ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2220/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2220/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra

recursurilor de față, în baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 318 din 02 iulie 2008 Tribunalul Constanța: în baza art.

211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2)

1

lit. a) e) C. pen.,

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul M.F. la pedeapsa

de 8 ani închisoare.

În

baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 289/2005 cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2ani închisoare.

În

baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate

inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 ani închisoare.

În

baza art. 85 C. pen. a anulat suspendarea condiționată privind pedepsele de 1

an închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 310 din 10

februarie 2005 a Judecătoriei Medgidia și, respectiv, 1 an și 6 luni închisoare,

aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1073 din 13 mai 2005 a

Judecătoriei Medgidia.

În baza art. 39 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de 1 an închisoare,

aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 310 din 10 februarie 2005 a

Judecătoriei Medgidia, 1 an și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin

sentința penală nr. 1073 din 13 mai 2005 a Judecătoriei Medgidia în pedeapsa

cea mai grea, aceea de 1 an și 6 luni închisoare, și a dispus să o execute

alăturat celei aplicate prin sentință, în final, inculpatul urmând să execute

pedeapsa de 9 ani și 6 luni închisoare.

A făcut aplicarea dispozițiilor art.

71 în referire la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata

detenției.

În

baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2)

1

lit. a) și e)

C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul C.V. la

pedeapsa de 8 ani închisoare.

În

baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 289/2005 cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În

baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate

inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 ani închisoare.

În

baza art. 85 C. pen. a anulat suspendarea condiționată privind pedepsele de 1

an și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1073

din 13 mai 2005 a Judecătoriei Medgidia și 6 luni închisoare, aplicată

inculpatului prin sentința penală nr. 718 din 31 martie 2005 a Judecătoriei

Medgidia.

În

baza art. 39 alin. (1) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. a contopit

pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința

penală nr. 1073 din 13 mai 2005 a Judecătoriei Medgidia și 6 luni închisoare, aplicată

inculpatului prin sentința penală nr. 718 din 31 martie 2005 a Judecătoriei

Medgidia în pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 6 luni închisoare, pe care

a dispus să o execute alăturat celei aplicate prin sentință, în final,

inculpatul urmând să execute pedeapsa de 9 ani și 6 luni închisoare.

A făcut aplicarea dispozițiilor art.

71 în referire la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b C. pen. pe durata

detenției.

În

baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2)

1

lit. a) și e)

C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. în referire

la art. 76 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul S.V.V. la pedeapsa de 5

ani închisoare.

În

baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 289/2005 cu aplicarea art. 74 alin.

(1) lit. a) și alin. (2) C. pen. în referire la art. 76 lit. d) C. pen. a

condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În

baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate

inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 5ani închisoare, în final,

inculpatul urmând să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.

A

făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 în referire la art. 64 alin. (1) lit. a) teza

a II-a și b) C. pen. pe durata detenției.

În

baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2)

1

lit. a) și e)

C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. în referire

la art. 76 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul V.D. la pedeapsa de 5 ani

închisoare.

În

baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 289/2005 cu aplicarea art. 74 alin.

(1) lit. a) și alin. (2) C. pen. în referire la art. 76 lit. d) C. pen., a

condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În

baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate

inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 5ani închisoare, în final,

inculpatul având de executat pedeapsa de 5 ani închisoare.

A

făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 în referire la art. 64 alin. (1) lit. a) teza

a II-a și b) C. pen. pe durata detenției.

În

baza art. 88 C. pen., a dedus din pedepsele aplicate inculpaților M.F., C.V., S.V.V.

și V.D. perioadele executate prin măsurile reținerii și arestării preventive,

după cum urmează:

-

pentru inculpatul M.F., cu începere de la data de 26 iunie 2006 și până la data

de 19 decembrie 2007.

-

pentru inculpatul C.V., cu începere de la data de 21 iunie 2006 și până la data

de 30 noiembrie 2007;

Pentru

inculpații S.V.V. și V.D., cu începere de la data de 21 iunie 2006 și până la

data de 17 aprilie 2007.

A

constatat că inculpații M.F. și C.V. sunt arestați în altă cauză.

În

baza art. 6 alin. (1) din Legea nr. 289/2005 în referire la art. 208 alin. (1) –

art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen., a condamnat pe inculpații A.C. și C.A.

la pedepse de câte 3 ani închisoare.

