ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 257/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 257/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra
contestației în anulare, constată următoarele:
Prin
Sentința penală nr. 753 din 31 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul
București, secția a II-a penală, față de inculpații D.C., M.V., B.O. și P.O.
s-au dispus următoarele:
În
baza art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpata:
D.C., la o pedeapsă de 8 (opt) ani închisoare și 5 (cinci) ani interzicerea
drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen.
pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) al Legii nr.
143/2000 cu reținerea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen.
Pe
durata prev. de art. 71 C. pen. a interzis inculpatei drepturile prev. de art.
64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen.
Conform
art. 88 C. pen. a dispus deducerea din pedeapsa aplicată a duratei reținerii și
a arestului preventiv de la 07 aprilie 2011 la zi.
În
temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive
a inculpatei D.C.
În
baza art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpata:
M.V. la o pedeapsă de 7 (șapte) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea
drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen.
pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) al Legii nr.
143/2000 în condițiile stării de recidivă prev. de art. 37 alin. (1) lit. a) C.
pen.
În
conformitate cu dispozițiile art. 61 C. pen. rap la art. 39 C. pen. a dispus
revocarea beneficiului liberării condiționate din executarea pedepsei de 12 ani
închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1113 din 14 noiembrie 2003 a
Tribunalului București și a contopit restul rămas neexecutat de 2185 de zile cu
pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, inculpata executând în final pedeapsa
cea mai grea de 7 (șapte) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea
drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen.,
după executarea pedepsei principale.
Pe
durata prev. de art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatei drepturile prev. de
art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen.
Conform
art. 88 C. pen. a dispus deducerea din pedeapsa aplicată a duratei reținerii și
a arestului preventiv de la 07 aprilie 2011 la zi.
În
temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării
preventive a inculpatei M.V.
În
temeiul art. 345 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul: I.C. la o
pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor
prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen. pentru
săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) al Legii nr. 143/2000
cu reținerea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 76
alin. (1) lit. a) C. pen.
Pe
durata prev. de art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatei drepturile prev. de
art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen.
În
baza art. 86
1
alin. (2) C. pen. a suspendat executarea pedepsei sub
supraveghere pe un termen de încercare de 7 ani, care se va calcula de la data
rămânerii definitive a prezentei sentințe.
Pe
durata termenului de încercare a fost obligat inculpatul să se supună
următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele stabilite la
Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București; să anunțe în
prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice
deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să
justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea
fi controlate mijloacele lui de existență.
În
baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepselor accesorii.
Conform
art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.
86
4
C. pen. relative la revocarea suspendării sub supraveghere.
Conform
art. 88 C. pen. s-a constatat durata reținerii și a arestului preventiv de la
07 aprilie 2011 la 07 octombrie 2011.
În
temeiul art. 345 alin. (2) C. proc. pen. condamnă pe inculpata: B.O. la o
pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor
prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen. pentru
săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) al Legii nr. 143/2000
cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu reținerea dispozițiilor art. 74 alin.
(1) lit. a) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.
Pe
durata prev. de art. 71 C. pen. a interzis inculpatei drepturile prev. de art.
64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen.
Conform
art. 88 C. pen. a dispus deducerea din pedeapsa aplicată a duratei reținerii și
a arestului preventiv de la 07 aprilie 2011 la zi.
În
temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării
preventive a inculpatei B.O.
În
temeiul art. 345 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul: P.O. la o
pedeapsă de 10 (zece) ani închisoare și 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor
prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen. pentru
săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) al Legii nr. 143/2000
cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în condițiile stării de recidivă prev.
de art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.
În
conformitate cu dispozițiile art. 61 C. pen. rap la art. 39 C. pen. s-a dispus
revocarea beneficiului liberării condiționate din executarea pedepsei de 8 ani
închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1657 din 22 decembrie 2004 a
Tribunalului București și a contopit restul rămas neexecutat de 993 de zile cu
pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, inculpatul executând în final
pedeapsa cea mai grea de 10 (zece) ani închisoare și 5 (cinci) ani interzicerea
drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen.,
după executarea pedepsei principale.
Pe
durata prev. de art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de
art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen.
S-a
luat act că inculpatul P.O. este arestat în altă cauză.
În
temeiul art. 345 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul: A.V., la o
pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor
prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen. pentru
săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) al Legii nr. 143/2000
în condițiile stării de recidivă prev. de art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. cu
reținerea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. rap. la art. 76 alin.
(1) lit. a) C. pen.
În
conformitate cu dispozițiile art. 61 C. pen. rap la art. 39 C. pen. s-a dispus
revocarea beneficiului liberării condiționate din executarea pedepsei de 5 ani
închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 585 din 19 mai 2008 a Tribunalului
București și a contopit restul rămas neexecutat de 633 de zile cu pedeapsa
aplicată prin prezenta sentință, inculpatul executând în final pedeapsa cea mai
grea de 5 (cinci) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev.
de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen., după executarea
pedepsei principale.
Pe
durata prev. de art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de
art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen.
