ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2559/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 369 din 18

noiembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Constanța, a fost condamnat inculpatul

O.I., prin schimbarea încadrării juridice în sensul reținerii și a

dispozițiilor art. 75 alin. (1) lit. d) și e) C. pen., după cum urmează:

- în baza art. 197 alin. (2) lit. b)

și alin. (3), cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. d) și e) și art. 41 alin. (2)

C. pen., la pedeapsa de 15 ani închisoare;

- în baza art. 201 alin. (2) și (4),

cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 alin. (1) lit. d) și c) C. pen., la

pedeapsa de 8 ani închisoare;

- în baza art. 20, raportat la art. 197

alin. (2) lit. b) și alin. (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 alin.

(1) lit. d) și e) C. pen., la pedeapsa de 6 ani închisoare și

- în baza art. 20, raportat la art. 201

alin. (2) și (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 alin. (1) lit. d)

și e) C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea

de 15 ani închisoare.

Conform art. 65 C. pen., s-a aplicat

inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art.

64 lit. a), b) și e) pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și s-a computat la zi timpul arestării preventive cu începere de

la 3 iulie 2002.

Inculpatul a fost obligat la

20.000.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune morale către partea

vătămată M.M. și la 10.000.000 lei cu același titlu către partea vătămată M.E.,

pentru ambele prin reprezentantul legal M.I.

S-a reținut pe baza probelor administrate,

că, din anul 1995, inculpatul a intrat în relații de concubinaj cu M.I., care

avea în întreținere minorele M.M. și M.E., în vârstă, la data începerii

concubinajului de 5 ani și respectiv, un an (născute dintr-o căsătorie

anterioară).

Pe fondul consumului de alcool și a

unor bănuieli că M.I. întreține relații sexuale cu alți bărbați, în lipsa

acesteia de la domiciliu, inculpatul, în perioada 1995 –2002, a obligat-o pe

minora M.M. la raport sexual normal și anal, în mai multe rânduri, fapte

stabilite și prin raportul de expertiză medico-legală efectuat.

Din luna martie 2002, tot sub

influența băuturilor alcoolice și în lipsa concubinei, inculpatul a încercat,

în repetate rânduri, să întrețină raport sexual normal și anal și cu minora M.E.,

dar datorită incompatibilității organelor sexuale, raporturile sexuale nu au

fost consumate.

Curtea de Apel Constanța, prin

decizia penală nr. 23/ P din 30 ianuarie 2003, a admis apelul declarat de

inculpat, a desființat în parte sentința și în baza art. 334 C. proc. pen., a

schimbat încadrarea juridică a faptelor din art. 201 alin. (2) și (4), cu

aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. d) și e) C. pen., în art. 321 alin.

(1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod, texte în baza cărora a

condamnat pe inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

De asemenea, a schimbat încadrarea

juridică din art. 20, raportat la art. 201 alin. (2) și (4), cu aplicarea art. 41

alin. (2) și art. 75 lit. d) și e) C. pen., în art. 321 alin. (1), cu aplicarea

art. 41 alin. (2) din același cod, texte în baza cărora a condamnat pe inculpat

la pedeapsa de 2 ani închisoare.

S-a dispus ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare, menținându-se celelalte dispoziții

ale sentinței.

S-a motivat că, faptele inculpatului

constând în aceea că, în perioada 1995 – 2002, la intervale scurte de timp, dar

în realizarea aceleiași rezoluții infracționale a întreținut raporturi sexuale

anale cu minora M.M. și a încercat să întrețină asemenea relații și cu minora M.E.,

relații sexuale ce nu s-au consumat independent de voința acestuia, contravin

bunelor moravuri și au produs scandal public ca urmare a indignării produse

persoanelor care au luat cunoștință de aceste fapte, astfel că infracțiunea

săvârșită este aceea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniști

publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și inculpatul.

Parchetul a criticat hotărârea cu

privire la greșita schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de

perversiune sexuală în aceea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea

liniștii publice. S-a motivat că, faptele inculpatului de a întreține raporturi

sexuale pe cale anală cu minora M.E. și de a încerca să întrețină astfel de

raporturi și cu minora M.M. realizează conținutul infracțiunii, prevăzute de art.

201 C. pen., respectiv tentativă la această infracțiune, cum corect a reținut

instanța de fond.

Prin recursul său, inculpatul a

solicitat să-i fie redusă pedeapsa aplicată.

Ambele recursuri sunt întemeiate,

potrivit celor ce urmează.

Potrivit art. 197 alin. (1) C. pen.

(text modificat prin Legea nr. 197/2000 și O.U.G. nr. 89/2001), constituie

infracțiunea de viol: „Actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex

diferit sau de același sex, prin constrângerea acesteia sau profitând de

imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-și exprima voința”.

Actul sexual se poate realiza prin

raporturi sexuale, relații sexuale între persoane de același sex, perversiuni

sexuale.