În

baza art. 6 alin. (1) din Legea nr. 289/2005 în referire la art. 208 alin. (1) –

art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit.

a) și alin. (2) C. pen. în referire la art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat pe

inculpații V.F., C.D., C.M., S.C., D.F. la pedepse de câte 2 ani închisoare.

În

baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor

aplicate inculpaților A.C., C.A., V.F., C.D., C.M., S.C., D.F. pe durata unui

termen de încercare compus din cuantumul pedepsei aplicate fiecărui inculpat la

care se adaugă un interval de timp de 2 ani.

În

baza art. 82 C. pen., a stabilit termen de încercare pentru inculpații A.C., C.A.

de câte 5 ani, iar pentru inculpații V.F., C.D., C.M., S.C., D.F. de câte 4

ani.

În

baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor

art. 83 C. pen.

A

constatat că părțile vătămate S.A. și S.C. nu au formulat pretenții civile în

cauză.

În

baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., a admis acțiunea civilă formulată de

partea civilă SC R. SA Iași.

În

baza art. 998-999 C. civ. și art. 1000 alin. (3) C. civ., a obligat în solidar

pe inculpații A.C., C.A., V.F., C.D., C.M., S.C., D.F. la plata sumei de 3695,2

dolari SUA sau echivalentul în lei a acesteia la data plății efective, cu titlu

de despăgubiri civile către partea civilă SC R. SA Iași.

Prima

instanță a reținut că inculpații locuiesc în comuna Mircea Vodă din județul

Constanța, iar la nivelul acestei comunități s-a constatat escaladarea

fenomenului infracțional de sustragere a flerului vechi din vagoanele

trenurilor care tranzitează respectiva localitate, către Portul Constanța, mare

parte din locuitorii comunității câștigându-și existența din valorificarea

materialului refolosibil.

În

seara zilei de 12 iunie 2006 inculpații C.V., M.F., V.D., S.V.V., V.A., V.F., C.D.,

A.C., C.M., S.C. și C.A. s-au deplasat în gara CRF Cernavodă cu intenția de a

sustrage fier vechi din trenul de marfă nr. 30537, încărcat cu deșeuri de fier,

care circula pe relația Fetești - Cernavodă - Constanța.

Inculpații

V.D. și V.F., împreună cu numiții V.A. și B.R., la solicitarea primilor doi, au

fost transportați în localitatea Saligny de către inculpatul D.F. cu

autoturismul său proprietate personală, înmatriculat sub nr. După ce i-a lăsat

în localitatea respectivă, pe unde trebuia să treacă trenul, inculpatul D.F. a

primit suma de 40 lei și a plecat.

Potrivit

declarațiilor acestuia din urmă, inițial, nu a cunoscut motivul pentru care cei

nominalizați mai sus i-au cerut să-i transporte în gara Saligny, dar pe drum a

luat cunoștință de intenția lor.

Deoarece

aveau cunoștință că trenul circula cu viteză redusă pe ruta Cernavodă - Mircea

Vodă Sat, întrucât în acea perioadă fuseseră stabilite restricții de circulație

la 15 km/h datorită lucrărilor de amenajare a terasamentului, după ce trenul de

marfă nr. 30537, încărcat cu deșeuri de fier, a plecat din gara Cernavodă,

inculpații, care, până la acel moment stătuseră ascunși, au escaladat trenul

din mers urcând în vagoane.

Ajunși

în vagoane, inculpații au început să dispună deșeurile de fier pe marginea

acestora, pentru ca apoi să le arunce cu ușurință în afara terasamentului de

cale ferată.

Până

a ajunge în halta Mircea Vodă inculpații au aruncat din tren deșeuri de fier

vechi, dar pentru că fuseseră văzuți de agenții de pază care însoțeau trenul,

angajați ai SC A.P. SRL CONSTANȚA, au sărit din tren. După ce acesta s-a pus în

mișcare, inculpații au urcat din nou și au continuat să arunce deșeuri.

Se

impune a fi făcută precizarea că, potrivit înțelegerii prealabile dintre

inculpați, aceștia au urcat pe câte un vagon nu mai mult de doi, având astfel

posibilitatea să descarce mai ușor deșeurile, dar și să le împartă între ei în

mod echitabil.

