ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 353/2006

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 353 din 20 ianuarie 2006 Prin sentința penală nr. 1169 din 22 septembrie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 3067/2005 s-a hotărât: În baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul Ș.V., la 8 (opt) ani închisoare. În baza art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiționate privind restul de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de un an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1243/2003 a Judecătoriei Constanța, de 179 zile, rest ce se contopește cu pedeapsa de 8 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare.

În baza art. 78 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul Ș.V. la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare. În baza art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiționate privind restul de pedeapsă rămas neexecutat, de 179 zile, din pedeapsa de un an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1243/2003 a Judecătoriei Constanța, rest ce se contopește cu pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare. În baza art. 77 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul Ș.V. la pedeapsa de 2 (doi) ani și 4 (patru) luni închisoare.

În baza art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiționate privind restul de pedeapsă rămas neexecutat de 179 zile din pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1243/2003 a Judecătoriei Constanța, rest ce se contopește cu pedeapsa stabilită prin prezenta, de 2 ani și 4 luni închisoare, în final, inculpatul execută pedeapsa de 2 (doi) ani și 4 luni închisoare. În baza art. 36 alin. (1) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen., și art. 34 lit. b) C. pen., a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 1243 din 26 mai 2003 a Judecătoriei Constanța, în pedepsele componente, după cum urmează: 1. - 3 ani și 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), e) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 37 lit. a) C. pen., în care este inclus și restul de 179 de zile conform art. 61 C. pen.

2. - 3 ani și 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., și art. 61 C. pen., privind restul de 179 de zile închisoare. 3. - 4 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 alin. (1) și (4) – art. 209 alin. (1) lit. a) și e) C. pen., și alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., și art. 61 C. pen., privind restul de pedeapsă de 179 zile. 4. - 2 ani și 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 78 alin. (1) din O.U.G. nr. 192/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., și art. 61 C. pen., privind restul de 179 zile închisoare.

5. - 2 ani și 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 77 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., și art. 61 C. pen., privind restul de pedeapsă de 179 zile închisoare.

În baza art. 33 lit. a) – art. 33 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de 8 ani închisoare, 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani și 4 luni închisoare, stabilite prin prezenta sentință, cu pedepsele de 3 ani și 3 luni închisoare, 3 ani și 3 luni închisoare, 4 ani și 6 luni închisoare, 2 ani și 2 luni închisoare și 2 ani și 2 luni închisoare, stabilite prin sentința penală nr. 1243 din 26 mai 2003 a Judecătoriei Constanța și cu pedeapsa de 4 ani închisoare, stabilită prin sentința penală nr. 2133 din 27 octombrie 2004 a Judecătoriei Constanța, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen., și alin. (2) lit. b) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen.

și art. 61 C. pen., privind restul de 179 zile închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 8 (opt) ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 8 (opt) ani închisoare. În baza art. 71 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. În baza art. 36 alin. (3) C. pen., a computat din durata pedepsei, durata executată începând cu 19 februarie 2004, la zi. A anulat mandatele de executare a pedepsei închisorii nr. 1683 din 20 august 2004 emis de Judecătoria Constanța, în baza sentinței penale nr. 1243 din 26 mai 2003 și nr. 2882 din 22 noiembrie 2004 emis de Judecătoria Constanța, în baza sentinței penale nr. 2133 din 27 octombrie 2004 și a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, în baza prezentei sentințe.

