ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2969/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Constanța, prin sentința penală nr. 575

din 19 noiembrie 2002, în baza art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a), g), și

i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 37 lit. a) C.

pen., a condamnat, alături de alți inculpați și pe inculpatul N.M. la pedeapsa

de 3 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. b), și e) C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe același inculpat la

pedeapsa de 6 ani închisoare.

În baza art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art.

37 lit. a) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de un an

închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen.,

inculpatul N.M. va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 ani închisoare.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul

liberării condiționate pentru restul rămas neexecutat de 215 zile închisoare

din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.

1284 din 30 august 2000 a Judecătoriei Constanța și a contopit acest rest cu

pedeapsa aplicată prin sentința penală, în final, inculpatul va executa

pedeapsa de 6 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 în referire la art. 64 C.

pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus la zi arestul

preventiv de la 31 ianuarie 2002 din cuantumul pedepsei aplicate.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea

de arest a inculpatului.

S-a constatat că părțile vătămate B.C. și P.A. nu au

formulat pretenții civile în cauză.

A fost obligat inculpatul N.M. la suma de 3 milioane

lei despăgubiri civile către partea civilă P.F.E.R.

În baza art. 118 lit. d) C.pen., s-a confiscat de la

inculpatul N.M. suma de 500.000 lei în folosul statului.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat

fiecare inculpat la cheltuieli judiciare către stat în care se includ și

onorariile avocat oficiu.

Pentru a pronunța astfel, s-a reținut următoarea

situație de fapt:

În perioada 1990 – 2000, inculpatul N.M. a fost

condamnat succesiv la 9 pedepse privative de libertate pentru comiterea a

numeroase infracțiuni de furt calificat și tâlhărie. La un interval foarte

scurt de timp de la data ultimei sale liberări condiționate, care a avut loc la

28 decembrie 2001, inculpatul a perseverat în domeniul infracțional, săvârșind

în perioada 15 - 30 ianuarie 2002, faptele ce fac obiectul prezentului dosar.

În dimineața zilei de 15 ianuarie 2002, în jurul orei

10,00 după ce au consumat în prealabil băuturi alcoolice, inculpatul N.M. și

inculpatul B.G. la propunerea celui din urmă, au hotărât să pătrundă prin

efracție în apartamentul părții vătămate, B.C., situat în B., pentru a sustrage

bunuri, știind că proprietara lipsește mult timp de la domiciliu.

În noaptea de 25 ianuarie 2002, inculpatul N.M. a

pătruns în scara de bloc învecinată celei în care se afla apartamentul părții

vătămate, a urcat la etajul IV, a escaladat scara de incendiu și a ajuns, pe

plafonul imobilului, s-a îndreptat spre balconul de la locuința numitei B.C.

A reușit să pătrundă prin geam de unde a sustras o

combună muzicală marca PANASONIC, două boxe audio, după care a reușit să

transporte pe plafonul blocului geanta ce conținea bunurile furate.

Având asupra sa combina muzicală, sustrasă,

inculpatul a intrat în locuința inculpatului sus-menționat, unde în afara

acestuia, se aflau S.N. și martora D.C.M.

În acest sens, inculpatul i-a propus lui S.N. să-l

însoțească și să-l ajute la transportarea obiectelor pe care le va fura din

respectiva locuință, propunere pe care a acceptat-o. Apoi au escaladat împreună

scara de incendiu, ajungând pe acoperișul blocului, unde S. a rămas pentru a

asigura paza în timp ce inculpatul N.M. a pătruns în locuința părții vătămate

de unde a sustras două aparate video mărcile PROF și FUNAI, o geacă bărbătească

din piele de culoare neagră, o geacă din fâș, o pereche de blue-jeans, mai

multe cămăși, o pereche de ghete, 3 perechi de ghete damă, o fustă din material

textil gri, 2 CD-uri, 3 borcane de pește marinat, o sticlă de whisky, o sticlă

de șampanie ANGELI, bunuri pe care le-a așezat într-o altă geantă de voiaj

găsită la locul faptei.

Situația redată și reținută de prima instanță s-a

dovedit cu plângerea și declarațiile părții vătămate B.C., proces-verbal de

cercetare la fața locului, proces-verbal de percheziție domiciliară la locuința

lui M.C.P., raport de constatare tehnico-științifică, declarațiile martorilor

G.G., Z.R. și D.C.M., declarațiile inculpatului.

În termen legal, împotriva hotărârii au declarat apel

inculpații B.G. și N.M., ambii inculpați criticând sentința pronunțată sub

aspectul greșitei individualizări a pedepselor aplicate.

Curtea de Apel Constanța, prin decizia penală nr.

320/P din 20 decembrie 2002, a respins ca nefondate, apelurile declarate de

inculpații N.M. și B.G. împotriva sentinței penale nr. 575 din 19 noiembrie

2002 a Tribunalului Constanța.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a

declarat recurs doar inculpatul N.M., solicitând fie restituirea cauzei la

urmărirea penală pentru completarea probelor, fie să se reaprecieze probele și

să se rețină în sarcina sa, doar infracțiunea de furt și astfel, să se reducă

pedeapsa de executat.

Recursul este nefondat.

Verificându-se probatoriul administrat și evaluarea

acestuia, se reține că ambele instanțe au stabilit situația de fapt, în deplină

concordanță cu activitatea infracțională efectiv desfășurată de recurent.

Nu se constată apoi, nici contradicție între probe

sau insuficiența acestora în dovedirea vinovăției recurentului, cu privire la

cele 3 fapte penale ce s-au reținut în sarcina sa.

Pentru aceste considerente, nu se impune nici restituirea

dosarului organelor de cercetare penală pentru suplimentarea probelor și nici

schimbarea încadrării juridice prin recalificarea juridică a faptelor comise.

Așa fiind și încadrarea juridică dată este cea

corectă și legală, inculpatul recurent săvârșind, în concurs real prevăzut de

art. 33 lit. a) C. pen., mai multe infracțiuni, după cum urmează: de furt în

mod continuat, în perioada 15 - 30 ianuarie 2002, făcându-se corect și

aplicarea art. 41 C. pen., pe lângă art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a), g)

și i) C. pen.; infracțiunea distinctă de tâlhărie a sumei de 1500 de lei din

seara de 30 ianuarie 2002, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și e)

C. pen. și cea de distrugere a geamului magazinului din care a tâlhărit suma de

bani sus-menționată și aceasta în valoare de 1.500.000 lei.

Acestea fiind, deci faptele penale săvârșite și

văzând că inculpatul recurent este și recidivist în condițiile art. 37 lit. b)

C. pen., atât pedepsele aplicate, precum și pedeapsa rezultantă de 6 ani

închisoare (orientată spre limita minimă a pedepsei prevăzută de lege pentru

cea mai gravă dintre cele 3 infracțiuni săvârșite, și anume cea de tâlhărie) și

care nu cuprinde nici un spor de sancțiune, după cum era legal și posibil, dar

nu obligatoriu, nu poate fi socotită excesivă.

Așa fiind, recursul declarat urmează a fi respins ca

nefondat, potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și

menținută hotărârea atacată, ca legală și temeinică sub toate aspectele.

Se vor aplica și prevederile art. 381 și art. 192 C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul N.M. împotriva deciziei penale nr. 320/P din 20 decembrie 2002 a

Curții de Apel Constanța.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul

arestării preventive de la 31 ianuarie 2002 la 20 iunie 2003.

Obligă pe recurent să plătească statului suma de

1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând

onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Pronunțată, în ședință publică, azi 20 iunie 2003.