ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1309/2005

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

1056 din 27 august 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală,

s-a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10

alin. (1) lit. a) C. proc. pen., achitarea inculpatei M.C., pentru infracțiunea

prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 4 din Legea nr.

143/2000 s-a dispus condamnarea inculpatei M.C. la pedeapsa de 2 ani

închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71

– art. 64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a

dedus din pedeapsă durata reținerii și a arestării preventive, de la 29 mai

2003 și s-a menținut starea de arest a inculpatei conform prevederilor art. 350

alin. (1) C. proc. pen.

Prin aceeași sentință s-a

dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin.

(1) lit. a) C. proc. pen., achitarea inculpatului T.C., pentru infracțiunea

prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 4 din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., s-a dispus condamnarea

inculpatului T.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 83 C. pen., s-a

revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 417/2002 a Tribunalului București, care a

fost cumulată cu pedeapsa aplicată prin sentință, inculpatul T.C. având astfel

de executat pedeapsa de 5 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar conform art. 88 C. pen.,

s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 29 mai 2003 la zi.

S-a dispus restituirea către

inculpata M.C. a sumei de 734.000 lei, iar către inculpatul T.C. a sumei de

650.000 lei.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut în fapt că, în seara zilei de 9 aprilie

2003, inculpații M.C. și T.C. au fost depistați de către organele de poliție

având asupra lor o serie de obiecte și substanțe interzise deținerii. Astfel,

pe lângă o punguță tip „bilă” asupra inculpatei s-au mai găsit două seringi

hipodermice folosite, o fiolă spartă, precum și un pliculeț de sare de lămâie.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică din 10 aprilie 2003,

punguța tip bilă conținea o cantitate de 0,03 gr. heroină, aceasta

consumându-se în cursul analizelor de laborator.

Inculpata a recunoscut că

este consumatoare de heroină, iar obiectele găsite asupra sa îi aparțin.

În seara zilei de 29 mai

2004, organele de poliție au efectuat o percheziție domiciliară la locuința

inculpaților M.C. și T.C. din str. Duzilor, în care se afla înafară de cei 2

inculpați, și martorul M.D. Cu această ocazie s-au descoperit, într-una din

camere 10 doze cu heroină, iar în holul locuinței, într-o țeavă dezafectată,

alte 8 doze de heroină. Au mai fost descoperite, între altele, 7 seringi hipodermice

folosite, precum și alte obiecte care indicau consumul de droguri.

Conform raportului de

constatare tehnico-științifică, cele 18 doze conțineau cantitatea de 0,0914 gr.

heroină, iar în cele 7 seringi și o fiolă spartă s-au evidențiat urme de

heroină, substanță prevăzută în tabelul I Anexă la Legea nr. 143/2000.

Întreaga cantitate s-a

consumat în urma analizelor de laborator.

Instanța a concluzionat că

aceste probatorii atestă în mod cert săvârșirea de către inculpați a

infracțiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, în contextul în care

ea a și fost recunoscută de către inculpați.

Inculpații au fost trimiși

în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare

risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, prin

Rechizitoriu susținându-se că unele dintre cele 18 doze de heroină descoperite

erau destinate vânzării. Instanța a reținut însă că sub acest aspect

susținerile din Rechizitoriu nu se confirmă.

S-a apreciat că prezumția de

nevinovăție nu a fost răsturnată, îndoielile extrem de serioase cu privire la

infracțiunea de trafic de droguri fiind în favoarea inculpaților.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul București și cei doi

inculpați.

Un prim motiv de apel al

Parchetului a vizat achitarea inculpaților pentru infracțiunea de trafic de

droguri, susținându-se că soluția instanței este greșită și în dezacord cu

probatoriile administrate.

Astfel, s-a arătat că

revenirile ulterioare ale inculpatului T.C. și ale martorului T. asupra

declarațiilor anterioare nu pot conduce la concluzia că inculpații nu au

săvârșit și această infracțiune reținută prin Rechizitoriu.

Un al doilea motiv de apel,

se referă la omisiunea instanței de fond de a deduce pentru inculpatul T.C. și

perioada executată în baza sentinței penale nr. 417 din 30 aprilie 2002 a

Tribunalului București în legătură cu care s-a dispus revocarea suspendării

condiționate a executării pedepsei.

În apelurile lor, cei doi

inculpați au susținut că pedepsele aplicate sunt prea severe, instanțele

omițând să aibă în vedere elementele de circumstanțiere personală care le sunt

favorabile. În plus, inculpata M.C. a solicitat să se dispună suspendarea

condiționată a executării pedepsei ori suspendarea acesteia sub supraveghere.

Prin decizia penală nr. 828/

a din 4 noiembrie 2004, Curtea de Apel București a admis apelurile declarate de

parchet și de inculpatul T.C.

A desființat în parte

sentința numai cu privire la deducerea arestării preventive din durata pedepsei

pentru acest inculpat.

În baza art. 88 C. pen., a

dedus din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința

apelată, perioada arestării preventive de la 12 martie 2002 la 2 mai 2002,

conform sentinței penale nr. 417/2002 a Tribunalului București și de la 29 mai

2003 la 4 noiembrie 2004.

A respins, ca nefondat,

apelul declarat de inculpata M.C. și a dedus prevenția acesteia de la 29 mai

2003 la 4 noiembrie 2004 și a menținut starea de arest a inculpaților.

Împotriva acestei decizii,

inculpații au declarat recurs, criticând soluția pentru netemeinicie.

Invocând prevederile art.

385

9

pct. 14 C. proc. pen., ei solicită redozarea pedepselor

aplicate în sensul reducerii acestora.

Recursurile declarate sunt

netemeinice și urmează a fi respinse ca atare.

Instanța de fond a aplicat,

iar cea de apel a menținut pedepse cu închisoarea orientată spre limita minimă

prevăzută de lege, dar a ținut cont, în același timp de starea de recidivă

post-condamnatorie a inculpatului T.C. și de conduită generală a inculpaților.

Instanțele au făcut o

judicioasă evaluare a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., stabilind

pedepse care corespund scopului coercitiv-educativ prevăzut de art. 52 C. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații M.C. și T.C. împotriva deciziei

penale nr. 828 din 4 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatei M.C. timpul arestării preventive de la 29 mai 2003 la 27 ianuarie

2005, iar din pedeapsa aplicată inculpatului T.C., perioada executată de la 12

martie 2002 la 2 mai 2002 și timpul arestării preventive de la 29 mai 2003 la

22 februarie 2005.

Obligă recurenții inculpați

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 1.600.000 lei, din

care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte

400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 22 februarie 2005.