A menținut celelalte dispoziții ale sentințelor penale și a constatat că prin acestea nu s-au aplicat pedepse complementare sau măsuri de siguranță. A constatat că inculpatul este arestat în altă cauză. În baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.M. la pedeapsa de 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare. În baza art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiționate privind restul de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de un an și 4 luni închisoare, de 150 zile, aplicată prin sentința penală nr. 1243/2003 a Judecătoriei Constanța, rest ce se contopește cu pedeapsa stabilită prin prezenta, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 77 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, a condamnat pe inculpatul C.M. la pedeapsa de 2 (doi) ani și 4 (patru) luni închisoare. În baza art. 61 C. pen., revocă beneficiul liberării condiționate privind restul de pedeapsă rămas neexecutat de 150 zile din pedeapsa de un an și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1243/2003 a Judecătoriei Constanța, în final, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare. În baza art. 78 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, a condamnat pe inculpatul C.M. la pedeapsa de 2 (doi) ani și 4 (patru) luni închisoare. În baza art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiționate privind restul de pedeapsă rămas neexecutat de 150 zile, din pedeapsa de un an și 4 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1243/2003 a Judecătoriei Constanța, în final, inculpatul execută pedeapsa de 2 (doi) ani și 4 (patru) luni închisoare.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen., și art. 37 lit. b) C. pen., a descontopit pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1243 din 26 mai 2003 a Judecătoriei Constanța, în pedepsele componente, după cum urmează: 1. - 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), e) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 2. - 3 ani și 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen. 3. - 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 alin. (1) și (4) – art. 209 alin. (1) lit. a) și e) C. pen.

și alin. (2) C. pen. 4. - 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 78 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 5. - 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 77 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. A constatat că s-a menținut beneficiul liberării condiționate privind restul de pedeapsă de 150 zile din pedeapsa de un an și 4 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1243/2003 a Judecătoriei Constanța.

În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare, 2 (doi) ani și 4 (patru) luni închisoare și 2 (doi) ani și 4 (patru) luni închisoare stabilite prin prezenta sentință, cu pedepsele de 3 (trei) ani închisoare, 3 (trei) ani și 2 (două) luni închisoare, 2 (doi) ani închisoare, 2 (doi) ani închisoare și 4 (patru) ani închisoare stabilite prin sentința penală nr. 1243 din 26 mai 2003 a Judecătoriei Constanța și cu pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 2133 din 27 octombrie 2004 a Judecătoriei Constanța, pedeapsă în care s-a inclus și restul de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de un an și 4 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 1243/2003 a Judecătoriei Constanța, de 150 zile, în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul C.M.

să execute pedeapsa rezultantă de 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare. În baza art. 71 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. În baza art. 36 alin. (3) C. pen., a computat din durata pedepsei, durata executată în baza M.E.P.I. nr. 1684 din 12 iulie 2007 emis de Judecătoria Constanța, de la 19 februarie 2004 la zi. A anulat mandatele de executare a pedepsei închisorii nr. 1684 din 12 iulie 2004 emis de Judecătoria Constanța, în baza sentinței penale nr. 1243 din 26 mai 2003 a Judecătoriei Constanța și nr. 2881 din 23 noiembrie 2004 emis de Judecătoria Constanța, în baza sentinței penale nr. 2133 din 27 octombrie 2004 a Judecătoriei Constanța.

A menținut celelalte dispoziții ale celor două sentințe și constată că, prin acestea, față de inculpat nu s-au aplicat pedepse complementare sau măsuri de siguranță. În baza art. 14 C. proc. pen., cu referire la art. 346 C. proc. pen. A obligat inculpații, în solidar, la plata către partea civilă SC P.T. SRL, cu titlu de despăgubiri civile a sumei de 5.500 lei RON (55.000.000 lei ROL). A constatat că partea vătămată B.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză. În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat inculpații la plata a câte lei RON (3.400.000 lei ROL) fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care câte 30 lei RON (300.000 lei ROL) onorariu avocat oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt: În data de 17 februarie 2004, în baza unei înțelegeri comune prealabile de a sustrage un autoturism pentru a se plimba, inculpații s-au urcat în autoturismul marca Dacia 1310 condus de partea vătămată B.C., autovehicul aparținând SC P.T. SRL. În executarea hotărârii infracționale, inculpații i-au solicitat șoferului să se deplaseze spre Complexul Comercial E. și în momentul în care au ajuns pe o străduță lăturalnică, inculpatul Ș.V. ce era așezat pe bancheta din spate, l-a luat de gât pe partea vătămată și i-a solicitat să coboare din autoturism, acesta conformându-se cererii inculpatului. În continuare, inculpatul Ș.V.

a urcat pe locul șoferului și fără a poseda permis de conducere a condus autovehiculul spre Constanța, localitate unde au ajuns, în jurul orelor 12,00, după ce în prealabil au alimentat cu benzină fără să plătească contravaloarea acesteia. Ajunși în municipiul Constanța, inculpații au sustras o plăcuță de înmatriculare pe care au aplicat-o la autoturismul sustras și, în aceste condiții s-au deplasat cu autoturismul prin localitate, toată ziua și toată noaptea până, în jurul orelor 5,30 – 6,00, autoturismul fiind condus în acest interval de timp, alternativ, de către ambii inculpați. Reliefăm că nici inculpatul C.M. nu poseda permis de conducere și cu toate acestea a condus autovehiculul pe drumurile publice.

