ceea ce o privește, dispozițiile art. 385

7

alin. (1) C. proc. pen., fiind aplicabile.

Greșită este și condamnarea inculpaților L.M., B.I. și V.M.E., pentru infracțiunea prevăzută de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002.

Potrivit acestei dispoziții legale, constituie infracțiune: „Racolarea, îndrumarea sau călăuzirea uneia sau mai multor persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat, precum și organizarea acestor activități.”

Elementul material al infracțiunii este alternativ și constă în acțiunile de racolare (recrutare, atragere a unei alte persoane prin diverse mijloace), îndrumare (de arătare a drumului unei persoane, de îndreptare a acesteia în direcția potrivită) sau călăuzire (de conducere a unei persoane pe un drum; a îndruma, învăța sau povățui), toate aceste acțiuni, prin natura lor, fiind acțiuni tipice de instigare sau complicitate la infracțiunea de trecere frauduloasă a frontierei.

În cauza de față, nici unul din inculpații menționați nu au comis infracțiunea de trafic de migranți (cum este definită infracțiunea prevăzută de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001), modul de desfășurare a activității infracționale excluzând acțiunile ce constituie elementul material al acestei infracțiuni.

Toate persoanele care au trecut fraudulos granița, prin folosirea unor pașapoarte a căror poză a fost substituită, au apelat direct sau prin intermediari la inculpatul L.M. care, în schimbul unor sume de bani și împreună cu inculpatul B.I. (procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Marghita care supraveghea activitatea poliției de frontieră de la punctul de trecere a frontierei Valea lui Mihai Bărăntău) treceau persoanele respective peste graniță cu autoturismele proprii, fără o verificare atentă a pașapoartelor, dat fiind că de fiecare dată era prezent și inculpatul B.I.

În alte cuvinte, cei care doreau să treacă granița folosind pașaport falsificat nu aveau nevoie de îndrumare sau călăuzire până la frontiera de stat, ci de o persoană în măsură să le treacă peste graniță fără o verificare scrupuloasă a pașaportului.

Așa se explică de ce, în toate cazurile (inclusiv în cele ce privesc pe inculpatele M.C. și V.M.E.), cei interesați apelau telefonic pe inculpatul L.M. care le fixa întâlnire în Oradea sau Marghita unde, împreună cu inculpatul B.I. (procuror), le urcau în autoturism și le treceau granița mizând pe verificarea sumară a pașapoartelor.

În acest mod, cei doi inculpați, inclusiv inculpata V.M.E., nu au făcut decât acte de ajutorare (complicitate) a celor ce au trecut granița cu pașapoarte falsificate și nicidecum activități de racolare, îndrumare sau călăuzire.

Ca atare, condamnarea inculpaților L.M., B.I. și V.M.E., pentru infracțiunea de trafic de migranți este greșită, acești inculpați desfășurând numai activități specifice complicității la infracțiunea de trecere frauduloasă a frontierei.

Greșită este și condamnarea inculpatei V.M.E., pentru complicitate la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, faptă incriminată de dispozițiile art. 26, raportat la art. 288 alin. (1) C. pen.

Prin rechizitoriu s-a reținut că inculpata V.M.E. „a participat la tranzacția privind cumpărarea pașapoartelor emise pe numele M.C.A. și D.R.A., cunoscând că acestea vor fi folosite de alte persoane în vederea trecerii frauduloase a frontierei.

Prima instanță nu a motivat în ce constă activitatea inculpatei referitor la falsificarea acestor pașapoarte, iar din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpata V.M.E. a înlesnit sau ajutat în vreun mod la falsificarea acestor înscrisuri oficiale prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lor în orice mod.

În consecință, este nelegală condamnarea acestei inculpate și pentru infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 288 alin. (1) C. pen.

Inculpatul M.G. a fost condamnat și pentru complicitate la infracțiunea de trecere ilegală a frontierei, reținându-se că a intermediat inculpatei M.C. obținerea unui pașaport falsificat prin înlocuirea fotografiei, cunoscând c ă aceasta va folosi acel înscris pentru a trece frontiera de stat.