În
temeiul art. 345 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul: M.A.F., la
pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor
prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen. pentru
săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. rap la art. 2 alin. (1) și (2)
al Legii nr. 143/2000 cu reținerea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) C.
pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. Pe durata prev. de art. 71 C.
pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)
teza a doua și lit. b) C. pen.
În
baza art. 86
1
alin. (2) C. pen. a suspendat executarea pedepsei sub
supraveghere pe un termen de încercare de 8 ani, care s-a calculat de la data
rămânerii definitive a prezentei sentințe.
Pe
durata termenului de încercare a fost obligat inculpatul să se supună
următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele stabilite la
Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București; să anunțe în
prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice
deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să
justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea
fi controlate mijloacele lui de existență.
În
baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepselor accesorii.
Conform art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra
dispozițiilor art. 86
4
C. pen. relative la revocarea suspendării sub
supraveghere. În temeiul art. 345 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat pe
inculpatul: Ș.V.F. la următoarele pedepse: 3 (trei) ani închisoare pentru
săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) al Legii nr. 143/2000
cu aplicarea art. 99 și 109 C. pen. și cu reținerea art. 74 alin. (1) lit. a)
și c) rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. și 1 (un) an pentru săvârșirea
infracțiunii prev. de art. 4 alin. (1) și (2) ai Legii nr. 143/2000 și cu
reținerea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C.
pen.
În
baza art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C.
pen. a contopit cele două pedepse principale și a aplicat inculpatului pedeapsa
cea mai grea, acesta executând în final o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare.
Pe
durata prev. de art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de
art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen.
În
baza art. 86
1
alin. (2) C. pen. a suspendat executarea pedepsei sub
supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani, care s-a calculat de la data
rămânerii definitive a prezentei sentințe.
Pe
durata termenului de încercare a fost obligat inculpatul să se supună
următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele stabilite la
Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București; să anunțe în
prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice
deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să
justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea
fi controlate mijloacele lui de existență.
În
baza art. 86
3
alin. (3) C. proc. pen. lit. a), d) și f) C. proc.
pen. a fost obligat inculpatul Ș.V.F. să desfășoare o activitate sau să urmeze
un curs de învățământ ori de calificare, să nu intre în legătură cu inculpații
I.C. și M.A.F., precum și să se supună măsurilor de control, tratament sau
îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.
În
baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepselor accesorii.
Conform art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra
dispozițiilor art. 86
4
C. pen. relative la revocarea suspendării sub
supraveghere.
În
baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor
biologice de la inculpați în vederea introducerii profilului genetic în
S.N.D.G.J. la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În
temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea
cantităților de 3,10 grame heroină în amestec cu cafeină, depusă la camera de
corpuri delicte a Inspectoratului General al Poliției Române - D.C.J.S.E.O.,
conform dovezii seria H nr. 0020943 din 08 martie 2011, 3,58 grame heroină în
amestec cu griseofulvin și cofeină depusă la camera de corpuri delicte a Inspectoratului
General al Poliției Române - D.C.J.S.E.O., conform dovezii seria H nr. 0021026
din data de 31 martie 2011 și 45 comprimate de clorhidrat de metadonă, depuse
la camera de corpuri delicte a Inspectoratului General al Poliției Române -
D.C.J.S.E.O., conform dovezii seria H nr. 0021105 din data de 15 aprilie 2011.
În
baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea sumelor de
9670 RON, 745 euro, 50 dolari SUA, consemnate la C.B.
În
baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea sumei de 100
RON obținută de inculpatul P.O., a sumei de 200 RON obținută de inculpata B.O.,
a sumei de 230 RON obținută de inculpata D.C. și a sumei de 30 RON obținută de
inculpata M.V., în urma comercializării substanțelor stupefiante.
În
conformitate cu dispozițiile art. 189 C. proc. pen. a dispus decontarea
onorariilor cuvenite apărătorilor din oficiu desemnați inculpaților D.C., I.C.,
P.O., A.V., Ș.V.F. și M.A.F. în cuantum de 400 RON pentru fiecare, din
fondurile Ministerului Justiției. Inculpații au fost obligați la cheltuieli
judiciare statului. Pentru a pronunța această sentință penală Tribunalul
București a reținut următoarele:
Pe
data de 09 decembrie 2010 inculpata D.C. a comercializat cantitatea de 0,03
grame heroină, în schimbul sumei de 30 de RON către colaboratorul S.V., cu
complicitatea inculpatului M.A.F., la data de 29 decembrie 2010 a comercializat
cantitatea de 0,06 grame heroină în schimbul sumei de 60 de RON către
colaboratorul S.V., prin intermediul lui I.C., la data de 17 ianuarie 2011 a
comercializat cantitatea de 0,06 grame heroină în schimbul sumei de 60 de RON
către colaboratorul S.V. cu complicitatea inculpatului M.A.F., la data de 24
ianuarie 2011 a comercializat cantitatea de 0,04 grame heroină în amestec cu
cafeină, în schimbul sumei de 30 RON către colaboratorul S.V., la data de 26
ianuarie 2011 a comercializat cantitatea de 0,02 grame heroină în schimbul
sumei de 30 RON către colaboratorul S.V., iar la data de 27 ianuarie 2011 a
comercializat cantitatea de 0,02 grame heroină în amestec cu cafeină în
schimbul sumei de 20 RON, către colaboratorul S.V.
