ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2220/2011

Asupra recursurilor de față, în baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 318 din 02 iulie 2008 Tribunalul Constanța: în baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2) 1 lit. a) e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul M.F. la pedeapsa de 8 ani închisoare. În baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 289/2005 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 ani închisoare. În baza art. 85 C. pen. a anulat suspendarea condiționată privind pedepsele de 1 an închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 310 din 10 februarie 2005 a Judecătoriei Medgidia și, respectiv, 1 an și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1073 din 13 mai 2005 a Judecătoriei Medgidia.

În baza art. 39 alin. (1) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de 1 an închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 310 din 10 februarie 2005 a Judecătoriei Medgidia, 1 an și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1073 din 13 mai 2005 a Judecătoriei Medgidia în pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 6 luni închisoare, și a dispus să o execute alăturat celei aplicate prin sentință, în final, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 9 ani și 6 luni închisoare. A făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 în referire la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata detenției. În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2) 1 lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

a condamnat pe inculpatul C.V. la pedeapsa de 8 ani închisoare. În baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 289/2005 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 ani închisoare. În baza art. 85 C. pen. a anulat suspendarea condiționată privind pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1073 din 13 mai 2005 a Judecătoriei Medgidia și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 718 din 31 martie 2005 a Judecătoriei Medgidia. În baza art. 39 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1073 din 13 mai 2005 a Judecătoriei Medgidia și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 718 din 31 martie 2005 a Judecătoriei Medgidia în pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 6 luni închisoare, pe care a dispus să o execute alăturat celei aplicate prin sentință, în final, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 9 ani și 6 luni închisoare. A făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 în referire la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b C. pen. pe durata detenției. În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2) 1 lit. a) și e) C. pen.

cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. în referire la art. 76 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul S.V.V. la pedeapsa de 5 ani închisoare. În baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 289/2005 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. în referire la art. 76 lit. d) C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare. În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 5ani închisoare, în final, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 5 ani închisoare. A făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 în referire la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata detenției.

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2) 1 lit. a) și e) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. în referire la art. 76 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul V.D. la pedeapsa de 5 ani închisoare. În baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 289/2005 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. în referire la art. 76 lit. d) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare. În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 5ani închisoare, în final, inculpatul având de executat pedeapsa de 5 ani închisoare. A făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 în referire la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

pe durata detenției. În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedepsele aplicate inculpaților M.F., C.V., S.V.V. și V.D. perioadele executate prin măsurile reținerii și arestării preventive, după cum urmează: - pentru inculpatul M.F., cu începere de la data de 26 iunie 2006 și până la data de 19 decembrie 2007. - pentru inculpatul C.V., cu începere de la data de 21 iunie 2006 și până la data de 30 noiembrie 2007; Pentru inculpații S.V.V. și V.D., cu începere de la data de 21 iunie 2006 și până la data de 17 aprilie 2007. A constatat că inculpații M.F. și C.V. sunt arestați în altă cauză. În baza art. 6 alin. (1) din Legea nr. 289/2005 în referire la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen., a condamnat pe inculpații A.C.

și C.A. la pedepse de câte 3 ani închisoare. În baza art. 6 alin. (1) din Legea nr. 289/2005 în referire la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. în referire la art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpații V.F., C.D., C.M., S.C., D.F. la pedepse de câte 2 ani închisoare. În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate inculpaților A.C., C.A., V.F., C.D., C.M., S.C., D.F. pe durata unui termen de încercare compus din cuantumul pedepsei aplicate fiecărui inculpat la care se adaugă un interval de timp de 2 ani. În baza art. 82 C. pen., a stabilit termen de încercare pentru inculpații A.C., C.A.

de câte 5 ani, iar pentru inculpații V.F., C.D., C.M., S.C., D.F. de câte 4 ani. În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. A constatat că părțile vătămate S.A. și S.C. nu au formulat pretenții civile în cauză. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă SC R. SA Iași. În baza art. 998-999 C. civ. și art. 1000 alin. (3) C. civ., a obligat în solidar pe inculpații A.C., C.A., V.F., C.D., C.M., S.C., D.F. la plata sumei de 3695,2 dolari SUA sau echivalentul în lei a acesteia la data plății efective, cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă SC R. SA Iași.

Prima instanță a reținut că inculpații locuiesc în comuna Mircea Vodă din județul Constanța, iar la nivelul acestei comunități s-a constatat escaladarea fenomenului infracțional de sustragere a flerului vechi din vagoanele trenurilor care tranzitează respectiva localitate, către Portul Constanța, mare parte din locuitorii comunității câștigându-și existența din valorificarea materialului refolosibil. În seara zilei de 12 iunie 2006 inculpații C.V., M.F., V.D., S.V.V., V.A., V.F., C.D., A.C., C.M., S.C. și C.A. s-au deplasat în gara CRF Cernavodă cu intenția de a sustrage fier vechi din trenul de marfă nr. 30537, încărcat cu deșeuri de fier, care circula pe relația Fetești - Cernavodă - Constanța.

Inculpații V.D. și V.F., împreună cu numiții V.A. și B.R., la solicitarea primilor doi, au fost transportați în localitatea Saligny de către inculpatul D.F. cu autoturismul său proprietate personală, înmatriculat sub nr. După ce i-a lăsat în localitatea respectivă, pe unde trebuia să treacă trenul, inculpatul D.F. a primit suma de 40 lei și a plecat. Potrivit declarațiilor acestuia din urmă, inițial, nu a cunoscut motivul pentru care cei nominalizați mai sus i-au cerut să-i transporte în gara Saligny, dar pe drum a luat cunoștință de intenția lor.

Deoarece aveau cunoștință că trenul circula cu viteză redusă pe ruta Cernavodă - Mircea Vodă Sat, întrucât în acea perioadă fuseseră stabilite restricții de circulație la 15 km/h datorită lucrărilor de amenajare a terasamentului, după ce trenul de marfă nr. 30537, încărcat cu deșeuri de fier, a plecat din gara Cernavodă, inculpații, care, până la acel moment stătuseră ascunși, au escaladat trenul din mers urcând în vagoane. Ajunși în vagoane, inculpații au început să dispună deșeurile de fier pe marginea acestora, pentru ca apoi să le arunce cu ușurință în afara terasamentului de cale ferată. Până a ajunge în halta Mircea Vodă inculpații au aruncat din tren deșeuri de fier vechi, dar pentru că fuseseră văzuți de agenții de pază care însoțeau trenul, angajați ai SC A.P.

SRL CONSTANȚA, au sărit din tren. După ce acesta s-a pus în mișcare, inculpații au urcat din nou și au continuat să arunce deșeuri. Se impune a fi făcută precizarea că, potrivit înțelegerii prealabile dintre inculpați, aceștia au urcat pe câte un vagon nu mai mult de doi, având astfel posibilitatea să descarce mai ușor deșeurile, dar și să le împartă între ei în mod echitabil. Astfel, pe vagoanele 4 și 5 au urcat inculpații C.V., M.F., V.D. și S.V.V.. Pentru că fuseseră văzuți de agenții de pază S.C. și S.A., aflați pe platforma dintre cele două vagoane, inculpații au început să arunce cu bucăți de fier și pietre înspre aceștia. Partea vătămată S.C. a fost lovit de o rozetă din fier aruncată de către inculpatul S.V.V.

zis „D.". În urma loviturii primite părții vătămate S.C. i-a fost perforat un plămân. Apropiindu-se de cei doi agenți de pază, căzuți la podea în urma loviturilor primite, același Dudu, înarmat cu o piatră, i-a amenințat cu moartea, însă a fost oprit de inculpatul M.F. Se impune a fi făcută precizarea că, deși niciunul dintre cei patru inculpați nu recunosc că le-au lovit direct pe părțile vătămate, declarațiile lor sunt contradictorii, fiecare în parte acuzându-i pe ceilalți co-inculpați. Pe de altă parte, luate singular, declarația fiecărui inculpat dintre cei patru se coroborează cu declarațiile părților vătămate în ceea ce îi privește pe co-participanții la activitatea infracțională, excepție făcând doar semnatarul declarației în cauză.

Prin urmare, se reține drept o notă generală a declarațiilor inculpaților C.V., M.F., V.D. și S.V.V., împrejurarea că niciunul dintre aceștia nu neagă agresarea părților vătămate, dar o atribuie celorlalți participanți, nicidecum sieși. Depozițiile martorilor audiați în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și nemijlocit de către instanță, inclusiv martorii audiați la solicitarea unora dintre inculpați pentru dovedirea nevinovăției lor, se coroborează cu declarațiile părților vătămate, dar și cu cele ale inculpaților, însă cu mențiunea făcută anterior. Inculpații au recunoscut, însă, în unanimitate, că agenții de pază le-au cerut să părăsească vagoanele, dar au refuzat și au continuat să sustragă deșeuri de fier.

În urma loviturilor primite, partea vătămată S.C. a fost internat în Clinica Chirurgie a Spitalului Municipal Medgidia în perioada 13-20 iunie 2006, fiind diagnosticat cu politraumatism prin agresiune, traumatism cranio-cerebral acut închis, contuzie forte hemitorace stâng și pneumotorax stâng. Părții vătămate i s-a practicat o pleurotomie minimă cu drenaj la data de 13 iunie 2006. Conform certificatului medico-legal nr. 929/T emis de Serviciul de Medicină Legală Constanța la data de 02 august 2006, leziunile traumatice suferite de partea vătămată S.C. au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure, pot data din 13 iunie 2006, au necesitat pentru vindecare 16-18 zile de îngrijiri medicale, iar leziunile traumatice au pus în primejdie viața victimei prin hemopneumotorax, care a necesitat intervenție chirurgicală de urgență.

La rândul său, partea vătămată S.A. a suferit, conform raportului de constatare medico-legală nr. 267/LR emis de Serviciul de Medicină Legală Constanța la data de 16 iunie 2006, leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un nr. de 6-7 zile de îngrijiri medicale. În cursul urmăririi penale, dar și ulterior, în fața instanței de judecată, partea vătămată S.C. i-a recunoscut din grup ca agresori pe inculpații C.V., M.F. și S.V.V., declarând, însă, că au fost în număr de 4 persoane. Împrejurarea că inculpatul V.D. nu a fost recunoscut din grup de către partea vătămată S.C. este justificată, însă, prin faptul că fiind noapte, iar loviturile venind din direcții diferite, atenția acestuia a fost orientată spre a se apăra și nicidecum pentru a reține figura tuturor agresorilor.

Ca atare, ținând seama de aceste aprecieri, dar și de faptul că în mod indubitabil rezultă că inculpatul V.D. s-a aflat pe unul dintre cele două vagoane nominalizate, nr. 3 sau 4, din compunerea trenului, s-a reținut că participarea acestui inculpat la agresarea celor două părți vătămate este evidentă. Nu în ultimul rând, la această apreciere concură și declarațiile celorlalți inculpați, care atestă împrejurarea că și inculpatul V.D. a aruncat cu bucăți de fier către părțile vătămate. S-a motivat că relevante din acest punct de vedere sunt și declarațiile numitului V.A., fratele inculpatului V.D., date în faza de urmărire penală, potrivit cărora la mustrarea pe care le-a adus-o celor 4 inculpați, în sensul că nu trebuia să dea în ei, pentru că îi omorau, aceștia au răspuns că au dat pentru că și agenții de pază dăduseră în ei.

Or, în atare situație este evidentă participarea inculpatului V.D. la agresarea părților vătămate, deși nu toate mijloacele de probă administrate în cauză, luate în mod singular (declarațiile inculpatului V.D. și procesul verbal întocmit cu ocazia efectuării recunoașterii din grup), conduc la această concluzie. În consecință, cu privire la inculpații C.V., M.F., V.D. și S.V.V., s-a reținut că au procedat în această manieră violentă cu scopul de a-i împiedica pe agenții de pază să intervină, pentru a-și păstra bunurile sustrase, dar și pentru a putea continua sustragerea acestora. Ajunși în dreptul stației CFR Satu Nou, toți inculpații care se aflau în tren, auzind strigăte în sensul că vine poliția, au sărit din trenul aflat în mișcare și au părăsit în fugă zona.

Împotriva sentinței au declarat apel inculpații S.C., A.C., S.V.V., V.D., V.F., M.F. și C.V. Prin apărători au criticat sentința ca nelegală și netemeinică solicitând schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 289/2005 raportat la art. 208, art. 209 C. pen., este cazul inculpaților M.F., C.V., S.V., V.D., în subsidiar au solicitat reindividualizarea pedepselor. Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 89/P din 24 septembrie 2010 a luat act de retragerea apelurilor declarate de inculpații S.C. și A.C. și a respins ca nefondate apelurile formulate de inculpații S.V.V., V.D.

și V.F. În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelurile formulate de apelanții inculpați M.F. și C.V.. În baza art. 382 alin. (2) C. proc. pen. a desființat în parte sentința penală apelată, numai în ceea ce privește inculpații M.F. și C.V. și, rejudecând: 1) a înlăturat dispozițiile art. 85 C. pen. privind anularea suspendării condiționate a executării pedepselor de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 310 din 10 februarie 2005 a Judecătoriei Medgidia și 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1073/13 mai 2005 a Judecătoriei Medgidia, dispozițiile art. 39 alin. (1) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen.

privind contopirea pedepselor de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 310 din 10 februarie 2005 a Judecătoriei Medgidia și 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1073 din 13 mai 20095 a Judecătoriei Medgidia și executarea pedepsei rezultante de 1 an și 6 luni închisoare alăturat pedepsei rezultante stabilită prin sentința penală apelată, în final 9 ani și 6 luni închisoare, cu referire la inculpatul M.F. A menținut condamnarea inculpatului M.F. la pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare, ce urmează a fi executată în condițiile art. 57 C. pen. În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată inculpatului M.F.

perioada reținerii și arestării preventive de la data de 26 iunie 2006 la data de 21 decembrie 2007 (data înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea dispusă prin încheierea de ședință din data de 19 decembrie 2007, definitivă prin decizia penală nr. 633/P din 21 decembrie 2007 a Curții de Apel Constanța). 2) a înlăturat din sentința penală apelată dispozițiile art. 85 C. pen. privind anularea suspendării condiționate a executării pedepselor de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1073 din 13 mai 2005 a Judecătoriei Medgidia și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 718 din 31 martie 2005 a Judecătoriei Medgidia, dispozițiile art. 39 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 34 lit. b) C. pen. privind contopirea pedepselor de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1073 din 13 mai 2005 a Judecătoriei Medgidia și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 718 din 31 martie 2005 a Judecătoriei Medgidia și executarea pedepsei rezultante de 1 an și 6 luni închisoare alăturat pedepsei rezultante stabilită prin sentința penală apelată, în final 9 ani și 6 luni închisoare, cu referire la inculpatul C.V. A menținut condamnarea inculpatului C.V. la pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare, ce urmează a fi executată în condițiile art. 57 C. pen. În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată inculpatului C.V.

perioada reținerii și arestării preventive de la data de 21 iunie 2006 la data de 30 noiembrie 2007. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin deciziei. În baza art. 357 alin. (2) lit. b) C. proc. pen. a menținut măsura obligării de a nu părăsi localitatea dispusă față de inculpatul M.F. prin încheierea de ședință din data de 19 decembrie 2007 (dosar nr. 1749/118/2007). În baza art. 357 alin. (2) lit. b) C. proc. pen. a menținut măsura obligării de a nu părăsi localitatea dispusă față de inculpatul C.V. prin decizia penală nr. 596/P din 30 noiembrie 2007 a Curții de Apel Constanța (dosar nr. 2759/36/2007). În baza art. 357 alin. (2) lit. b) C. proc.

pen. a menținut măsura obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpații S.V.V. și V.D. prin decizia penală nr. 204/P din 17 aprilie2007 a Curții de Apel Constanța (dosar nr. 1336/36/2007). Inculpații au fost obligați să plătească cheltuieli judiciare statului conform dispozitivului. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpații C.V., M.F., V.D. și S.V.V. Inculpatul M.F. a criticat decizia pentru netemeinicie susținând că pedeapsa aplicată este prea aspră. Inculpatul S.V.V. a criticat decizia și sentința pentru nelegalitate și netemeinicie susținând că a fost greșit condamnat pentru infracțiunea de tâlhărie în loc de infracțiunea prevăzută de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 289/2005, cu referire la art. 208 alin. (1) și art. 209 lit. a), g) C. pen., instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cererii de schimbare juridică.

A mai arătat că pedepsele aplicate au fost greșit individualizate pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 289/2005, instanța trebuia să-i aplice pedeapsa amenzii. Inculpatul V.D. a criticat și el decizia și sentința sub aspectul greșitei încadrări juridice în infracțiunea de tâlhărie. A susținut că nu a agresat paznicii astfel că încadrarea corectă era cea prevăzută de art. 6 alin. (2) din Legea nr. 289/2005 cu referire la art. 208-209 alin. (1) lit. a), g) din C. pen. A cerut să se dispună achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 208/2005 în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. În subsidiar a cerut redozarea pedepselor având în vedere circumstanțele personale, are 3 copii minori în întreținere și este necesară prezența lui în familie, scopul pedepsei putând fi atins și prin suspendarea executării sub supraveghere.

Inculpatul C.V. prin motivele scrise a cerut casarea deciziei și în rejudecare să se dispună schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în cea prevăzută de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 289/2005 cu referire la art. 209 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen. A susținut că grupul din care făcea parte a urcat în vagonul 2 în timp ce agresarea paznicilor a avut loc în vagoanele 4 și 5, alte persoane fiind vinovate de săvârșirea faptei, iar el a intervenit pentru a aplana conflictul. A cerut să fie achitat pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 289/2005 deoarece nu există probe din care să rezulte că a refuzat să părăsească zona. Recursurile sunt nefondate.

Din cuprinsul actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei rezultă că situația de fapt reținută în cauză este corectă, că instanțele au dat încadrarea juridică legală faptelor comise de inculpați, iar la individualizarea pedepselor s-a ținut cont de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. Cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie și pătrundere fără drept în zona de siguranță a infrastructurii feroviare în infracțiunea de furt calificat prevăzută și pedepsită de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 289/2005 în referire la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. nu a fost primită de prima instanță care a motivat că din probele administrate rezultă fără dubiu săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie.

Din analiza probelor administrate și în special din declarațiile succesive ale inculpaților instanța a reținut că inculpații V.D., M.F. și C.V. au exercitat violențe în intenția de a păstra bunurile sustrase și de a-și asigura scăparea. Inculpații prin declarațiile lor au încercat să acrediteze fiecare ideea că nu el ci celălalt a lovit paznicii. În ce-l privește pe inculpatul S.V.V. „zis D." s-a reținut că l-a lovit pe paznicul S.C. cu o rozetă de fier perforându-i plămânul. Inculpatul s-a apropiat de părțile vătămate căzute la podea în urma loviturilor primite și le-a amenințat cu moartea, având în mână o piatră. Partea vătămată S.C. i-a recunoscut din grup ca agresori pe C.V., M.F. și S.V.V.

și a arătat că au fost 4 agresori și nu 3. În apel principala critică adusă sentinței a fost greșita încadrare juridică dată faptelor săvârșite de inculpați. S-a cerut schimbarea încadrării din infracțiunea de tâlhărie în cea de furt prevăzută de art. 6 din Legea nr. 289/2005 cu referire la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. Printr-o analiză amănunțită a declarațiilor inculpaților, declarațiilor martorilor și a actelor medico-legale aflate la dosar, Curtea a motivat corespunzător că hotărârea primei instanțe este legală în ce privește încadrarea juridică dată faptelor și temeinică în ce privește pedepsele aplicate mai puțin în ce-i privește pe inculpații M.F. și C.V.

însă nu privind individualizarea pedepsei ci a greșitei aplicări a dispozițiilor art. 85 C. pen. în loc de art. 83 C. pen. Fiind în apelul inculpaților, instanța de apel nu a putut să înrăutățească situația acestora în propria cale de atac și a trebuit să constate numai că dispozițiile art. 85 C. pen. nu se aplică în cauză și prin înlăturarea lor a înlăturat și dispoziția ca inculpații să execute alăturat pedepselor de câte 8 ani și restul de 1 an și 6 luni adăugat ca urmare a anulării suspendării condiționate a pedepsei. Nu sunt fondate nici criticile formulate de inculpații C.V., V.D. și S.V.V. sub aspectul greșitei condamnări pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 289/2005 cum și critica formulată de inculpatul S.V.V.

privind nelegala stabilire a pedepsei pentru această infracțiune. Inculpatul a susținut că din moment ce instanța i-a reținut circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și b) C. pen., în temeiul art. 76 C. pen., trebuia să îi aplice o pedeapsă cu amendă și nu cu închisoare. Potrivit art. 4 din Legea nr. 289/2005, fapta persoanei neautorizate de a pătrunde, fără drept în zonele prevăzute de art. 1 și art. 2 și de a refuza părăsirea lor constituie infracțiune și se pedepsește cu amendă de la 300 lei la 15.000 lei sau cu închisoare de la 3 luni la 1 an. În alin. (2) al acestui articol se prevede că în cazul în care fapta se săvârșește de o persoană având asupra sa o armă, de două sau mai multe persoane împreună, în timpul nopții ori prin violență, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.

Inculpații au pătruns în grup, în zona definită în art. 1 din Legea nr. 289/2005, au sustras fier vechi și au refuzat cererea paznicilor de a coborî din vagoane ba mai mult au agresat paznicii pentru a păstra bunurile sustrase. Pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele comise este închisoarea de la 2 ani la 7 ani, astfel că în urma reținerii de circumstanțe atenuante pedeapsa stabilită de prima instanță sub 2 ani în ce-i privește pe inculpații S.V.V. și V.D. este legală și temeinică. Hotărârea supusă recursului de față este legală și temeinică, Înalta Curte urmează să respingă recursurile ca nefondate, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În baza art. 385 17 alin. (4) C. proc.

pen. cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce reținerea și arestarea conform dispozitivului. Văzând și art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.V., M.F., V.D. și S.V.V. împotriva deciziei penale nr. 89/P din 24 septembrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Obligă recurenții inculpați C.V. și S.V.V. la plata sumei de câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurenții inculpați M.F. și V.D. la plata sumei de câte 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 31 mai 2011.