În concret, inculpatul M.G. a cunoscut pe inculpata M.C. prin intermediul numitului A.M. și s-a implicat în ajutorarea acesteia pentru a obține un pașaport falsificat. În acest sens a luat de la inculpata M.C. două poze tip pașaport și suma de 300 dolari S.U.A., după care a luat legătura cu învinuitul D.V. (dat în urmărire generală și față de care cauza a fost disjunsă), care a falsificat pașaportul și apoi a transportat cu autoturismul propriu pe inculpata M.C. și pe numita M. împreună cu inculpata V.M.E. și martorul Șt.F. la Oradea și apoi la Marghita.

Inculpatul M.G. nu a cunoscut când, cum și în ce mod a părăsit țara inculpata M.C.

Ca atare, inculpatul M.G. a ajutat pe inculpata M.C. numai pentru obținerea pașaportului falsificat prin substituirea fotografiei de către învinuitul D.V. (punând în legătură pe inculpată cu învinuitul și predându-i acestuia din urmă pozele tip pașaport și suma de 300 dolari S.U.A.), nu și în activitatea de trecere ilegală a frontierei. Chiar dacă a cunoscut că pașaportul falsificat va fi folosit pentru trecerea ilegală a frontierei, în sarcina acestui inculpat nu poate fi reținută decât complicitatea la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, nu și la infracțiunea de trecere ilegală a frontierei pentru care nu a desfășurat vreo activitate materială.

În sensul celor menționate recursurile inculpaților sunt întemeiate și urmează a fi admise, motivul de casare fiind cel prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. După cum s-a arătat, cauza a fost examinată prin extindere și cu privire la inculpata V.M.E.

Urmare a admiterii recursurilor inculpaților se va dispune casarea hotărârii de fond și [(după înlăturarea dispozițiilor art. 34 lit. b) C. pen. și a sporurilor de pedeapsă aplicate inculpaților L.M. și B.I.)] achitarea acestora în sensul celor menționate mai înainte.

Se va proceda apoi la recontopirea pedepselor aplicate pentru faptele rămase în concurs în ce privește pe inculpații M.C., B.I. și L.M., precum și la fixarea unui termen de încercare pentru inculpații M.G. și V.M.E. în limitele prevăzute de art. 82 C. pen.

Totodată, va fi admis și motivul de casare formulat de inculpații L.M. și B.I. privind reindividualizarea modului de executare a pedepsei, în sensul că se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de un an și 10 luni pentru fiecare dintre inculpați pe un termen de încercare de 3 ani și 10 luni. În ce privește pe acești inculpați condițiile de aplicare a suspendării condiționate, prevăzute în art. 81 C. pen., sunt realizate în întregime.

În sfârșit, se va dispune restituirea către inculpatul B.I. a pașaportului turistic (act de identitate obținut și folosit legal) și a celor două agende telefonice personale.

Faptul că acestea au fost considerate de prim instanță ca fiind mijloace materiale de probă, nimic nu justifică reținerea lor în original, la dosar putând fi păstrate copiile acestor acte.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței și se va dispune ca onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpații M.C. și M.G. să fie plătite din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpații M.C., L.M., M.G. și B.I. împotriva sentinței penale nr. 65 din 27 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția II-a penală, și extinde efectele și cu privire la inculpata V.M.E.

Casează hotărârea atacată cu privire la greșita condamnare a inculpaților pentru unele infracțiuni, la individualizarea pedepselor și la cererea inculpatului B.I. privind restituirea pașaportului și a două agende telefonice.

Cu privire la inculpata M.C.

Înlătură dispozițiile art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen.

Descontopește pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare în pedepsele componente de:

- 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002;

- un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen.;

- un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26, raportat la art. 288 alin. (1) C. pen.;

- 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26, raportat la art. 293 alin. (1) C. pen.;

În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achită inculpata pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

Menține dispozițiile art. 81 C. pen., privind suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare pe un termen de încercare de 4 ani conform art. 81 C. pen.

Cu privire la inculpatul M.G.

Înlătură dispozițiile art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen.

Descontopește pedeapsa rezultantă de un an și 6 luni închisoare în pedepsele componente de:

- un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26, raportat la art. 288 alin. (1) C. pen.;

- un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002, urmând ca inculpatul să execute, în final, pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 288 alin. (1) C. pen.

Menține dispozițiile art. 81 C. pen., privind suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare și fixează termen de încercare de 3 ani, conform art. 82 C. pen.

Cu privire la inculpatul L.M.

Înlătură sporul de pedeapsă de 4 luni închisoare și dispozițiile art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen.

Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare în pedepsele componente de:

- un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- un an și 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de un an și 10 luni închisoare.

Înlătură dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen.