ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 353/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 353/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

I.C.C.J., secția penală, decizia nr.

353 din 20 ianuarie 2006

Prin sentința penală nr. 1169 din 22

septembrie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în

dosarul nr. 3067/2005 s-a hotărât:

În baza art. 211 alin. (2) lit. c)

și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.,

a condamnat pe inculpatul Ș.V., la 8 (opt) ani închisoare.

În baza art. 61 C. pen., a revocat

beneficiul liberării condiționate privind restul de pedeapsă rămas neexecutat

din pedeapsa de un an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1243/2003

a Judecătoriei Constanța, de 179 zile, rest ce se contopește cu pedeapsa de 8

ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 8 (opt) ani

închisoare.

În baza art. 78 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul Ș.V.

la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 61 C. pen., a revocat

beneficiul liberării condiționate privind restul de pedeapsă rămas neexecutat,

de 179 zile, din pedeapsa de un an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința

penală nr. 1243/2003 a Judecătoriei Constanța, rest ce se contopește cu

pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa

de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 77 alin. (2) din O.U.G.

nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul Ș.V.

la pedeapsa de 2 (doi) ani și 4 (patru) luni închisoare.

În baza art. 61 C. pen., a revocat

beneficiul liberării condiționate privind restul de pedeapsă rămas neexecutat

de 179 zile din pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința

penală nr. 1243/2003 a Judecătoriei Constanța, rest ce se contopește cu

pedeapsa stabilită prin prezenta, de 2 ani și 4 luni închisoare, în final,

inculpatul execută pedeapsa de 2 (doi) ani și 4 luni închisoare.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen., art.

33 lit. a) C. pen., și art. 34 lit. b) C. pen., a descontopit pedeapsa

rezultantă de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare stabilită prin sentința

penală nr. 1243 din 26 mai 2003 a Judecătoriei Constanța, în pedepsele

componente, după cum urmează:

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin.

(1) lit. a), e) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 37

lit. a) C. pen., în care este inclus și restul de 179 de zile conform art. 61 C.

pen.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin.

(1) lit. a) și g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., și art. 61 C.

pen., privind restul de 179 de zile închisoare.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 alin. (1) și (4) – art. 209

alin. (1) lit. a) și e) C. pen., și alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art.

37 lit. a) C. pen., și art. 61 C. pen., privind restul de pedeapsă de 179 zile.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 78 alin. (1) din O.U.G. nr. 192/2002,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., și art. 61 C.

pen., privind restul de 179 zile închisoare.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 77 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., și art. 61 C.

pen., privind restul de pedeapsă de 179 zile închisoare.

În baza art. 33 lit. a) – art. 33 lit.

b) C. pen., a contopit pedepsele de 8 ani închisoare, 2 ani și 6 luni

închisoare și 2 ani și 4 luni închisoare, stabilite prin prezenta sentință, cu

pedepsele de 3 ani și 3 luni închisoare, 3 ani și 3 luni închisoare, 4 ani și 6

luni închisoare, 2 ani și 2 luni închisoare și 2 ani și 2 luni închisoare, stabilite

prin sentința penală nr. 1243 din 26 mai 2003 a Judecătoriei Constanța și cu

pedeapsa de 4 ani închisoare, stabilită prin sentința penală nr. 2133 din 27

octombrie 2004 a Judecătoriei Constanța, pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C.

pen., și alin. (2) lit. b) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C.

pen. și art. 61 C. pen., privind restul de 179 zile închisoare, în pedeapsa cea

mai grea de 8 (opt) ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa

rezultantă de 8 (opt) ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., a

aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 C. pen.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen., a

computat din durata pedepsei, durata executată începând cu 19 februarie 2004,

la zi.

A anulat mandatele de executare a

pedepsei închisorii nr. 1683 din 20 august 2004 emis de Judecătoria Constanța,

în baza sentinței penale nr. 1243 din 26 mai 2003 și nr. 2882 din 22 noiembrie

2004 emis de Judecătoria Constanța, în baza sentinței penale nr. 2133 din 27

octombrie 2004 și a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei

închisorii, în baza prezentei sentințe.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentințelor penale și a constatat că prin acestea nu s-au aplicat pedepse

complementare sau măsuri de siguranță.

A constatat că inculpatul este

arestat în altă cauză.

În baza art. 211 alin. (2) lit. c)

și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.M. la

pedeapsa de 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 61 C. pen., a revocat

beneficiul liberării condiționate privind restul de pedeapsă rămas neexecutat

din pedeapsa de un an și 4 luni închisoare, de 150 zile, aplicată prin sentința

penală nr. 1243/2003 a Judecătoriei Constanța, rest ce se contopește cu

pedeapsa stabilită prin prezenta, în final inculpatul urmând să execute

pedeapsa de 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 77 alin. (2) din O.U.G.

nr. 195/2002, a condamnat pe inculpatul C.M. la pedeapsa de 2 (doi) ani și 4

(patru) luni închisoare.