Totodată, evidențiem că la un moment dat, în autoturism s-au urcat și alte persoane, respectiv martorul C.D.E. și martora M.L. Autoturismul a fost abandonat urmare a faptului că, datorită unei acroșări cu o bordură, autovehiculul a fost avariat și nu a mai putut fi folosit. În momentul în care au părăsit autovehiculul, inculpații au sustras bunurile menționate în actul de sesizare al instanței. Evidențiem că atât fapta de sustragere de benzină, cât și sustragerea plăcuței de înmatriculare au constituit obiectul unui dosar penal ce s-a judecat de către Judecătoria Constanța. Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații Ș.V. și C.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivare au arătat că încadrarea juridică a faptelor nu este corectă, deoarece ei au comis infracțiunea de furt și nu de tâlhărie.

Totodată, au solicitat reducerea pedepselor. Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 813/ A din 25 octombrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 3307/2007, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați. S-a apreciat că ambele critici sunt nefondate, la dosar există probe că aceștia au deposedat partea vătămată prin violență, iar pedepsele aplicate sunt corect individualizate. Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații Ș.V. și C.M., care au invocat motivul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepselor pe care le consideră prea aspre. În ultimul cuvânt inculpatul Ș.V.

a precizat că nu a comis infracțiunea de tâlhărie, ci de furt. Recursurile sunt nefondate. Referitor la critica formulată de inculpatul Ș.V., critică ce se încadrează formal în cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen. (greșita încadrare a faptei), Curtea constată că aceasta nu este fondată. Din probele administrate în cauză a rezultat că inculpații, în baza unei înțelegeri prealabile comune, de a sustrage un autoturism, s-au urcat în data de 17 februarie 2004 în autoturismul condus de partea vătămată B.C. În momentul în care au ajuns pe o străduță lăturalnică, inculpatul Ș.V., care era așezat pe bancheta din spate, l-a luat de gât pe B.C. și i-a solicitat să coboare din autoturism, ceea acesta a și făcut, după care, cei doi inculpați au plecat cu mașina.

În mod corect ambele instanțe au apreciat că fapta inculpaților, care în baza unei rezoluții infracționale comune, prin violență și amenințare exercitate asupra părții vătămate B.C., au sustras autoturismul marca Dacia 1310, faptă comisă în public, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. În ceea ce privește critica formulată de ambii inculpați sub aspectul individualizării pedepsei aplicate (caz de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen.), Curtea, de asemenea, apreciază că nu este fondată. Inculpații au de executat pedepse de 8 ani închisoare (Ș.V.) și, respectiv 7 ani și 6 luni închisoare (C.M.).

Cuantumul acestora este apreciat de Înalta Curte ca fiind corespunzător gradului de pericol social al faptelor comise și periculozității inculpaților. S-au avut, corect în vedere, modul de săvârșire a infracțiunii, prin cooperarea a două persoane, prin exercitarea de violențe fizice și psihice asupra părții vătămate, natura bunului sustras, scopul însușirii și fapta de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr de înmatriculare fals și fără a poseda permis de conducere prezintă un grad ridicat de pericol social, pericol care s-a și concretizat, autoturismul fiind avariat ca urmare a unui accident. Pe de altă parte, s-au avut în vedere circumstanțele personale ale inculpaților, aceștia suferind mai multe condamnări pentru fapte similare, ceea ce demonstrează o perseverență infracțională deosebită.

În baza considerentelor mai sus expuse, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați. Conform art. 385 16 C. proc. pen., raportat la art. 381 C. proc. pen., și art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată, pentru fiecare inculpat, durata arestării preventive de la 19 februarie 2004 la zi. Conform art. 192 C. proc. pen., inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, pentru fiecare inculpat a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.