Astfel,

pe vagoanele 4 și 5 au urcat inculpații C.V., M.F., V.D. și S.V.V.. Pentru că

fuseseră văzuți de agenții de pază S.C. și S.A., aflați pe platforma dintre

cele două vagoane, inculpații au început să arunce cu bucăți de fier și pietre

înspre aceștia. Partea vătămată S.C. a fost lovit de o rozetă din fier aruncată

de către inculpatul S.V.V. zis „D.". În urma loviturii primite părții

vătămate S.C. i-a fost perforat un plămân.

Apropiindu-se

de cei doi agenți de pază, căzuți la podea în urma loviturilor primite, același

Dudu, înarmat cu o piatră, i-a amenințat cu moartea, însă a fost oprit de

inculpatul M.F.

Se

impune a fi făcută precizarea că, deși niciunul dintre cei patru inculpați nu

recunosc că le-au lovit direct pe părțile vătămate, declarațiile lor sunt

contradictorii, fiecare în parte acuzându-i pe ceilalți co-inculpați.

Pe

de altă parte, luate singular, declarația fiecărui inculpat dintre cei patru se

coroborează cu declarațiile părților vătămate în ceea ce îi privește pe

co-participanții la activitatea infracțională, excepție făcând doar semnatarul

declarației în cauză.

Prin

urmare, se reține drept o notă generală a declarațiilor inculpaților C.V., M.F.,

V.D. și S.V.V., împrejurarea că niciunul dintre aceștia nu neagă agresarea

părților vătămate, dar o atribuie celorlalți participanți, nicidecum sieși.

Depozițiile

martorilor audiați în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și nemijlocit

de către instanță, inclusiv martorii audiați la solicitarea unora dintre

inculpați pentru dovedirea nevinovăției lor, se coroborează cu declarațiile

părților vătămate, dar și cu cele ale inculpaților, însă cu mențiunea făcută

anterior.

Inculpații

au recunoscut, însă, în unanimitate, că agenții de pază le-au cerut să

părăsească vagoanele, dar au refuzat și au continuat să sustragă deșeuri de

fier.

În

urma loviturilor primite, partea vătămată S.C. a fost internat în Clinica

Chirurgie a Spitalului Municipal Medgidia în perioada 13-20 iunie 2006, fiind

diagnosticat cu politraumatism prin agresiune, traumatism cranio-cerebral acut

închis, contuzie forte hemitorace stâng și pneumotorax stâng. Părții vătămate i

s-a practicat o pleurotomie minimă cu drenaj la data de 13 iunie 2006.

Conform

certificatului medico-legal nr. 929/T emis de Serviciul de Medicină Legală

Constanța la data de 02 august 2006, leziunile traumatice suferite de partea

vătămată S.C. au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure, pot data din 13

iunie 2006, au necesitat pentru vindecare 16-18 zile de îngrijiri medicale, iar

leziunile traumatice au pus în primejdie viața victimei prin hemopneumotorax,

care a necesitat intervenție chirurgicală de urgență.

La

rândul său, partea vătămată S.A. a suferit, conform raportului de constatare

medico-legală nr. 267/LR emis de Serviciul de Medicină Legală Constanța la data

de 16 iunie 2006, leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un nr.

de 6-7 zile de îngrijiri medicale.

În

cursul urmăririi penale, dar și ulterior, în fața instanței de judecată, partea

vătămată S.C. i-a recunoscut din grup ca agresori pe inculpații C.V., M.F. și S.V.V.,

declarând, însă, că au fost în număr de 4 persoane.

Împrejurarea

că inculpatul V.D. nu a fost recunoscut din grup de către partea vătămată S.C.

este justificată, însă, prin faptul că fiind noapte, iar loviturile venind din

direcții diferite, atenția acestuia a fost orientată spre a se apăra și

nicidecum pentru a reține figura tuturor agresorilor.

Ca

atare, ținând seama de aceste aprecieri, dar și de faptul că în mod indubitabil

rezultă că inculpatul V.D. s-a aflat pe unul dintre cele două vagoane

nominalizate, nr. 3 sau 4, din compunerea trenului, s-a reținut că participarea

acestui inculpat la agresarea celor două părți vătămate este evidentă.

Nu

în ultimul rând, la această apreciere concură și declarațiile celorlalți

inculpați, care atestă împrejurarea că și inculpatul V.D. a aruncat cu bucăți

de fier către părțile vătămate.

S-a

motivat că relevante din acest punct de vedere sunt și declarațiile numitului V.A.,

fratele inculpatului V.D., date în faza de urmărire penală, potrivit cărora la

mustrarea pe care le-a adus-o celor 4 inculpați, în sensul că nu trebuia să dea

în ei, pentru că îi omorau, aceștia au răspuns că au dat pentru că și agenții

de pază dăduseră în ei.

Or,

în atare situație este evidentă participarea inculpatului V.D. la agresarea

părților vătămate, deși nu toate mijloacele de probă administrate în cauză,

luate în mod singular (declarațiile inculpatului V.D. și procesul verbal

întocmit cu ocazia efectuării recunoașterii din grup), conduc la această

concluzie.

În

consecință, cu privire la inculpații C.V., M.F., V.D. și S.V.V., s-a reținut că

au procedat în această manieră violentă cu scopul de a-i împiedica pe agenții

de pază să intervină, pentru a-și păstra bunurile sustrase, dar și pentru a

putea continua sustragerea acestora.

Ajunși

în dreptul stației CFR Satu Nou, toți inculpații care se aflau în tren, auzind

strigăte în sensul că vine poliția, au sărit din trenul aflat în mișcare și au

părăsit în fugă zona.

Împotriva

sentinței au declarat apel inculpații S.C., A.C., S.V.V., V.D., V.F., M.F. și C.V.

Prin

apărători au criticat sentința ca nelegală și netemeinică solicitând schimbarea

încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 C. pen.

în infracțiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 289/2005 raportat la art.

208, art. 209 C. pen., este cazul inculpaților M.F., C.V., S.V., V.D., în

subsidiar au solicitat reindividualizarea pedepselor.

Curtea

de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de

familie, prin decizia penală nr. 89/P din 24 septembrie 2010 a luat act de

retragerea apelurilor declarate de inculpații S.C. și A.C. și a respins ca

nefondate apelurile formulate de inculpații S.V.V., V.D. și V.F.

În

baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelurile formulate de

apelanții inculpați M.F. și C.V..

În

baza art. 382 alin. (2) C. proc. pen. a desființat în parte sentința penală

apelată, numai în ceea ce privește inculpații M.F. și C.V. și, rejudecând:

1)

a înlăturat dispozițiile art. 85 C. pen. privind anularea suspendării

condiționate a executării pedepselor de 1 an închisoare aplicată prin sentința

penală nr. 310 din 10 februarie 2005 a Judecătoriei Medgidia și 1 an și 6 luni

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1073/13 mai 2005 a Judecătoriei

Medgidia, dispozițiile art. 39 alin. (1) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C.

pen. privind contopirea pedepselor de 1 an închisoare aplicată prin sentința

penală nr. 310 din 10 februarie 2005 a Judecătoriei Medgidia și 1 an și 6 luni

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1073 din 13 mai 20095 a

Judecătoriei Medgidia și executarea pedepsei rezultante de 1 an și 6 luni

închisoare alăturat pedepsei rezultante stabilită prin sentința penală apelată,

în final 9 ani și 6 luni închisoare, cu referire la inculpatul M.F.

A

menținut condamnarea inculpatului M.F. la pedeapsa rezultantă de 8 ani

închisoare, ce urmează a fi executată în condițiile art. 57 C. pen.

În

baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare

aplicată inculpatului M.F. perioada reținerii și arestării preventive de la

data de 26 iunie 2006 la data de 21 decembrie 2007 (data înlocuirii măsurii

arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea dispusă

prin încheierea de ședință din data de 19 decembrie 2007, definitivă prin

decizia penală nr. 633/P din 21 decembrie 2007 a Curții de Apel Constanța).

2)

a înlăturat din sentința penală apelată dispozițiile art. 85 C. pen. privind

anularea suspendării condiționate a executării pedepselor de 1 an și 6 luni

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1073 din 13 mai 2005 a

Judecătoriei Medgidia și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.

718 din 31 martie 2005 a Judecătoriei Medgidia, dispozițiile art. 39 alin. (1) C.

pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. privind contopirea pedepselor de 1 an

și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1073 din 13 mai 2005 a

Judecătoriei Medgidia și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.

718 din 31 martie 2005 a Judecătoriei Medgidia și executarea pedepsei

rezultante de 1 an și 6 luni închisoare alăturat pedepsei rezultante stabilită

prin sentința penală apelată, în final 9 ani și 6 luni închisoare, cu referire

la inculpatul C.V.

