ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1185/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 482 din 9

octombrie 2002, Tribunalul Constanța a hotărât respingerea, ca nefondată, a

cererii de restituire a cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța

pentru refacerea urmăririi penale, formulată de C.R., prin apărător.

În baza art. 334 C. proc. pen., a

dispus schimbarea încadrării juridice astfel: din infracțiunea prevăzută de

art. 197 alin. (2) lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., în

infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) și alin. (3) C. pen. și

aplicațiunea art. 75 lit. c) C. pen., pentru inculpatul C.R.; din infracțiunea

prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen.,

în infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) și alin. (3) C. pen.,

cu aplicarea art. 99 C. pen., pentru inculpatul G.A.

În baza art. 197 alin. (2) lit. a)

și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., a fost condamnat

inculpatul C.R. la pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) raportat

la art. 66 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea

pedepsei închisorii.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului și s-a computat din pedeapsă, perioada executată prin arest

preventiv, de la 20 decembrie 2001 la zi.

În baza art. 197 alin. (2) lit. a)

și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., a fost condamnat inculpatul

G.R.A. la pedeapsa de 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului și s-a computat din pedeapsă, perioada executată de la 20

decembrie 2001 la zi.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen., art. 998, art. 999, art. 1003 și art. 1000 alin. (2) C. civ., s-a admis

acțiunea civilă și au fost obligați inculpații, în solidar, inculpatul G.R.A.,

în solidar și cu părțile responsabile civilmente G.Șt. și V., către partea

vătămată G.L., prin reprezentanți legali G.C. și G.M., la plata sumei de 50

milioane lei, despăgubiri civile daune morale.

Au fost obligați inculpații,

inculpatul G.A.R. în solidar și cu părțile responsabile civilmente G.Șt. și I.

Victoria, la plata sumei de câte

12.400.000 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

Prima instanță, a stabilit, în fapt

următoarele:

În ziua de 14 decembrie 2001,

inculpatul G.R.A. împreună cu inculpatul C.R. (primul inculpat minor), au

întreținut raporturi sexuale orale prin constrângere psihică, cu partea

vătămată G.L., în vârstă de 14 ani.

Prin rechizitoriu, s-a reținut în

sarcina inculpaților, săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197

alin. (2) lit. a) C. pen., modificat prin O.U.G. nr. 89 din 14 iunie 2001.

Față de modificările survenite prin

adoptarea actului normativ menționat, în baza art. 334 C. proc. pen., se impune

schimbarea încadrării juridice, în sensul reținerii și a alin. (3) al art. 197

C. pen., întrucât la data comiterii faptei, partea vătămată nu împlinise vârsta

de 15 ani.

Apelurile declarate de inculpații

G.R.A. și C.R., împotriva acestei sentințe, au fost respinse, ca nefondate, de

către Curtea de Apel Constanța, secția penală prin decizia nr. 299/ P din 6

decembrie 2002.

Împotriva acestei din urmă decizii,

în termen legal, au declarat recursuri inculpații, solicitând printr-un prim

motiv de recurs achitarea, pentru inexistența constrângerii părții vătămate

care, și-ar fi dat acordul la raporturile sexuale, apoi, dacă nu va fi primit

primul motiv de recurs, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea

prevăzută de art. 198 C. pen. și în sfârșit, pentru ipoteza neprimirii nici a

celui de-al doilea motiv de recurs, reindividualizarea pedepselor, în sensul

reducerii lor.

Recursurile sunt nefondate.

Din nici un act al dosarului nu

rezultă că partea vătămată ar fi consimțit, fără constrângere la actele sexuale

consumate. Apărarea inculpaților privind „presupusul consimțământ” al părții

vătămate este înlăturat de declarațiile acesteia, declarațiile martorului P.T.,

de procesul-verbal de confruntare, de procesul-verbal de cercetare la fața

locului; declarațiile martorilor S.M. și P.M. sunt primite cu rezervă față de

concluziile certificatului medico-legal, potrivit cărora partea vătămată este

virgină.

Existența constrângerii, face ca

nici cel de-al doilea motiv de recurs să nu fie întemeiat, faptele inculpaților

fiind corect încadrare în drept.

În sfârșit, nici criticile

referitoare la greșita individualizare a pedepselor nu sunt întemeiate,

cuantumurile pedepselor stabilite și aplicate inculpaților fiind corect

individualizate, corespunzătoare criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

În atare situație, Curtea va trebui

să privească recursurile de față ca nefondate, respingându-le, în temeiul art.

385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., și mențințnd astfel,

decizia atacată.

Se va deduce din pedepsele aplicate

ambilor inculpați, timpul reținerii și arestării preventive de la 20 decembrie

2001, la 7 martie 2003.

Văzând reglementările privind plata

cheltuielile judiciare, inclusiv a onorariilor pentru apărarea din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații C.R. și G.R.A. împotriva deciziei penale nr. 299/ P din

6 decembrie 2002 a Curții de Apel Constanța.

Deduce din pedepsele aplicate

ambilor inculpați timpul reținerii și arestării preventive de la 20 decembrie

2001, la 7 martie 2003.

Obligă recurenții inculpați să

plătească statului suma de câte 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care

câte 300.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

martie 2003.