Astfel,
din actele de la dosar a rezultat că la data de 08 noiembrie 2010 lucrători din
cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - Brigada de Combatere a Criminalității
Organizate București - Serviciul Antidrog - Biroul Sectorului 3 s-au sesizat
din oficiu cu privire la faptul că P.F.L. este implicat în activități de
distribuire de heroină către mai multe persoane dintre care au fost
identificate numitele D.C., M.V. și Z.C.O.
Din
investigațiile efectuate de organele de poliție a rezultat faptul că D.C. și
M.V. execută activități infracționale de comercializare de heroină la adresa
situată în București, str. A.L. nr. 43, sectorul 5, fiind ajutate în
activitatea infracțională de Z.C.O., pe care o folosesc ca intermediar în
activitățile ilicite.
Totodată,
urmare a investigațiilor efectuate au rezultat date în sensul că P.F.L. procură
drogurile de mare risc, pe care apoi le distribuie mai multor traficanți, de la
tatăl său P.O., precum și date în sensul că drogurile procurate sunt depozitate
și porționate în imobilul situat în București, str. B. nr. 14, sectorul 5,
adresă la care locuiește o persoană cunoscută sub porecla de "N.".
În
scopul probării activităților infracționale despre care existau date și indicii
temeinice că sunt executate de persoanele mai sus menționate, organele de
poliție au solicitat Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate
Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București autorizarea
introducerii în cauză a unui investigator sub acoperire și a unui colaborator
al acestuia.
La
data de 24 noiembrie 2010 colaboratorul S.V. și-a exprimat consimțământul de a
colabora cu organele de urmărire penală pentru probarea activităților infracționale
desfășurate de P.F.L., D.C., M.V. și Z.C.O., persoane despre care a precizat că
sunt implicate în activități de vânzare de heroină.
Prin
Ordonanța nr. 103 A, emisă de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de
Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București la data
de 29 noiembrie 2010 s-a autorizat introducerea în cauză a investigatorului sub
acoperire D.F. și a colaboratorului său S.V. precum și autorizarea cumpărării
de la P.F.L., D.C., M.V., Z.C.O. sau alte persoane folosite de aceștia în
activitatea infracțională de către investigatorul sub acoperire D.F. direct sau
prin intermediul colaboratorului cu nume de cod S.V. a cantității de maxim 15
grame heroină. Autorizația s-a emis pentru o perioadă de 30 de zile, cu începere
de la data de 29 noiembrie 2010 până la data de 28 decembrie 2010. Autorizația
a fost prelungită succesiv până la data de 29 martie 2011.
La
data de 30 noiembrie 2010 Tribunalul București la solicitarea Direcției de
Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -
Serviciul Teritorial București a emis autorizația nr. 1524/A.I./2010, prin care
a autorizat interceptarea și înregistrarea audio în mediul ambiental a
convorbirilor directe purtate între investigatorul sub acoperire D.F. și
colaboratorul S.V. pe de o parte și P.F.L., D.C., M.V., Z.C.O. sau alte
persoane folosite de aceștia în activitatea infracțională pe de altă parte și
înregistrarea de imagini video în mediul ambiental pe suport de stocare a
datelor informatice, pentru o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de
30 noiembrie 2010 până la data de 29 decembrie 2010 inclusiv. Autorizația a
fost reînnoită pentru o perioadă de 23 de zile, cu începere de la data de 05
ianuarie 2011 până la data de 27 ianuarie 2011 inclusiv.
Tribunalul
București la solicitarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de
Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București a emis
autorizația nr. 186/A.I. din 17 februarie 2011, prin care a autorizat
interceptarea și înregistrarea audio în mediul ambiental a convorbirilor
directe purtate între investigatorul sub acoperire D.F. și colaboratorul S.V.
pe de o parte și B.O. și B.G. sau alte persoane folosite de aceștia în
activitatea infracțională pe de altă parte și înregistrarea de imagini video în
mediul ambiental pe suport de stocare a datelor informatice, pentru o perioadă
de 30 de zile, cu începere de la data de 17 februarie 2011 până la data de 26
februarie 2011 inclusiv. Autorizația a fost reînnoită pentru o perioadă de 20
de zile, cu începere de la data de 11 martie 2011 până la data de 30 martie
2011.
Cumpărările
de droguri de mare risc efectuate în cauză de colaboratorul S.V. sub directa
supraveghere a investigatorului D.F. s-au realizat în perioada 08 decembrie
2010 - 11 martie 2011.
Conform
proceselor-verbale existente la dosarul de urmărire penală a rezultat că în
ziua de 09 decembrie 2010 în jurul orei 18:30 colaboratorul S.V. și
investigatorul sub acoperire D.F. s-au întâlnit în zona Z. După
percheziționarea colaboratorului și stabilirea faptului că acesta nu deține
asupra sa substanțe interzise la deținere sau valori, investigatorul i-a
înmânat suma de 30 RON, destinată achiziționării unei doze de heroină de la
persoanele cercetate în prezenta cauză sau alte persoane folosite de acestea în
activitatea infracțională.