A

menținut condamnarea inculpatului C.V. la pedeapsa rezultantă de 8 ani

închisoare, ce urmează a fi executată în condițiile art. 57 C. pen.

În

baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare

aplicată inculpatului C.V. perioada reținerii și arestării preventive de la

data de 21 iunie 2006 la data de 30 noiembrie 2007.

A

menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care

nu contravin deciziei.

În

baza art. 357 alin. (2) lit. b) C. proc. pen. a menținut măsura obligării de a

nu părăsi localitatea dispusă față de inculpatul M.F. prin încheierea de

ședință din data de 19 decembrie 2007 (dosar nr. 1749/118/2007).

În

baza art. 357 alin. (2) lit. b) C. proc. pen. a menținut măsura obligării de a

nu părăsi localitatea dispusă față de inculpatul C.V. prin decizia penală nr.

596/P din 30 noiembrie 2007 a Curții de Apel Constanța (dosar nr.

2759/36/2007).

În

baza art. 357 alin. (2) lit. b) C. proc. pen. a menținut măsura obligării de a

nu părăsi țara dispusă față de inculpații S.V.V. și V.D. prin decizia penală

nr. 204/P din 17 aprilie2007 a Curții de Apel Constanța (dosar nr.

1336/36/2007).

Inculpații

au fost obligați să plătească cheltuieli judiciare statului conform

dispozitivului.

Împotriva

acestei hotărâri au declarat recurs inculpații C.V., M.F., V.D. și S.V.V.

Inculpatul

M.F. a criticat decizia pentru netemeinicie susținând că pedeapsa aplicată este

prea aspră.

Inculpatul

S.V.V. a criticat decizia și sentința pentru nelegalitate și netemeinicie

susținând că a fost greșit condamnat pentru infracțiunea de tâlhărie în loc de

infracțiunea prevăzută de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 289/2005, cu referire

la art. 208 alin. (1) și art. 209 lit. a), g) C. pen., instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra cererii de schimbare juridică. A mai arătat că pedepsele

aplicate au fost greșit individualizate pentru infracțiunea prevăzută de art. 4

din Legea nr. 289/2005, instanța trebuia să-i aplice pedeapsa amenzii.

Inculpatul

V.D. a criticat și el decizia și sentința sub aspectul greșitei încadrări

juridice în infracțiunea de tâlhărie. A susținut că nu a agresat paznicii

astfel că încadrarea corectă era cea prevăzută de art. 6 alin. (2) din Legea

nr. 289/2005 cu referire la art. 208-209 alin. (1) lit. a), g) din C. pen. A

cerut să se dispună achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea

nr. 208/2005 în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C.

proc. pen.

În

subsidiar a cerut redozarea pedepselor având în vedere circumstanțele

personale, are 3 copii minori în întreținere și este necesară prezența lui în

familie, scopul pedepsei putând fi atins și prin suspendarea executării sub

supraveghere.

Inculpatul

C.V. prin motivele scrise a cerut casarea deciziei și în rejudecare să se

dispună schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în cea

prevăzută de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 289/2005 cu referire la art. 209 alin.

(1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen. A susținut că grupul din

care făcea parte a urcat în vagonul 2 în timp ce agresarea paznicilor a avut

loc în vagoanele 4 și 5, alte persoane fiind vinovate de săvârșirea faptei, iar

el a intervenit pentru a aplana conflictul. A cerut să fie achitat pentru

infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 289/2005 deoarece nu există

probe din care să rezulte că a refuzat să părăsească zona.

Recursurile

sunt nefondate.

Din

cuprinsul actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei rezultă că situația de

fapt reținută în cauză este corectă, că instanțele au dat încadrarea juridică legală

faptelor comise de inculpați, iar la individualizarea pedepselor s-a ținut cont

de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Cererea

de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie și pătrundere

fără drept în zona de siguranță a infrastructurii feroviare în infracțiunea de

furt calificat prevăzută și pedepsită de art. 6 alin. (1) din Legea nr.

289/2005 în referire la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) C.

pen. nu a fost primită de prima instanță care a motivat că din probele

administrate rezultă fără dubiu săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie. Din

analiza probelor administrate și în special din declarațiile succesive ale

inculpaților instanța a reținut că inculpații V.D., M.F. și C.V. au exercitat

violențe în intenția de a păstra bunurile sustrase și de a-și asigura scăparea.