În baza art. 61 C. pen., revocă

beneficiul liberării condiționate privind restul de pedeapsă rămas neexecutat

de 150 zile din pedeapsa de un an și 4 luni închisoare aplicată prin sentința

penală nr. 1243/2003 a Judecătoriei Constanța, în final, inculpatul urmând să

execute pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare.

În baza art. 78 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002, a condamnat pe inculpatul C.M. la pedeapsa de 2 (doi) ani și 4

(patru) luni închisoare.

În baza art. 61 C. pen., a revocat

beneficiul liberării condiționate privind restul de pedeapsă rămas neexecutat

de 150 zile, din pedeapsa de un an și 4 luni închisoare, aplicată prin sentința

penală nr. 1243/2003 a Judecătoriei Constanța, în final, inculpatul execută

pedeapsa de 2 (doi) ani și 4 (patru) luni închisoare.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen., art.

33 lit. a) C. pen., și art. 37 lit. b) C. pen., a descontopit pedeapsa de 4 ani

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1243 din 26 mai 2003 a

Judecătoriei Constanța, în pedepsele componente, după cum urmează:

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit.

a), e) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin.

(1) lit. a) și g) C. pen.

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 alin. (1) și (4) – art. 209 alin.

(1) lit. a) și e) C. pen. și alin. (2) C. pen.

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 78 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 77 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A constatat că s-a menținut

beneficiul liberării condiționate privind restul de pedeapsă de 150 zile din pedeapsa

de un an și 4 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1243/2003 a

Judecătoriei Constanța.

În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit.

b) C. pen., a contopit pedepsele de 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare,

2 (doi) ani și 4 (patru) luni închisoare și 2 (doi) ani și 4 (patru) luni

închisoare stabilite prin prezenta sentință, cu pedepsele de 3 (trei) ani

închisoare, 3 (trei) ani și 2 (două) luni închisoare, 2 (doi) ani închisoare, 2

(doi) ani închisoare și 4 (patru) ani închisoare stabilite prin sentința penală

nr. 1243 din 26 mai 2003 a Judecătoriei Constanța și cu pedeapsa de 3 (trei)

ani și 6 (șase) luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 2133 din 27

octombrie 2004 a Judecătoriei Constanța, pedeapsă în care s-a inclus și restul

de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de un an și 4 luni închisoare

stabilită prin sentința penală nr. 1243/2003 a Judecătoriei Constanța, de 150

zile, în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul C.M. să execute pedeapsa

rezultantă de 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., a

aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 C. pen.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen., a

computat din durata pedepsei, durata executată în baza M.E.P.I. nr. 1684 din 12

iulie 2007 emis de Judecătoria Constanța, de la 19 februarie 2004 la zi.

A anulat mandatele de executare a

pedepsei închisorii nr. 1684 din 12 iulie 2004 emis de Judecătoria Constanța,

în baza sentinței penale nr. 1243 din 26 mai 2003 a Judecătoriei Constanța și nr.

2881 din 23 noiembrie 2004 emis de Judecătoria Constanța, în baza sentinței

penale nr. 2133 din 27 octombrie 2004 a Judecătoriei Constanța.

A menținut celelalte dispoziții ale

celor două sentințe și constată că, prin acestea, față de inculpat nu s-au

aplicat pedepse complementare sau măsuri de siguranță.

În baza art. 14 C. proc. pen., cu

referire la art. 346 C. proc. pen.

A obligat inculpații, în solidar, la

plata către partea civilă SC P.T. SRL, cu titlu de despăgubiri civile a sumei

de 5.500 lei RON (55.000.000 lei ROL).

A constatat că partea vătămată B.C. nu

s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc.

pen., a obligat inculpații la plata a câte lei RON (3.400.000 lei ROL) fiecare,

reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care câte 30 lei RON (300.000

lei ROL) onorariu avocat oficiu, se avansează din fondul Ministerului

Justiției.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut următoarea situație de fapt:

În data de 17 februarie 2004, în

baza unei înțelegeri comune prealabile de a sustrage un autoturism pentru a se

plimba, inculpații s-au urcat în autoturismul marca Dacia 1310 condus de partea

vătămată B.C., autovehicul aparținând SC P.T. SRL.

În executarea hotărârii

infracționale, inculpații i-au solicitat șoferului să se deplaseze spre

Complexul Comercial E. și în momentul în care au ajuns pe o străduță

lăturalnică, inculpatul Ș.V. ce era așezat pe bancheta din spate, l-a luat de

gât pe partea vătămată și i-a solicitat să coboare din autoturism, acesta

conformându-se cererii inculpatului.

