ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3689/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 541 din 8 decembrie 2005, Tribunalul Constanța a condamnat pe următorii inculpați: - S.S., la pedeapsa de un an și 8 luni închisoare, în baza art. 20 raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. a), b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. - S.I., la pedeapsa de 3 ani și 10 luni închisoare, în baza art. 20 raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. a), b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 61 C. pen., s-a menținut liberarea condiționată privind executarea pedepsei închisorii de un an și 6 luni, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 254/2004 a Judecătoriei Medgidia.

- I.C., la pedeapsa de 3 ani și 10 luni închisoare, în baza art. 20 raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. a), b) și c) și alin. (2 1 ), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei închisorii de 3 ani, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1165/2003 a Judecătoriei Constanța, s-a contopit restul neexecutat de 424 zile cu pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 10 luni închisoare. În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpaților exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului S.B. timpul reținerii și arestării preventive de la 18 martie 2005 la 21 martie 2005, iar din pedeapsa aplicată inculpatului I.C.

timpul reținerii și arestării preventive de la 11 martie 2005 la 4 octombrie 2005. A fost menținută măsura obligării inculpatului I.C. de a nu părăsi localitatea, aplicată prin decizia penală nr. 593/P/2005 a Curții de Apel Constanța. S-a constatat că inculpatul S.S. este arestat în altă cauză. În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, acțiunea civilă formulată de partea civilă SC C.G. SRL Constanța și s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă E.F. În baza art. 998, 999, 1003 C. civ., au fost obligați inculpații în solidar, către partea civilă E.F., la plata sumelor de 2500 lei RON daune morale și 50 lei RON daune materiale. Au fost respinse, ca nefondate, celelalte pretenții formulate de partea civilă E.F.

În baza art. 189 C. proc. pen, s-a dispus avansarea sumei de 570 lei RON, onorarii pentru avocatul din oficiu din fondul Ministerului Justiției. În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut că, inculpații S.S., S.I. și I.C., în noaptea zilei de 10 martie 2005, având fețele acoperite cu cagule, prin exercitarea de violențe asupra părții vătămate E.F., au încercat să sustragă bunuri dintr-un magazin aparținând SC C. SRL. Constanța. Astfel, inculpatul I.C. a spart geamul ușii de acces în chioșc cu o piatră și a pătruns apoi, în acesta, unde a lovit-o pe partea vătămată E.F., cu pumnul în zona feței. Împreună cu el a intrat în chioșc și inculpatul S.B.

În acest timp inculpatul S.S., a rămas afară și a asigurat paza. Partea vătămată a început să țipe, împrejurare în care inculpații au fugit de la locul faptei, lăsând aici o geacă și o cagulă, care au fost găsite de organele de poliție. După aceste obiecte au fost identificați inculpații. Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații S.S. și I.C. În motivarea apelului inculpatului S.S., susține că pedeapsa aplicată este într-un cuantum prea mare, în raport de contribuția sa la comiterea faptei. Ca urmare, solicită reducerea pedepsei aplicate. Inculpatul I.C. a solicitat admiterea apelului săi, desființarea hotărârii și achitarea sa, întrucât din probe nu rezultă cu certitudine că el ar fi participat la comiterea faptei.

Curtea de Apel Constanța, prin decizia penală nr. 55/ P din 28 martie 2006, a respins, ca nefondate, apelurile inculpaților, obligându-i la plata către stat a cheltuielilor judiciare, inclusiv a onorariilor pentru avocații din oficiu, care se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul I.C., care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunțate și reducerea pedepsei aplicate. Recursul este nefondat. Conform art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni, iar potrivit art. 72 din același cod, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Or, în cauză, se constată că instanța de fond, la dozarea pedepsei, a avut în vedere pe lângă pericolul social al faptei, atât împrejurările în care aceasta s-a comis, dar și datele referitoare la persoana inculpatului, care are antecedente penale, aspecte care se regăsesc în cuantumul pedepsei aplicate. Așa fiind, instanța de fond a făcut o justă individualizare a pedepsei, încât recursul apare ca nefondat și va fi respins, ca atare. Văzând și dispozițiile referitoare la reglementarea plății cheltuielilor judiciare făcute de stat, inclusiv, avansarea de către stat a onorariului pentru apărătorul din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.C. împotriva deciziei penale nr. 55/ P din 28 martie 2006 a Curții de Apel Constanța. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 iunie 2006.