Colaboratorul
S.V. s-a deplasat la adresa de domiciliu a inculpatei D.C., adresă situată în
București, A.L. nr. 43, sub directa supraveghere a investigatorului D.F.
Din
declarațiile colaboratorului confirmate de imaginile video înregistrate în
mediul ambiental, a rezultat că în momentul intrării în locuință, inculpata
D.C. porționa doze de heroină care erau așezate pe o masă. Suma de 30 RON a
fost înmânată de colaboratorul S.V. inculpatului M.A.F. la solicitarea
inculpatei D.C. iar doza de heroină a fost primită de colaborator de la
inculpată. Doza de heroină achiziționată de colaboratorul S.V. a fost predată
organelor de poliție, sigilată cu sigiliul MAI nr. 52343 și ulterior predată
spre expertizare. Asupra colaboratorului s-a efectuat o nouă percheziție
corporală, ocazie cu care nu s-au găsit substanțe interzise la deținere sau
valori.
Potrivit
raportului de constatare tehnico-științifică nr. 920264 din 10 decembrie 2010,
s-a stabilit că proba supusă expertizării cu masa de 0,03 grame conține
heroină.
La
data de 15 decembrie 2010 inculpata M.V. a comercializat cantitatea de 0,03
grame heroină în amestec cu dextromethorfan în schimbul sumei de 30 RON către
colaboratorul S.V. prin intermediul inc. A.V.
Din
procesele-verbale de la dosar rezultă că la data de 15 decembrie 2010, în jurul
orei 19:30, colaboratorul S.V. s-a întâlnit cu investigatorul D.F. în zona Z.
După percheziționarea colaboratorului, i s-a înmânat acestuia suma de 30 RON
pentru achiziționarea unei doze de heroină de la D.C., M.V. sau alte persoane
folosite de acestea în activități infracționale de comercializare de droguri.
Sub stricta supraveghere a investigatorului sub acoperire, colaboratorul S.V.
s-a deplasat în locuința inculpatei D.C., unde a găsit-o pe inculpata M.V. și
un băiat cunoscut sub apelativul de "V." identificat ulterior în
persoana inculpatului A.V.
La
solicitarea inculpatei M.V., colaboratorul S.V. a înmânat suma de 30 RON
inculpatului A.V. primind în schimb de la acesta o doză de heroină. S-a făcut
precizarea că doza de heroină remisă către colaborator i-a fost dată
inculpatului A.V. de către inculpata M.V.
Punguța
tip bilă cumpărată de colaborator de la inculpata M.V. prin intermediul
inculpatului A.V. a fost predată organelor de poliție care au procedat la
sigilarea acesteia cu sigiliul MAI nr. 52343 și ulterior la predarea spre
expertizare.
Asupra
colaboratorului s-a efectuat o nouă percheziție corporală, ocazie cu care nu
s-au găsit substanțe interzise la deținere sau valori.
Potrivit
raportului de constatare tehnico-științifică nr. 920324 din 20 decembrie 2010
s-a stabilit că proba supusă expertizării, cu masa de 0,03 grame conținea
heroină în amestec cu dextromethorfan.
La
data de 26 februarie 2011 inculpata B.O. a comercializat cantitatea de 3,49
grame heroină în amestec cu cofeină în schimbul sumei de 800 RON către
colaboratorul S.V. iar la data de 11 martie 2011 a comercializat cantitatea de
3,70 grame heroină în amestec cu cofeină în schimbul sumei de 800 RON către colaboratorul
S.V., întreaga cantitate de heroină comercializată fiind procurată de la
inculpatul P.O.
În
fapt, cu privire la inculpatul P.O. s-a reținut că la data de 26 februarie 2011
a distribuit în vederea comercializării cantitatea de 3,49 grame heroină în
amestec cu cofeină în schimbul sumei de 700 RON către inc. B.O., iar la data de
11 martie 2011 a distribuit în vederea comercializării cantitatea de 3,70 grame
heroină în amestec cu cofeină în schimbul sumei de 700 RON către inc. B.O.
Situația
de fapt a fost reținută pe baza mijloacelor de probă administrate în cauză,
respectiv procesele-verbale întocmite în exercitarea atribuțiilor de serviciu
de către investigatorul sub acoperire, rapoarte de constatare
tehnico-științifică, procesele-verbale de redare a convorbirilor directe în
mediul ambiental, declarațiile coinculpaților, toate coroborate cu depozițiile
martorilor audiați.
Din
actele de la dosarul de urmărire penală instanța a reținut că la data de 11
februarie 2011 lucrători din cadrul I.G.P.R. - Brigada de Combatere a
Criminalității Organizate București - Serviciul Antidrog - Biroul Sectorului 3
s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că B.O. și B.G. sunt implicați în
activități de comercializare de droguri de mare risc, pe care le procură de la
P.O. zis "B.Ș.". La aceeași dată colaboratorul S.V. și-a exprimat
consimțământul de a colabora cu organele de urmărire penală pentru prinderea
numiților B.O. și B.G., persoane despre care a precizat că se ocupă cu vânzarea
de heroină dar numai în cantități mai mari de 5 grame.