În continuare, inculpatul Ș.V. a

urcat pe locul șoferului și fără a poseda permis de conducere a condus autovehiculul

spre Constanța, localitate unde au ajuns, în jurul orelor 12,00, după ce în

prealabil au alimentat cu benzină fără să plătească contravaloarea acesteia.

Ajunși în municipiul Constanța,

inculpații au sustras o plăcuță de înmatriculare pe care au aplicat-o la

autoturismul sustras și, în aceste condiții s-au deplasat cu autoturismul prin

localitate, toată ziua și toată noaptea până, în jurul orelor 5,30 – 6,00,

autoturismul fiind condus în acest interval de timp, alternativ, de către ambii

inculpați.

Reliefăm că nici inculpatul C.M. nu

poseda permis de conducere și cu toate acestea a condus autovehiculul pe

drumurile publice.

Totodată, evidențiem că la un moment

dat, în autoturism s-au urcat și alte persoane, respectiv martorul C.D.E. și

martora M.L.

Autoturismul a fost abandonat urmare

a faptului că, datorită unei acroșări cu o bordură, autovehiculul a fost

avariat și nu a mai putut fi folosit.

În momentul în care au părăsit

autovehiculul, inculpații au sustras bunurile menționate în actul de sesizare

al instanței.

Evidențiem că atât fapta de

sustragere de benzină, cât și sustragerea plăcuței de înmatriculare au

constituit obiectul unui dosar penal ce s-a judecat de către Judecătoria

Constanța.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel inculpații Ș.V. și C.M., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie. În motivare au arătat că încadrarea juridică a faptelor nu este

corectă, deoarece ei au comis infracțiunea de furt și nu de tâlhărie. Totodată,

au solicitat reducerea pedepselor.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 813/ A

din 25 octombrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 3307/2007, a respins, ca

nefondate, apelurile declarate de inculpați.

S-a apreciat că ambele critici sunt

nefondate, la dosar există probe că aceștia au deposedat partea vătămată prin

violență, iar pedepsele aplicate sunt corect individualizate.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs inculpații Ș.V. și C.M., care au invocat motivul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea

pedepselor pe care le consideră prea aspre.

În ultimul cuvânt inculpatul Ș.V. a

precizat că nu a comis infracțiunea de tâlhărie, ci de furt.

Recursurile sunt nefondate.

Referitor la critica formulată de

inculpatul Ș.V., critică ce se încadrează formal în cazul de casare prevăzut de

art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen. (greșita încadrare a faptei), Curtea

constată că aceasta nu este fondată.

Din probele administrate în cauză a

rezultat că inculpații, în baza unei înțelegeri prealabile comune, de a

sustrage un autoturism, s-au urcat în data de 17 februarie 2004 în autoturismul

condus de partea vătămată B.C. În momentul în care au ajuns pe o străduță

lăturalnică, inculpatul Ș.V., care era așezat pe bancheta din spate, l-a luat

de gât pe B.C. și i-a solicitat să coboare din autoturism, ceea acesta a și

făcut, după care, cei doi inculpați au plecat cu mașina.

În mod corect ambele instanțe au

apreciat că fapta inculpaților, care în baza unei rezoluții infracționale

comune, prin violență și amenințare exercitate asupra părții vătămate B.C., au

sustras autoturismul marca Dacia 1310, faptă comisă în public, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin.

(2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen.

În ceea ce privește critica

formulată de ambii inculpați sub aspectul individualizării pedepsei aplicate

(caz de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.), Curtea,

de asemenea, apreciază că nu este fondată.

Inculpații au de executat pedepse de

8 ani închisoare (Ș.V.) și, respectiv 7 ani și 6 luni închisoare (C.M.).

Cuantumul acestora este apreciat de

Înalta Curte ca fiind corespunzător gradului de pericol social al faptelor

comise și periculozității inculpaților.

S-au avut, corect în vedere, modul

de săvârșire a infracțiunii, prin cooperarea a două persoane, prin exercitarea

de violențe fizice și psihice asupra părții vătămate, natura bunului sustras,

scopul însușirii și fapta de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul

cu număr de înmatriculare fals și fără a poseda permis de conducere prezintă un

grad ridicat de pericol social, pericol care s-a și concretizat, autoturismul

fiind avariat ca urmare a unui accident.

Pe de altă parte, s-au avut în

vedere circumstanțele personale ale inculpaților, aceștia suferind mai multe

condamnări pentru fapte similare, ceea ce demonstrează o perseverență

infracțională deosebită.

În baza considerentelor mai sus

expuse, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați.

Conform art. 385

16

C.

proc. pen., raportat la art. 381 C. proc. pen., și art. 88 C. pen., se va

deduce din pedeapsa aplicată, pentru fiecare inculpat, durata arestării

preventive de la 19 februarie 2004 la zi.

Conform art. 192 C. proc. pen.,

inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat,

onorariul avocatului din oficiu, pentru fiecare inculpat a fost avansat din

fondul Ministerului Justiției.