ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4079/2011

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 octombrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 5933/3/2011 (1815/2011), Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul disp. art. 300

2

C. proc. pen. rap. la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen., a fost menținută starea de arest preventiv a apelanților-inculpați – inculpați B.M., S.F., C.M. și M.V.

Onorariile apărătorilor din oficiu pentru apelantele-intimate – inculpate B.M., C.M., de câte 100 RON pentru fiecare, s-au suportat din fondul Ministerul de Justiție.

Pentru a dispune această soluție, instanța a reținut că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, precum și pericolul social concret pentru ordinea pe care îl reprezintă lăsarea inculpaților în libertate.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal au declarat recursuri inculpații M.V. și S.F., solicitând casarea încheierii atacate, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea lor în stare de libertate, arătând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.

Criticile aduse nu sunt fondate.

Analizând legalitatea și temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., sub toate celelalte aspecte, Înalta Curte reține că recursurile declarate de inculpații M.V. și S.F. nu sunt fondate, urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte reține că prin Sentința penală nr. 293 din 31 martie 2011, Tribunalul București, secția a II–a penală, printre altele, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., cu referire la art. 320

1

C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul M.V. la o pedeapsă de 6 ani și 8 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) pe durata executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului din pedeapsa aplicată, respectiv de la 8 decembrie 2010 la zi.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., cu referire la art. 320

1

C. proc. pen. a fost condamnată inculpata S.F., la o pedeapsă de 6 ani și 8 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate, privind pedeapsa aplicată inculpatei prin Sentința penală nr. 383 din 13 februarie 2002, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1796 din 24 septembrie 2004 a Curții de Apel București și a fost contopit restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară, de 839 zile închisoare cu pedeapsa aplicată inculpatei în speță, de 6 ani și 8 luni închisoare, inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani și 8 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) pe durata executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatei, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive a acesteia din pedeapsa aplicată, respectiv de la 8 decembrie 2010 la zi.

Instanța de fond a reținut că fapta inculpatului M.V., constând în aceea că în perioada octombrie – decembrie 2010, a desfășurat activități ilegale privind traficul de droguri de mare risc, iar în data de 14 octombrie 2010 și 2 decembrie 2010, în baza aceleiași rezoluții infracționale împreună cu coinculpata S.F. a vândut colaboratorului cu nume de cod „S.L.” cantitatea totală de 0,28 g heroină cu suma de 100 RON, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.

S-a reținut, totodată că fapta inculpatei S.F., constând în aceea că în data de 27 septembrie 2010 și 28 septembrie 2010, a vândut colaboratorului cu sume de cod „S.L.”, cantitatea totală de 0,26 g heroină cu suma de 100 RON, iar în data de 14 octombrie 2010 și 2 decembrie 2010, în baza aceleiași rezoluții infracționale împreună cu coinculpatul M.V. a vândut aceluiași colaborator sub acoperire cantitatea de 0,28 g heroină cu suma de 100 RON, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.

Împotriva Sentinței penale nr. 293 din 31 martie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. și inculpații B.M., S.F., C.M. și M.V.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin Decizia penală nr. 273 din 26 octombrie 2011, a admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – S.T.B. împotriva Sentinței penale nr. 293 din 31 martie 2011.

A desființat, în parte, Sentința penală nr. 293 pronunțată la data de 31 martie 2011, de către Tribunalul București, secția a II-a penală, numai cu privire la inculpata M.L. și, în fond:

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1), lit. c) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1), lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a condamnat inculpata M.L. la pedeapsa de 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (1) - 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiționate, privind pedeapsa aplicată inculpatei prin Sentința penală nr. 147 din 1 martie 2010 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 88 din 9 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat de 337 zile, cu pedeapsa aplicată inculpatei în cauza dedusă judecății, de 5 ani, inculpata M.L., urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare cu aplicarea art. 71 alin. (1) - 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

A înlăturat prevederile art. 86

1

, art. 86

2

alin. (1), art. 86

3

alin. (1) și (3), art. 86

3

alin. (1) lit. a) - d) C. pen., art. 86

4

C. pen., art. 350 alin. (3), lit. b) din C. proc. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale.

A respins, ca nefondate, apelurile declarate de către inculpații B.M., S.F., C.M. și M.V.

A menținut starea de arest preventiv a inculpaților B.M., S.F., C.M. și M.V.

În baza art. 381 C. proc. pen., cu referire la art. 383 C. proc. pen., a dedus din pedepsele aplicate inculpaților M.V., B.M., S.F., durata reținerii și arestării preventive de la 8 decembrie 2010, la zi - 26 octombrie 2011 și pentru inculpata C.M. de la 18 noiembrie 2010, la zi – 26 octombrie 2011.

A constatat că inculpata M.L. a fost reținută și arestată preventiv la data de 8 decembrie 2010, până la punerea ei efectivă în libertate, 31 martie 2011, perioadă ce urmează a fi dedusă din pedeapsa aplicată.

A obligat pe inculpații S.F., M.V. și M.L. la câte 300 RON cheltuieli judiciare statului și pe inculpatele C.M. și B.M. la câte 600 RON cheltuieli judiciare statului, din care câte 300 RON – onorariu avocat oficiu – s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.

Procedând la verificarea legalității arestării preventive, în mod corect Curtea de Apel București, secția I penală, a apreciat ca legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpaților.

La dosar există probe și indicii temeinice că inculpații au comis faptele reținute în sarcina lor fiind în acest mod incidente disp. art. 143 C. proc. pen.

Și condițiile prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., sunt întrunite în cauză cumulativ. Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile ce se rețin în sarcina inculpaților este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora, prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aspect ce rezultă din natura și gravitatea faptelor comise, modalitatea de săvârșire a acestora, numărul mare de persoane implicate în activitatea infracțională, existând riscul repetării unor astfel de fapte.

Față de considerentele arătate, apreciind că soluția adoptată prin care s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților este legală și temeinică, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.V. și S.F.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.V. și S.F. împotriva Încheierii din 12 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 5933/3/2011 (1815/2011).

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 22 noiembrie 2011.