Prin
Ordonanța nr. 103 A, emisă de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de
Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București la data
de 16 februarie 2011 s-a dispus extinderea dispozițiilor ordonanței de autorizare
a introducerii în cauză a unui investigator sub acoperire și a unui
colaborator, în sensul autorizării efectuării de cumpărări de la B.O. și B.G.
sau alte persoane folosite de aceștia în activitatea infracțională a cantității
de maxim 20 grame heroină de către investigatorul sub acoperire D.F. direct sau
prin intermediul colaboratorului cu nume de cod S.V.
Autorizația
s-a eliberat pentru o perioadă de 11 zile, cu începere de la data de 16
februarie 2011 până la data de 26 februarie 2011.
La
solicitarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate
Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București, Tribunalul București a
emis autorizația nr. 186/AI/2011, prin care a autorizat interceptarea și
înregistrarea audio în mediul ambiental a convorbirilor directe, purtate între
investigatorul sub acoperire D.F. și colaboratorul S.V. pe de o parte și B.G.
și B.O. sau alte persoane folosite de aceștia în activitatea infracțională pe
de altă parte și înregistrarea de imagini video în mediul ambiental pe suport
de stocare a datelor informatice pentru o perioadă de 10 de zile cu începere de
la data de 17 februarie 2011 până la data de 26 februarie 2011.
La
data de 26 februarie 2011 în jurul orei 17:00 colaboratorul S.V. s-a întâlnit
cu investigatorul D.F. în zona Z. După percheziționarea colaboratorului și
constatarea că acesta nu deține asupra sa sume de bani ori substanțe interzise
la deținere, i s-a înmânat suma de 800 RON destinată achiziționării a 5 grame
de heroină de la B.O. și B.G. Sub directa supraveghere a investigatorului sub
acoperire, colaboratorul S.V. s-a deplasat la locuința inculpatei B.O., situată
în București, A.S. bl. 11.
În
locuință colaboratorul S.V. a discutat cu inculpata B.O., căreia i-a remis suma
de 700 RON destinată procurării cantității de 5 grame heroină de la inculpatul
P.O. zis "B.Ș.".
Inculpata
B.O. împreună cu colaboratorul S.V. au părăsit apartamentul nr. 29, urmând ca
inculpata să meargă să procure cantitatea de 5 grame heroină, iar colaboratorul
să o aștepte într-o locație situată în apropierea scării de bloc. Inculpata
B.O. după ce a ieșit din scara blocului unde locuiește s-a deplasat pe str. B.,
ulterior pe str. A.S. și în cele din urmă pe str. P. intrând în curtea unui
imobil care constituia locul de domiciliu al fiicei sale G.. Inculpata a
staționat în imobil pentru o perioadă scurtă de timp, respectiv 5 minute,
pentru ca ulterior să se deplaseze pe jos pe str. A.D. și respectiv A.S. S-a
făcut precizarea că din materialul probator administrat în cauză a rezultat că
deplasarea inc. B.O. la locuința fiicei sale s-a realizat la solicitarea
acesteia din urmă de a-i face o vizită precum și faptul că această vizită a
fost foarte scurtă. În cele din urmă inculpata B.O. a intrat în interiorul
magazinului B.F., locație în care se aflau inculpatul P.O. și o altă persoană
cunoscută sub apelativul de A.G.. Pe toată perioada deplasării inculpata B.O. a
fost supravegheată de investigatorul sub acoperire.
Pe
parcursul activității de supraveghere, investigatorul sub acoperire a observat
că după intrarea inculpatei B.O. în interiorul magazinului, lumina a fost
stinsă. Inculpata B.O. a staționat în magazin aprox. 20 minute după care s-a
îndreptat către scara blocului de domiciliu.
Materialul
probator administrat în cauză a stabilit că inculpata B.O. și colaboratorul
S.V. au intrat în ap. nr. 29, locație în care acestuia din urmă i s-au înmânat
droguri de mare risc în schimbul unui comision de 100 RON de către inculpata
B.O.
Pe
parcursul convorbirilor directe purtate între colaboratorul S.V. și inculpata
B.O., aceasta din urmă i-a precizat colaboratorului faptul că cele 5 grame de
heroină au fost luate de la P.O., cu precizarea că acesta din urmă se afla
împreună cu o altă persoană cunoscută sub apelativul de "G.".
Inculpata B.O. fiind întrebată de colaboratorul S.V. dacă inculpatul P.O. a
cerut precizări în legătură cu persoana pentru care procură droguri aceasta din
urmă a făcut afirmația că "nu".
Punguța
din material plastic ce conținea o substanță pulverulentă de culoare bej,
cumpărată de colaboratorul S.V. de la inculpata B.O. a fost predată organelor
de poliție sigilată cu sigiliul MAI nr. 52343 și ulterior predată spre
expertizare.
Asupra
colaboratorului s-a efectuat o nouă percheziție corporală, ocazie cu care nu au
fost depistate asupra acestuia substanțe interzise la deținere sau sume de
bani.