Folosind sintagma „De orice natură”

atunci când se referă la actul sexual, textul care incriminează infracțiunea de

viol are deci în vedere toate modurile prin care el se poate realiza, fie între

persoane de sex diferit, fie între persoane de același sex.

Ca atare, dacă s-ar accepta critica

formulată prin recursul procurorului, ar însemna ca inculpatul să fie condamnat

de două ori pentru aceeași faptă, întrucât art. 201 alin. (2) și (4) C. pen.,

sancționează actele de perversiune sexuală săvârșite în public sau dacă au

produs scandal public cu o persoană care nu a împlinit vârsta de 15 ani și în

imposibilitate de a se apăra ori de a-și exprima voința sau prin constrângere.

Este deci evident că faptele

inculpatului de a avea raporturi sexuale normale și anale (de orice natură) cu

minora M.E. și de a încerca aceleași acte cu minora M.M. (în condițiile

reținute corect de instanțe), ambele minore fiind sub vârsta de 14 ani și

aflându-se în îngrijirea și ocrotirea inculpatului, constituie numai

infracțiunea de viol (în încadrarea reținută), întrucât aceste fapte au fost

realizate prin constrângere și profitând de imposibilitatea minorelor (datorită

vârstei fragede) de a se apăra ori de a-și exprima voința.

Oricum, condiția (suplimentară)

prevăzută de art. 201 C. pen., aceea ca faptele să se fi săvârșit în public sau

să fi produs scandal public nu este realizată în cauză.

Aceasta, întrucât faptele, s-au

consumat în locuința inculpatului și au fost cunoscute de cei câțiva martori

(rude ale părților vătămate) în mod indirect și numai după începerea urmăririi

penale.

Nici încadrarea juridică în

infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice,

reținută de instanța de apel, nu este corespunzătoare faptelor săvârșite de

inculpat, deoarece obiectul ocrotirii penale este deosebit, subiectul pasiv nu

poate fi decât statul, iar latura obiectivă desemnată în alin. (1) al art. 321 C.

pen., prin acțiunea și prin rezultatul ce sunt caracteristice formei simple a

infracțiunii, nu este realizată.

În consecință, ambele recursuri

declarate în cauză sunt întemeiate, în sensul că faptele inculpatului

constituie infracțiunea unică de viol în încadrarea, prevăzută de art. 41 alin.

(2) și art. 75 alin. (1) lit. d) și e) C. pen., atunci când victimă a fost

minora M.M. și tentativă la această infracțiune art. 20, raportat la art. 197 alin.

(2) lit. b) și alin. (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 alin. (1) lit.

d) și e) din același cod, când victimă a fost minora M.E.

Drept urmare, recursurile fondate pe

dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. (faptei i s-a

dat o greșită încadrare juridică) vor fi admise și, casându-se ambele hotărâri,

numai cu privire la acest aspect, se va dispune schimbarea încadrării juridice

în sensul mai sus-arătat și menținerea pedepselor aplicate inculpatului, pentru

infracțiunea de viol și tentativă la această infracțiune, respectiv 15 ani

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b)

și e) C. pen., 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea acelorași drepturi,

aceste pedepse fiind just individualizate de instanța de fond.

În conformitate cu dispozițiile art.

33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., se va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa

cea mai grea, de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea unor drepturi.

Totodată, vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Din pedeapsa rezultantă se va deduce

la zi timpul arestării preventive și se va dispune ca onorariul avocatului din

oficiu să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și inculpatul O.I. împotriva

deciziei penale nr. 23/ P din 30 ianuarie 2003 a Curții de Apel Constanța.

Casează decizia atacată și sentința

penală nr. 569 din 18 noiembrie 2002 a Tribunalului Constanța, numai cu privire

la încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpat.

Înlătură aplicarea art. 33 lit. a)

și art. 34 lit. b) C. pen. și pune pedepsele în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen.,

schimbă încadrarea juridică a faptelor din infracțiunile, prevăzute de art. 197

alin. (2) lit. b) și alin. (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 alin.

(1) lit. d) și e) C. pen., art. 20, raportat la art. 197 alin. (2) lit. b) și alin.

(3), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 alin. (1) lit. d) și e) C. pen. și

art. 321 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) (2 infracțiuni), în

infracțiunile, prevăzute de art. 197 alin. (2) lit. b) și alin. (3), cu aplicarea

art. 41 alin. (2), art. 75 alin. (1) lit. d) și e) C. pen., text în baza căruia

condamnă pe inculpat la 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor,

prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. și art. 20, raportat la art. 197

alin. (2) lit. b) și alin. (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 alin.

(1) lit. d) și e) C. pen., text în baza căruia condamnă pe inculpat la 6 ani

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b)

și e) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare și

5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului,

timpul arestării preventive de la 3 iulie 2002, la 29 mai 2003.

Onorariul pentru apărarea din oficiu

a inculpatului, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 mai 2003.