ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2586/2011

Asupra recursurilor

penale de față,

În baza lucrărilor

din dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 932/F din 10

decembrie 2010, Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 2 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. c) și art. 76 C. pen.,

a condamnat pe inculpatul G.G.M. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 65 C.

pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza

finală și lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În baza art. 4 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/ 2000 cu aplicarea art. 74 lit. c) și art. 76 C.

pen., a condamnat același inculpat la 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit.

a) și art. 34 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani

închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza finală

și lit. b) C. pen.

În baza art. 35 C.

pen., a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa rezultantă pedeapsă

complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza finală și lit. b) C. pen., pe o

durată de 5 ani.

În baza art. 350 C.

proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C.

pen., a dedus din pedeapsă durata prevenției de la 8 iunie 2010 la zi.

În baza art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și 74

lit. c) și art. 76 C. pen., prin aceeași sentință, a condamnat pe inculpata

L.M.A. zisă M. la 6 ani și 3 luni închisoare.

În baza art. 86

4

C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a

pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată inculpatei prin Sentința penală nr. 1332

din 18 noiembrie 2008 a Tribunalului București, secția I penală și a dispus

executarea pe lângă pedeapsa aplicată în speță, pedeapsa rezultantă fiind de 10

ani și 3 luni închisoare.

În baza art. 65 C.

pen., a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza finală

și b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În baza art. 4 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art.

74 lit. c) și art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpata L.M.A. la 2 ani

închisoare.

În baza art. 86

4

C. pen., a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere al pedepsei de 4 ani

închisoare aplicată inculpatei prin Sentința nr. 1332 din 18 noiembrie 2008 a

Tribunalului București, secția I penală și a dispus executarea pe lângă

pedeapsa aplicată în speță, pedeapsa rezultantă fiind de 6 ani închisoare.

În baza art. 33 lit.

a) și art. 34 C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 10 ani și

3 luni închisoare.

A făcut aplicarea

art. 71 - 64 lit. a) teza finală și lit. b) C. pen.

În baza art. 35 C.

pen., a aplicat inculpatei pe lângă pedeapsa rezultantă pedeapsa complementară

prevăzută de art. 64 lit. a) teza finală și b) C. pen. pe o durată de 5 ani.

În baza art. 350 C.

proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatei, iar în baza art. 88 C.

pen., a dedus din pedeapsă durata prevenției de la 10 iulie 2008 la 18

noiembrie 2008 și de la 8 iunie 2010 la zi.

În baza art. 118 lit.

f) și C. pen. și art. 17 din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea în

vederea distrugerii a 0,39 g heroină rămasă în urma analizelor de laborator.

În baza art. 191

alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpat la plata a 1.500 RON

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut, următoarea situație de fapt:

În data de 27 mai

2010, martorul denunțător M.H.A. a formulat un denunț prin care aducea la

cunoștința organelor de urmărire penală că inculpații L.M.A. și G.G.M. se ocupă

cu comercializarea de droguri de mare risc.

Organele de politie

au procedat la capcanarea sumei de 75 RON și la supravegherea martorului

denunțător, acesta deplasându-se cu bancnotele capcanate la domiciliul celor

doi inculpați, situat în A.L., unde a fost chestionat de inculpata L.M.A. cu

privire la scopul vizitei, martorul arătând că vrea să cumpere heroină.

Inculpata L. i-a

cerut martorului să plătească suma de 75 RON aferentă a 3 doze inculpatului

G.G.M., sumă pe care inculpatul a primit-o și a introdus-o în buzunar după care

i-a dat martorului cantitatea de 0,14 g heroină (trei doze), stupefiante ce au

fost predate organelor de politie ce asigurau supravegherea cumpărării.

Organele de poliție

au intervenit și au găsit asupra inculpatului suma de bani capcanată, iar pe

masa din imobil au mai fost găsite 8 doze de heroină în cantitate de 0,45 g.

În aceeași locație,

pe pervazul ferestrei, au mai găsit o punguță conținând cantitatea de 0,05 g

heroină.

Deși inițial nu au

recunoscut faptele, în fața instanței la ultimul termen, cei doi inculpați

și-au schimbat poziția procesuală, recunoscând că au vândut denunțătorului trei

doze de heroină.

La individualizarea

pedepselor, ce au fost aplicate inculpaților, instanța de fond a ținut seama de

criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

Astfel, a avut în

vedere față de ambii inculpați gradul de pericol social al faptei și

periculozitatea celor doi, aceștia neezitând să pună în pericol viata terților

prin vânzarea de droguri de mare risc. Inculpații nu sunt încadrați în muncă,

obișnuind să-și obțină mijloacele de existență prin vânzarea de heroină.

