ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4204/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4204/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursurilor de față,

Examinând actele dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 907 din 25 iunie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 4731/3/2007, Tribunalul București, secția I penală, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de apărătorul inculpatului E.Y., ca neîntemeiată. A dispus, condamnarea, printre alții, a următorilor inculpați:

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 12 ani închisoare.

În baza art. 293 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) a condamnat pe același inculpat la 1 an închisoare.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, inculpatul K.O. a fost condamnat la pedeapsa de 12 ani închisoare.

În baza art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., același inculpat a fost condamnat la 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele, inculpatul K.O. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare.

S-au aplicat prevederile art. 71 și 64 lit. a), b) C. pen. pe perioada executării pedepsei rezultante.

În baza art. 88 C. pen. și art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă de la 24 octombrie 2006 la zi, menținându-se starea de arest a inculpatului.

2.- În baza art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus condamnarea inculpatului O.O. la pedeapsa de 15 ani închisoare.

În baza art. 88 C. pen. și art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă de la 22 septembrie 2006 la zi, menținându-se starea de arest a inculpatului O.O.

S-au aplicat prevederile art. 71 și 64 lit. a), b) C. pen. pe perioada executării pedepsei.

3.- În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 alin. l lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul V.G. la pedeapsa de 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b C. pen.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. inculpatul V.G. a fost

condamnat Ia pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b C. pen.

Î

n baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele, inculpatul V.G. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen.

S-au aplicat prevederile art. 71 și 64 lit. a), b) C. pen. pe perioada executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. și art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă de la 22 septembrie 2006 la zi, menținându-se starea de arest a inculpatului V.G.

4.- În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) și (2) Legea nr. 143/2000, a condamnat pe inculpatul F.M. la pedeapsa de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. inculpatul F.M. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele, inculpatul F.M. urmând să execute pedeapsa

cea mai grea de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-au aplicat prevederile art. 71 și 64 lit. a), b) C. pen. pe perioada executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. și art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă de la 24 octombrie 2006 la zi, menținându-se starea de arest a inculpatului F.M.

5.- În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, a condamnat pe inculpatul A.N. la pedeapsa de 15 ani închisoare.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, inculpatul A.N. a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele, inculpatul A.N. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare.

S-au aplicat prevederile art. 71 și 64 lit. a), b) C. pen. pe perioada executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. și art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă de la 24 octombrie 2006 la zi, menținându-se starea de arest a inculpatului F.M.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și a art. 13 din Legea nr. 39/2003 a fost confiscată toată cantitatea de 9.379,5 gr. heroină și cofeină, precum și ambalajele cu urme de droguri depuse la I.G.P.R. și ridicate conform dovezii din 7 noiembrie 2006, care se va distruge conform art. 18 din Legea nr. 143/2000, urmând a fi păstrate contraprobe.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și a art. 13 din Legea nr. 39/2003, a fost confiscată cantitatea de 375,92 gr. cocaină în amestec cu fenacetină, precum și ambalajele cu urme de droguri depuse la I.G.P.R. și ridicate conform dovezii din 11 octombrie 2006, care se va distruge conform art. 18 din Legea nr. 143/2000, urmând a fi păstrate contraprobe.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și a art. 13 din Legea nr. 39/2003, a fost confiscată cantitatea de 1795 gr. cofeină în amestec cu paracetamol, depusă la Camera de Corpuri Delicte a Inspectoratului Județean de Poliție de Frontieră Giurgiu și ridicate conform dovezii din 31 ianuarie 2007, care se va distruge conform art. 18 din Legea nr. 143/2000, urmând a fi păstrate contraprobe.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul K.N. a cântarului electronic marca T. aflat în custodia I.G.P.R. - S.C.S.T.I.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, a fost confiscată de la inculpatul E.Y. suma de 3.900 euro în echivalent în lei la cursul B.N.R. la data executării măsurii, sumă obținută din săvârșirea infracțiunilor.

S-a dispus restituirea către unii dintre inculpați a telefoanelor mobile și a cartelelor sim.

În baza art. 117 C. pen., s-a dispus expulzarea inculpaților K.O., I.K., E.Y., A.N., O.O. către țările ai căror cetățeni sunt, respectiv unde își au domiciliul (pentru cei care au dublă cetățenie), după executarea pedepselor principale rezultante.

În esență, instanța a reținut că, în perioada 1 ianuarie 2006 - 23 octombrie 2006, în repetate rânduri, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul K.O. a intermediat și a ajutat la introducerea pe teritoriul României, din Turcia, a unor importante cantități de heroină, împrejurări în care, la data de 23 octombrie 2006, a fost introdusă în România, prin portul Constanța, județul Constanța, de către inculpații Y.E. și I.K., marinari pe vasul comercial Y.K., cantitatea de aproximativ 9,500 kg. heroină (drog de mare risc), sub forma a 11 pachete ambalate în bandă adezivă, droguri ce erau destinate, în final, comercializării pe raza municipiului București de către acest inculpat împreună cu inculpații V.G., A.N., V.Ș. și F.M., precum și cu alte persoane. Inculpatul K.O. a deținut, a vândut și oferit importante cantități de heroină și cocaină mai multor persoane iar în vederea săvârșirii acestor fapte a inițiat și constituit un grup infracțional organizat, format din mai multe persoane (unele aflate în Turcia și Belgia) printre care se aflau și inculpații. Același inculpat a sprijinit și activitatea rețelei de narcotraficanți, prin aceea că în perioada 24 decembrie 2005 - 11 octombrie 2006, în repetate rânduri a trecut în mod ilegal frontiera de stat a României folosindu-se de o identitate falsă, legitimându-se cu un pașaport turcesc obținut pe o falsă identitate (K.B.), folosită și în faza arestării preventive.

