ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 312/2004

Asupra

recursurilor de față:

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.1113 din 14 noiembrie 2003, Tribunalul București, secția I penală

a condamnat, printre alții, pe inculpatele:

- I.E.

la 7 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.2 alin.2 din Legea

nr.143/2000 cu aplicarea art.37 lit.b C.pen. și art.16 din Legea nr.143/2000.

A

aplicat art.71, 64 C.pen.

În baza

art.65 C.pen. a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art.64

lit.a, b C.pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.

În

baza art.88 C.pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de

la 25 septembrie 2002 la zi.

A

menținut starea de arest a inculpatei I.E.

- G.M.C.

la 12 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.2 alin.2 din Legea

nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen.

A

aplicat prevederile art.71, 64 C.pen.

În baza

art.65 C.pen. a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art.64

lit.a, b C.pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza

art.88 C.pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la

25 septembrie 2002 la zi.

A

menținut starea de arest a inculpatei G.M.C.

- M.V.

la 12 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.2 alin.2 din Legea

nr.143/2000.

A

aplicat prevederile art.71, 64 C.pen.

În baza

art.65 C.pen. a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art.64

lit.a, b C.pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza

art.88 C.pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la

25 septembrie 2002 la zi.

A

menținut starea de arest a inculpatei M.V.

În baza

art.17 alin.1 din Legea 143/2000 a dispus confiscarea a 10,040 grame heroină cu

cofeină, 3,070 grame cofeină cu heroină, 2,870 grame cofeină cu heroină, 6,340

grame cofeină cu heroină, 20,820 grame cofeină cu heroină depuse la Camera de

Corpuri Delicte din cadrul I.G.P.R. – Direcția Cazier Judiciar și Evidența

Operativă cu dovada seria B nr.601169 din 2 octombrie 2002 și confiscarea a

0,250 grame heroină cu cofeină depusă la Camera de Corpuri Delicte din cadrul I.G.P.R.

– Direcția Cazier Judiciar și Evidență Operativă cu dovada seria B nr.601168

din 2 octombrie 2002.

În baza

art.17 alin.2 din Legea nr.143/2000 a dispus confiscarea sumei de 170 dolari

USD depusă la B.N.R. – S.M.B. – Serviciul Tezaur și Caserie cu nr.43521 din 16

octombrie 2002.

În

baza art.17 alin.2 din Legea 143/2000 raportat la art.118 lit.d C.pen. a dispus

confiscarea sumei de 2.550.000 lei și 50 dolari USD  ridicate de organele de

urmărire penală de la inculpatele I.E. și G.M.C. prin procesul verbal din data

de 25 septembrie 2002 și a sumei de 400.000 lei ridicată de la inculpata I.E.

și depusă la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului București, secția I penală

la poziția nr.160/2002.

În

baza art.169 alin.1 C.proc.pen. a dispus restituirea către inculpata M.V. a

următoarelor lucruri: 1 telefon  mobil, 1 telefon mobil Nokia 5110  cu cartela

GSM Orange K6, 1 ceas marca, ridicate de organele de urmărire penală prin

procesul verbal din data de 25 septembrie 2002.

În baza

art.109 alin.3 C.proc.pen. a dispus păstrarea la Tribunalul București, secția I

penală, la Camera de Corpuri Delicte a casetei video marca TDK, până la

soluționarea definitivă a cauzei.

Împotriva

acestei sentințe au declarat apel, între alții, inculpatele M.V., I.E. și G.M.C.

La

termenul de judecare a apelurilor, respectiv 9 ianuarie 2004, instanța de apel,

prin încheiere, a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a

inculpaților apelanți, măsură pe care a menținut-o.

Inculpatele

au declarat recurs împotriva încheierii din 9 ianuarie 2004 a Curții de Apel

București, secția II-a penală, pronunțată în dosarul nr.107/2004, fără a motiva

în scris, iar în instanță, având ultimul cuvânt, au declarat că lasă soluția la

aprecierea instanței.

Curtea,

verificând actele dosarului cauzei, constată că recursurile sunt nefondate

pentru următoarele considerente:

Potrivit

art.136 alin.1 C.proc.pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite

cu... închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori

pentru a se împiedica sustragerea inculpatului... de la judecată..., se poate

lua față de acesta una din măsurile preventive, litera d a acestui articol

prevăzând arestarea preventivă.

Art.148

alin.1 lit.h C.proc.pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr.281/2003,

prevede că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite

condițiile prevăzute în art.143 C.proc.pen. și inculpatul a săvârșit o

infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață alternativ

cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există

probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru

ordinea publică.

În urma

examinării actelor dosarului, Curtea constată că dispozițiile procedurale

privind luarea măsurii arestării preventive a inculpatelor în cursul urmăririi

penale, prelungirea acestei măsuri în cursul judecății în fond și în apel,

menținerea arestării preventive a inculpatelor au fost respectate de instanțele

competente.

Ca

atare, încheierea instanței investită cu judecarea apelurilor declarate

împotriva sentinței primei instanțe prin care s-a constatat legalitatea măsurii

arestării preventive a inculpatelor și s-a dispus menținerea acestei măsuri,

este legală.

Inculpatele

au săvârșit o infracțiune pentru care legea penală prevede   pedeapsa

închisorii  mai  mare  de  4 ani  închisoare  și  există

suficiente temeiuri

că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Față de

aceste considerente, în baza art.385

15

pct.1 lit.b C.proc.pen.,

urmează să fie respinse recursurile declarate, ca nefondate, conform

dispozitivului.

În baza

art.192 C.proc.pen., inculpatele recurente vor fi obligate la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge,

ca nefondate, recursurile

declarate de inculpatele M.V., I.E. și G.M.C.

împotriva încheierii  din 9 ianuarie 2004  a  Curții de Apel București, secția

II-a penală, pronunțată în dosarul nr.107/2004.

Obligă

recurentele la câte 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care

onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 200.000

lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată

în ședință publică, azi  20 ianuarie 2004.