S-a reținut și că pe

parcursul procesului penal, inculpații au avut o poziție nesinceră, îndreptată

doar la ultimul termen când au recunoscut fapta.

Un element extrem de

grav identificat de tribunal a fost acela că inculpata L.M.A. este recidivistă

în forma recidivei mari postcondamnatorii speciale, fiind anterior condamnată

tot pentru trafic de droguri de mare risc, cu suspendarea executării pedepsei

sub supraveghere.

Percepând - ca mulți

inculpați - că o pedeapsă cu închisoarea, în condițiile art. 86

4

C.

pen. - reprezintă o forma de achitare, inculpata a perseverat în activitatea de

trafic de droguri de mare risc.

Judecătorul fondului a arătat că, față de atitudinea

de recunoaștere a inculpaților și practica - destul de neclară - a instanțelor

de control de a reține circumstanțe atenuante cu ușurință în cazul traficului

de droguri (motivarea reală fiind probabil pentru că instanțelor judecătorești

li se par prea mari pedepsele stabilite de legiuitor) și instanța de fond a

reținut circumstanțe atenuante în speță, coborând pedepsele sub minimul

special.

Împotriva sentinței,

în termen legal au declarat apel inculpații G.G.M. și L.M.A., fără a le motiva

în scris, iar oral, prin apărătorul desemnat din oficiu, au solicitat redozarea

pedepselor aplicate, apreciind că sunt prea severe în raport cu fapta

săvârșită.

Curtea, examinând

actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate, precum și din

oficiu, conform dispozițiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., sub toate

aspectele de fapt și de drept ale cauzei, a constatat că apelurile declarate în

speță sunt nefondate și prin Decizia penală nr. 45 A din 15 februarie 2011 le-a

respins, ca atare.

Nemulțumiți și de

această hotărâre, inculpații au atacat-o cu recurs.

Prin motivele de

recurs scrise, inculpata L.M.A. a criticat hotărârea pentru netemeinicie. A susținut

că pedeapsa stabilită de instanță este exagerat de aspră, că nu s-a ținut seama

că este mama unui copil în vârstă de 11 ani, că este bolnavă și o întreține și

pe mama sa, femeie în vârstă, suferindă de mai multe boli. A cerut redozarea

pedepsei ca să poată să-și ajute cât mai curând familia.

Inculpatul nu și-a

motivat recursul, iar apărătorul acestuia a invocat cazul de casare prevăzut de

art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și a cerut redozarea pedepsei pentru

că inculpatul a recunoscut comiterea faptei.

Recursurile sunt

nefondate.

Din actele și

lucrările dosarului rezultă că inculpații au fost surprinși în timp ce vindeau

trei doze de heroină, organele de poliție fiind sesizate că cei doi se ocupau

în cartier de vânzarea de droguri unor persoane dependente de acestea.

Inculpata a mai fost condamnată în anul 2008 tot pentru vânzarea de droguri la

pedeapsa de 4 ani închisoare cu suspendarea executării sub supraveghere. În

timpul termenului de încercare a săvârșit din nou același fel de infracțiuni.

Inculpații au adoptat

o poziție de negare a faptelor și numai după administrarea probelor în cursul

cercetării judecătorești au recunoscut că sunt vinovați.

Având în vedere și

limitele de pedeapsă cuprinse între 10 și 20 de ani în ce privește infracțiunea

prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 pedepsele stabilite de

instanță sunt just individualizate și nu se impune reducerea lor.

Așa fiind, Înalta

Curte urmează să respingă, în temeiul art. 385

15

alin. (1) lit. b)

C. proc. pen. recursurile ca fiind nefondate.

Se va deduce din

pedepsele aplicate timpul executat de la 8 iunie 2010 la zi pentru inculpat și

de la 10 iulie 2008 la 18 noiembrie 2008, iar apoi de la 8 iunie 2010 la 28

iunie 2011 pentru inculpată. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

inculpații L.M.A. și G.G.M. împotriva Deciziei penale nr. 45 din 15 februarie

2011 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatei L.M.A., perioada executată de la 10 iulie 2008 la 18

noiembrie 2008 și timpul reținerii și arestării preventive de la 8 iunie 2010

la 28 iunie 2011.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului G.G.M., timpul reținerii și arestării preventive de la 8

iunie 2010 la 28 iunie 2011.

Obligă recurenții

inculpați la plata sumei de câte 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de câte 200 RoN, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 28 iunie 2011.