ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4633/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Constanța, prin sentința

penală nr. 201 din 27 martie 2003, pronunțată în dosarul penal nr. 2126/2002,

în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2)

1

lit. a) și b) C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.N. la

pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 239 alin. (1) și (3) C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.N. la

3 pedepse de câte 5 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele, acesta urmând să execute pedeapsa

cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare.

S-a

menținut beneficiul liberării condiționate pentru restul rămas neexecutat de

293 zile din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 923/2000 a Judecătoriei

Constanța.

În baza art. 211 alin. (2) lit. b)

și alin. (2)

1

lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen., a fost condamnat inculpatul C.I. la pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 239 alin. (1) și (3) C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe acesta la 3 pedepse

de câte 3 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului C.I., urmând să

execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare.

În baza art. 211 alin. (2) lit. b)

și alin. (2)

1

lit. a) și b) C. pen., a fost condamnat inculpatul

C.E. la pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 239 alin. (1) și (3) C.

pen., a fost condamnat același inculpat la trei pedepse de câte 3 luni

închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând să

execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 C.pen,

în referire la art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpaților, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsa aplicată acestora, perioada arestării preventive de la 31

octombrie 2002.

S-a constatat prejudiciul cauzat

părții civile S.C. M.A. S.R.L. Constanța, recuperat prin restituirea în natură.

Au fost respinse celelalte

despăgubiri civile solicitate de partea civilă, ca nefondate.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., au fost obligați inculpații, în solidar, la 2.400.000 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că, în seara zilei de 30 octombrie 2002, inculpații

au fost surprinși în timp ce sustrăgeau porumb de pe o solă ce aparținea S.C.

M.A. S.R.L. Constanța, solă situată pe raza comunei Mihail Kogălniceanu.

Inculpații erau înarmați cu furci, iar

atunci când lucrătorul de poliție le-a cerut să oprească căruțele, a fost

amenințat atât acesta, cât și paznicii de serviciu.

Inculpații, prin fapta lor, au

cauzat părții vătămate un prejudiciu de 17,284.750 lei, reprezentând cantitatea

de 810 kg porumb știuleți, rezultat în urma cântăririi.

La stabilirea stării de fapt au fost

avute în vedere următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de constatare

încheiat de organele de poliție, plângerea părții civile S.C. M.A. S.R.L.,

procesul-verbal de cercetare la fața locului, dovada de predare-primire a

cantității de 810 kg porumb, procesul-verbal de ridicare a corpurilor delicte,

declarațiile martorilor B.C., S.I., P.F., R.S., S.G., S.G., C.A., C.M.,

declarațiile părților vătămate A.G., D.A., M.I., declarațiile date de

inculpați.

Împotriva sentinței au declarat apel

inculpații, care au criticat-o ca nelegală și netemeinică și au solicitat

desființarea ei și să fie achitați în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la

art. 10 lit. c) C. proc. pen. Ambii au susținut că nu au fost surprinși la

locul faptei și că treceau cu căruțele prin zonă și că nu au avut un

comportament violent sau insultător la adresa lucrătorului de poliție. Au mai

arătat că la locul faptei se aflau mai mulți copii de țigani care au aruncat cu

coceni.

În subsidiar, au solicitat reducerea

pedepselor.

Prin decizia nr. 183/P din 5 iunie

2003, secția penală, a Curții de Apel Constanța a admis numai apelul declarat

de inculpatul C.E.

Sentința a fost desființată parțial

și reducând pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de tâlhărie de la 7 ani la 5

ani închisoare, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., curtea a

dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, adică pedeapsa redusă la

5 ani închisoare.

Nemulțumiți și de această hotărâre,

inculpații C.I. și P.N. au declarat, în termen legal recurs.

Inculpatul C.I., prin motivele de

recurs scrise a susținut, în esență, că, s-a deplasat cu căruța la o solă de pe

care porumbul a fost recoltat cu câtva timp în urmă pentru a culege știuleții

rămași după combine, că a venit tehnicianul de la asociația agricolă și niște

paznici, iar după un timp și trei polițiști, însă el nu a exercitat violențe și

nici nu a insultat sau amenințat lucrătorii de poliție.

Inculpatul P.N. a susținut, în

esență, că, în ziua respectivă, constatând lipsa căruței și calului din curte,

a plecat în căutarea lor, pentru că, în urmă cu un timp, copii săi au mai

plecat cu carul tras de cal la pădure unde au avut un accident. După ce a găsit

carul și pe copii a mers acasă, iar după aceasta a fost chemat la poliție și

anchetat, fiind acuzat de ultraj și tâlhărie.

Recursurile sunt neîntemeiate.

Verificând actele și lucrările de la

dosar, se constată că, atât instanța de fond, cât și cea de apel au reținut

corect situația de fapt, încadrând faptele în textele de lege corespunzătoare

pentru care a aplicat inculpaților pedepse cu respectarea prevederilor art. 72

C. pen.

În ce privește criticile formulate

se constată, că ele nu sunt întemeiate, instanța de apel arătând în mod judicios

care sunt considerentele pentru care nu au fost primite.

Recursul inculpatului C.I. se

constată că este nefondat, deoarece fapta sa de a sustrage porumb de pe un

teren care nu-i aparținea și folosirea de violențe constituie infracțiunea de

tâlhărie și nu aceea de furt, iar amenințarea lucrătorului de poliție cu bâte

și furci constituie infracțiunea de ultraj.

În ceea ce-l privește pe inculpatul

P.N., instanțele au înlăturat ca nesincere declarațiile acestuia care, inițial

a negat orice participare la furtul de porumb, iar apoi, cum din probe rezultă

că și el s-a aflat la locul faptei, a susținut că s-a deplasat în zonă să-și

caute copii și calul și căruța, cu care aceștia au plecat de acasă fără să-i

ceară permisiunea. Din declarațiile părților vătămate, rezultă că inculpatul a

fost găsit alături de ceilalți romi pe câmp și în plus, partea vătămată D.A. a

făcut precizarea că P.N. a fost cel care îi instiga pe ceilalți doi strigând:

”Dă-i, Ia-i gâtul cu pistolul lui cu tot! Dă-i în cap. Omoară-l”.

Pentru considerentele arătate,

urmează a se constata că recursurile declarate în cauză sunt nefondate și va fi

respinse ca atare, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

În baza art. 385

17

alin.

(4) cu referire la art. 383 alin. (2) C. pen., se va deduce din pedepsele

aplicate inculpaților durata arestării preventive de la 31 octombrie 2002 la 21

octombrie 2003.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații C.I. și P.N. împotriva deciziei penale nr. 183 din 5

iunie 2003 a Curții de Apel Constanța.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților, durata arestării preventive de la 31 octombrie 2002 până la 21

octombrie 2003, pentru ambii inculpați.

Obligă recurenții la câte 1.500.000

lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile cuvenite apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de câte 400.000 lei, se vor avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată, în ședință publică, azi

21 octombrie 2003.