Potrivit
raportului de constatare tehnico-științifică nr. 142068 din 02 martie 2011, s-a
stabilit că proba supusă expertizării, cu masa de 3,49 grame conține heroină în
amestec cu cofeină.
Împotriva
acestei sentințe penale au declarat apel inculpații D.C., M.V., B.O. și P.O.
astfel:
Inculpata
M.V. a arătat că, chiar dacă se află în starea de recidivă prevăzută de art. 37
lit. a) C. pen., i se pot aplica dispozițiile art. 74 - 76 C. pen. cu atât mai
mult cu cât a beneficiat de dispozițiile art. 320
1
C. pen.
Inculpatul
P.O. a solicitat reindividualizarea pedepsei de 10 ani închisoare.
Inculpata
B.O. a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) coroborat cu art. 10
lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar a solicitat reindividualizarea pedepsei
și aplicarea dispozițiilor art. 86
1
C. pen.
Inculpata
D.C. a solicitat repunerea în termenul de apel și reindividualizarea pedepsei
și aplicarea dispozițiilor art. 86
1
C. pen.
Prin
Decizia penală nr. 26/A din 27 ianuarie 2012 Curtea de Apel București, secția a
II-a penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații D.C.,
M.V., B.O. și P.O. împotriva Sentinței penale nr. 753 din 31 octombrie 2011
pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală.
A
computat arestarea preventivă pentru inculpatele D.C., M.V. și B.O. din data de
07 aprilie 2011 la zi. A menținut starea de arest a acestor trei inculpate.
A
obligat pe fiecare inculpat la câte 200 RON cheltuieli judiciare statului, din
care 100 RON onorariul avocatului din oficiu urmează a se avansa din fondul
Ministerului Justiției.
A
acordat onorariu parțial avocatului din oficiu pentru inculpata M.V. în sumă de
100 RON care, urmează a se avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pentru
a pronunța această hotărâre, instanța de prim control judiciar a apreciat că,
potrivit probelor administrate, inculpata B.O. a săvârșit infracțiunea reținută
în sarcina sa, fiind exclusă solicitarea acesteia de achitare.
În
ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor s-a apreciat prin
raportare la dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen., că nu se impune
modificarea cuantumului pedepsei și a modalității de executare.
Împotriva
acestei hotărâri au declarat recurs inculpații P.O., B.O., M.V. și D.C.,
criticând hotărârea pentru greșita individualizare a pedepselor aplicate, atât
în ceea ce privește cuantumul, cât și modul de executare (caz de casare
prevăzut de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen.). Inculpata B.O. a
invocat și cazul de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 18 C. proc.
pen., solicitând achitarea, întrucât nu există probe din care să rezulte
vinovăția sa.
Prin
Decizia penală nr. 2224 din 22 iunie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție,
secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 32436/3/2011 a respins, ca nefondate,
recursurile declarate de inculpații P.O., B.O., M.V. și D.C. împotriva Deciziei
penale nr. 26/A din 27 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a
penală.
A
dedus din pedepsele aplicate inculpatelor B.O., M.V. și D.C., durata reținerii
și arestării preventive de la 7 aprilie 2011 la 22 iunie 2012.
A
constatat că inculpatul P.O. este arestat în altă cauză.
Pentru
a hotărî astfel a reținut următoarele:
1.
Cu privire la critica recurentei inculpate B.O., întemeiată pe cazul de casare
prevăzut de art. 385
9
pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte a
considerat-o nefondată.
A
reținut că, în cauză nu este vorba de o eroare gravă de fapt, în sensul
dispozițiilor prevăzute de art. 385
9
pct. 18 C. proc. pen., întrucât
la baza condamnării inculpatei B.O. au stat probe certe de vinovăție.
S-a
mai reținut că este statuat faptul că acestui motiv i se circumscriu situațiile
în care adevărul este de notorietate sau atât de evident încât nu mai trebuie
dovedit sau demonstrat precum și cazurile în care au fost constatate fapte sau
împrejurări neconforme cu realitatea, deci contrare legii.
Eroarea
de fapt ca motiv de casare nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci
discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor,
prin ignorarea unor aspecte evidente care au drept consecință pronunțarea altei
soluții decât cea pe care materialul probator o susține.
Ca
să constituie caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă ceea ce
înseamnă că ea trebuie să fie, pe de o parte, esențială, adică să fi influențat
soluția cauzei și, pe de altă parte, evidentă, adică vădită, neîndoielnică.
S-a
mai reținut că din probatoriul judicios analizat și coroborat în cauză, rezultă
o concordanță deplină între starea de fapt reținută de instanțe și conținutul
probelor administrate.
Deși
inculpata B.O. nu recunoaște implicarea sa în activitatea infracțională,
explicațiile oferite de aceasta nu sunt de natură a înlătura vinovăția,
stabilită prin probe certe.