Inculpații prin declarațiile lor au încercat să acrediteze fiecare ideea că nu

el ci celălalt a lovit paznicii.

În

ce-l privește pe inculpatul S.V.V. „zis D." s-a reținut că l-a lovit pe

paznicul S.C. cu o rozetă de fier perforându-i plămânul.

Inculpatul

s-a apropiat de părțile vătămate căzute la podea în urma loviturilor primite și

le-a amenințat cu moartea, având în mână o piatră.

Partea

vătămată S.C. i-a recunoscut din grup ca agresori pe C.V., M.F. și S.V.V. și a

arătat că au fost 4 agresori și nu 3.

În

apel principala critică adusă sentinței a fost greșita încadrare juridică dată

faptelor săvârșite de inculpați.

S-a

cerut schimbarea încadrării din infracțiunea de tâlhărie în cea de furt prevăzută

de art. 6 din Legea nr. 289/2005 cu referire la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin.

(1) lit. a), g), i) C. pen.

Printr-o

analiză amănunțită a declarațiilor inculpaților, declarațiilor martorilor și a

actelor medico-legale aflate la dosar, Curtea a motivat corespunzător că

hotărârea primei instanțe este legală în ce privește încadrarea juridică dată

faptelor și temeinică în ce privește pedepsele aplicate mai puțin în ce-i

privește pe inculpații M.F. și C.V. însă nu privind individualizarea pedepsei

ci a greșitei aplicări a dispozițiilor art. 85 C. pen. în loc de art. 83 C.

pen. Fiind în apelul inculpaților, instanța de apel nu a putut să înrăutățească

situația acestora în propria cale de atac și a trebuit să constate numai că

dispozițiile art. 85 C. pen. nu se aplică în cauză și prin înlăturarea lor a

înlăturat și dispoziția ca inculpații să execute alăturat pedepselor de câte 8

ani și restul de 1 an și 6 luni adăugat ca urmare a anulării suspendării

condiționate a pedepsei.

Nu

sunt fondate nici criticile formulate de inculpații C.V., V.D. și S.V.V. sub

aspectul greșitei condamnări pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea

nr. 289/2005 cum și critica formulată de inculpatul S.V.V. privind nelegala

stabilire a pedepsei pentru această infracțiune.

Inculpatul

a susținut că din moment ce instanța i-a reținut circumstanțele atenuante

prevăzute de art. 74 lit. a) și b) C. pen., în temeiul art. 76 C. pen., trebuia

să îi aplice o pedeapsă cu amendă și nu cu închisoare.

Potrivit

art. 4 din Legea nr. 289/2005, fapta persoanei neautorizate de a pătrunde, fără

drept în zonele prevăzute de art. 1 și art. 2 și de a refuza părăsirea lor

constituie infracțiune și se pedepsește cu amendă de la 300 lei la 15.000 lei

sau cu închisoare de la 3 luni la 1 an.

În

alin. (2) al acestui articol se prevede că în cazul în care fapta se săvârșește

de o persoană având asupra sa o armă, de două sau mai multe persoane împreună,

în timpul nopții ori prin violență, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.

Inculpații

au pătruns în grup, în zona definită în art. 1 din Legea nr. 289/2005, au

sustras fier vechi și au refuzat cererea paznicilor de a coborî din vagoane ba

mai mult au agresat paznicii pentru a păstra bunurile sustrase.

Pedeapsa

prevăzută de lege pentru faptele comise este închisoarea de la 2 ani la 7 ani,

astfel că în urma reținerii de circumstanțe atenuante pedeapsa stabilită de

prima instanță sub 2 ani în ce-i privește pe inculpații S.V.V. și V.D. este

legală și temeinică.

Hotărârea

supusă recursului de față este legală și temeinică, Înalta Curte urmează să

respingă recursurile ca nefondate, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen.

În

baza art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen. cu referire la art. 383 alin.

(2) C. proc. pen., se va deduce reținerea și arestarea conform dispozitivului.

Văzând

și art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.V., M.F., V.D. și S.V.V. împotriva

deciziei penale nr. 89/P din 24 septembrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția

penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Obligă

recurenții inculpați C.V. și S.V.V. la plata sumei de câte 300 lei cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul

pentru apărarea din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Obligă

recurenții inculpați M.F. și V.D. la plata sumei de câte 400 lei cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 31

mai 2011.