În
sarcina inculpatei B.O. s-a reținut săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2
alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,
constând în aceea că, la data de 26 februarie 2011 a comercializat cantitatea
de 3,49 grame heroină, în amestec cu cofeină, în schimbul sumei de 800 RON
către colaboratorul S.V., iar la data de 11 martie 2011 a comercializat
cantitatea de 3,70 grame heroină în amestec cu cofeină în schimbul sumei de 800
RON către colaboratorul S.V., întreaga cantitate de heroină comercializată,
fiind procurată de la P.O. Corelativ inculpatei P.O. i s-a reținut aceeași
infracțiune în sensul că la 26 februarie 2011 a distribuit în vederea
comercializării cantitatea de 3,49 grame heroină în amestec cu cafeină pentru
suma de 700 RON către inculpata B.O., iar la 11 martie 2011 a distribuit, tot
în vederea comercializării cantitatea de 3,70 grame heroină contra sumei de 700
RON către B.O.
S-a
constatat, de asemenea, că vinovăția inculpatei este pe deplin dovedită
printr-un amplu probatoriu, respectiv: declarațiile colaboratorului S.V. care
confirmă faptul că inculpata B.O. la datele de 26 februarie 2011 și 11 martie
2011 i-a vândut heroină pentru care a plătit suma de 700 RON; procesul-verbal
de constatare tehnico-științifică din care a rezultat că proba înaintată pentru
a fi supusă expertizării este heroină; procesul-verbal de redare a
convorbirilor înregistrate în mediul ambiental dintre colaboratorul S.V. și
inculpata B.O.; planșe foto.
Toate
aceste probe se coroborează cu declarația inculpatului P.O., dată atât în fața
instanței de apel, cât și celei de recurs, unde a recunoscut săvârșirea faptei,
regretând că nu a avut această atitudine sinceră de la începutul procesului,
fapt de natură să o incrimineze și pe inculpata B.O. și să dovedească
implicarea sa în activitatea infracțională, fapta inculpatului P.O. fiind în
strânsă legătură infracțională cu cea a inculpatei B.O.
Astfel,
declarația inculpatei B.O. de nerecunoaștere a faptelor, s-a reținut că nu se
coroborează cu nicio altă probă, rămânând fără valoare sub aspect probator.
Faptul
că se impune înlăturarea declarației inculpatei ca nesinceră nu reprezintă o
încălcare a prezumției de nevinovăție și nici a principiului egalității armelor
în fața instanței, întrucât declarațiile inculpatei făcute în cursul procesului
pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte
și împrejurări ce rezultă din ansamblul probator existent în cauză.
Pentru
aceste considerente, s-a reținut că este exclus a se admite solicitarea
inculpatei B.O. cu privire la achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii
prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
2.
Cu privire la criticile recurenților inculpați B.O., P.O., M.V. și D.C.,
întemeiate pe cazul de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 14 C. proc.
pen., Înalta Curte le-a considerat nefondate.
S-a
reținut că inculpații recurenți sunt trimiși în judecată și condamnați în primă
instanță pentru infracțiuni al căror grad de pericol social este ridicat
datorită urmărilor produse sau care se pot produce, de natură să aducă atingere
relațiilor sociale privitoare la dreptul la viață și sănătate.
Nu
se poate ca pentru infracțiuni care vizează în principal sănătatea individului,
viața acestuia, pedepsele aplicate inculpaților să nu fie proporționale cu
valorile cărora li se aduce atingere.
O
parte dintre inculpații recurenți - P.O., M.V. - sunt cunoscuți cu antecedente
penale [stare de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.], având
condamnări anterioare de 12 ani, respectiv 8 ani pentru același gen de infracțiuni,
fapt ce demonstrează o persistență infracțională, precum și faptul că
resocializarea lor pozitivă viitoare nu se poate face decât prin aplicarea unor
pedepse al căror cuantum să fie ridicat.
Chiar
dacă au recunoscut săvârșirea faptei - inculpata M.V., beneficiind și de
dispozițiile art. 320
1
C. proc. pen., - acest lucru s-a constatat că
nu este de natură să ducă la reținerea unor circumstanțe atenuante, întrucât nu
poate fi ridicată la rang de conduită socială exemplară, această trăsătură a
personalității inculpatei, raportat la gradul de pericol social al faptei,
modalitatea de săvârșire a acestora care trădează o anumită dispoziție către
fapte antisociale.
Inculpatelor
B.O. și D.C., deși necunoscute cu antecedente penale, nu li s-au putut reține
circumstanțe atenuante sau pedeapsa să le fie aplicată într-un cuantum mai mic,
întrucât prin raportare la natura faptelor săvârșite - trafic de droguri de
mare risc, la numărul actelor materiale săvârșite, D.C. - 6 vânzări de heroină,
B.O. - 2 vânzări, la cantitatea de droguri traficată, la urmările produse sau
care se puteau produce, reiese faptul că a vinde droguri pentru cele două
inculpate era o operațiune financiară, o sursă importantă de venit, fără să
conștientizeze efectul nociv și fatal pe care acestea îl au asupra sănătății
populației, resocializarea lor viitoare pozitivă.
Mai
mult, reeducarea inculpaților nu se poate face decât în mediul penitenciar,
fiind exclusă posibilitatea executării pedepsei fără privare de libertate.
În
final s-a reținut că a lăsa să execute în regim de libertate pedeapsa, persoane
care se ocupă cu traficul de droguri nu ar reprezenta decât o încurajare tacită
și a altora în săvârșirea acestui gen de infracțiuni, generând în același timp
și un sentiment de insecuritate datorat incapacității organelor judiciare de a
riposta în mod ferm față de persoanele care săvârșesc acest gen de infracțiuni,
creându-le impresia făptuitorilor că pot persista în sfidarea legii.
Împotriva
Deciziei penale nr. 2224 din 22 iunie 2012 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 32436/3/2011 a formulat
contestație în anulare de contestatorul P.O., cauza fiind înregistrată pe rolul
Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 29371/3/2012.
La
termenul de judecată din data de 17 decembrie 2012, Înalta Curte a admis în
principiu contestația în anulare formulată de contestatorul P.O. împotriva
Deciziei penale nr. 2224 din 22 iunie 2012 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 32436/3/2011 și a fixat
termen pentru judecarea pe fond a contestației în anulare la data de 24
ianuarie 2013, dispunându-se citarea contestatorului.
La
termenul de judecată din 24 ianuarie 2013 contestatorul, prin apărător, a
solicitat admiterea contestației în anulare astfel cum a fost formulată de
contestator arătând că sunt incidente dispozițiile art. 386 lit. e) C. proc.
pen. și art. 385
14
alin. (1
1
) C. proc. pen.
Examinând
contestația în anulare de față, dar și hotărârea atacată prin prezenta
contestație în anulare, Înalta Curte constată că nu este întemeiată pentru
motivele ce vor fi descrise în continuare.
Potrivit
dispozițiilor art. 386 lit. e) C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale
definitive se poate face contestație în anulare când, la judecarea recursului
sau la judecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a
fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385
14
alin. (1
1
) ori art. 385
16
alin. (1).
Pentru
a asigura dreptul inculpatului la apărare prin ascultarea sa cu privire la
faptele și împrejurările cauzei, așa cum este regula la judecata în primă
instanță, s-a prevăzut obligația instanței de recurs ca, înainte de
soluționarea recursului, să-l asculte pe inculpatul prezent, când nu a fost
ascultat de instanțele de fond și de apel și când aceste instanțe nu au
pronunțat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare.
Această
obligație o are și instanța de recurs, cu ocazia rejudecării, dacă inculpatul
nu a fost ascultat anterior la judecarea recursului.
Cazul
de contestație în anulare prev. de art. 386 lit. e) C. proc. pen. intervine
pentru sancționarea neîndeplinirii de către instanța de recurs a acestei
obligații, inculpatul care a fost prezent la stadiul de soluționare a
recursului sau la cel de rejudecare a cauzei după casare având dreptul să atace
decizia dată de instanța de recurs prin contestație în anulare și să ceară
rejudecarea cauzei în recurs pentru a fi ascultat asupra învinuirii ce i se
aduce.
Este
un caz de "error in procedendo", cu efecte negative asupra
inculpatului, care ar putea fi condamnat definitiv într-o cauză penală fără ca
vreo instanță de judecată să-i fi cunoscut apărările pe care și le face cu
ocazia ascultării sale.
În
cauza de față, Înalta Curte constată, însă, că inculpatul P.O. a fost audiat în
fața instanței de recurs la termenul de judecată din data de 22 iunie 2012.
De
asemenea, inculpatul P.O. a fost audiat și în fața instanței de fond respectiv
la termenul de judecată din data de 18 august 2011, Dosar nr. 32436/3/2011, al
Tribunalului București, secția a II-a penală.
Din
conținutul practicalei Deciziei penale nr. 26/A din 27 ianuarie 2012,
pronunțată în Dosar nr. 3246/3/2011 al Curții de Apel București, secția a II-a
penală, rezultă că în fața instanței de apel inculpatul P.O. a dat declarație,
în sensul că își recunoaște fapta solicitând a se lua act de această
împrejurare.
Față
de aceste împrejurări, Înalta Curte constată că nu sunt incidente dispozițiile
art. 386 lit. e) C. proc. pen., inculpatul fiind audiat atât în fața instanței
de fond prin care s-a efectuat cercetarea judecătorească cât și în fața
instanțelor de control judiciar, care au soluționat cauza pe fond, (la instanța
de fond, apel și recurs), cu toate că nu erau incidente dispozițiile art. 385
14
alin. (1
1
) sau art. 385
16
alin. (1) C. proc. pen., pentru
a fi audiat inculpatul și în fața instanței de recurs.
Pentru
toate aceste considerente, Înalta Curte, va respinge, ca neîntemeiată,
contestația în anulare formulată de contestatorul P.O. împotriva Deciziei penale
nr. 2224 din 22 iunie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția
penală, pronunțată în Dosarul nr. 32436/3/2011.
Va
obliga contestatorul la cheltuieli judiciare către stat, conform dispozitivului
prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge,
ca neîntemeiată, contestația în anulare formulată de contestatorul P.O.
împotriva Deciziei penale nr. 2224 din 22 iunie 2012 a Înaltei Curți de Casație
și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 32436/3/2011.
Obligă
contestatorul la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat din
care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,
se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, azi 24 ianuarie 2013.
Procesat
de GGC - GV