Inculpatul O.O. a introdus pe teritoriul României cantitatea de 375 gr. cocaină, drog de mare risc, pe care a transportat-o din Belgia până în București, ascunsă într-o geantă în compartimentul de bagaje al autocarului aparținând SC E.L. SRL în vederea traficării acestor droguri cu inculpații V.G., K.O., A.N. și alții. Și acest inculpat a aderat la un grup infracțional format din inculpații în cauză și alte persoane.

Inculpatul V.G., zis G., a ajutat și înlesnit introducerea pe teritoriul României, Ia data de 21 septembrie 2006, a cantității de 375 gr. cocaină, drog de mare risc, de către inculpatul O.O., care a transportat-o din Belgia până la București, în modul menționat mai sus, în vederea traficării de către acest inculpat împreună cu inculpații K.O., A.N. și alții. Anterior acestei fapte, împreună cu alți inculpați implicați în cauză (K.O., F.M., A.N. a deținut, transportat, intermediat și oferit importante cantități de heroină și cocaină aderând la grupul infracțional organizat format din inculpați și alte persoane și sprijinind prin activitatea sa infracțională funcționarea rețelei de narcotraficanți.

Inculpatul F.M., în perioada 1 ianuarie 2006 - 23 octombrie 2006, în repetate rânduri, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a ajutat și înlesnit introducerea pe teritoriul României, din Turcia, a unor importante cantități de heroină, împrejurări în care la data de 23 octombrie 2006, a fost introdusă de către inculpații Y.K. și Y.E.,

cetățeni turci, (marinari pe vasul comercial Y.K.) pe teritoriul

românesc, prin portul Constanța, cantitatea de aproximativ 9,500 kg heroină, droguri destinate comercializării. Și acest inculpat a aderat la grupul infracțional organizat și a sprijinit, prin activitatea sa, funcționarea rețelei de narcotraficanti.

Inculpatul A.N., zis Y., în perioada f ianuarie 2006 -23 octombrie 2006, în repetate rânduri, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a ajutat și înlesnit introducerea pe teritoriul României, din Turcia a unor importante cantități de heroină, împrejurări în care la data de 23 octombrie 2006 a fost introdusă de inculpații I.K. și Y.E. Cantitatea de aproximativ 9,500 kg heroină destinată comercializării în municipiul București de către ceilalți inculpați, aderând la un grup infracțional organizat, format din ceilalți inculpați și alte persoane, unele aflate pe teritoriile Turciei și Belgiei.

Inculpații au recunoscut și regretat faptele.

Prin Decizia penală nr. 2 din 8 ianuarie 2008, Curtea de Apel București, secția I penală a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații V.G., O.O., K.O., A.N. și F.M. împotriva sentinței penale nr. 907 din 25 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală. A computat detenția pentru inculpații V.

G. și O.O. de la 22 septembrie 2006 la zi, iar pentru inculpații

K.O., A.N. și F.M. de la 24 octombrie 2006 la zi, și a menținut starea de arest a inculpaților.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs inculpații V.G., O.O., K.O., A.N. și F.M., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18 și pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepselor și achitarea pentru infracțiunile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 26 raportat la art. 3 din Legea nr. 143/2000 (A.N., K.O., O.O.). În cazul greșitei individualizări a pedepsei inculpații au solicitat aplicarea art. 74 - art. 76 C. pen. (K.O., O.O.), art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 19 din Legea nr. 682/2002 (F.M.).

Înalta Curte, examinând cauza sub aspectele invocate, constată că

recursurile declarate de inculpații K.O., A.N., O.O. și

V.G. sunt nefondate, iar recursul declarat de inculpatul F.M. este fondat, pentru motivele ce urmează:

9

alin. (l) pct. 14 C. proc. pen., susținând că îi sunt aplicabile și dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 și respectiv ale art. 19 din Legea nr. 682/2002, Înalta Curte consideră că nu sunt incidente, în privința sa, aceste prevederi, instanțele individualizând corect pedepsele stabilite acestui inculpat, precum și pedeapsa rezultantă aplicată.

Într-adevăr, inculpatului V.G. nu îi sunt aplicabile prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002, deoarece nu are calitatea de martor ci de coinculpat în aceeași cauză cu K.O. Astfel, relatările inculpatului V.G. nu pot fi considerate „mărturii" împotriva unui coinculpat, chiar dacă ele au fost de natură a confirma acuzațiile aduse acestui inculpat (K.O.).

V.G. a fost ascultat în calitate de inculpat, iar nu de martor,

așa încât nu poate beneficia de prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002, care se

referă, în exclusivitate, la martori.

Totodată nu poate fi considerat un denunț în sensul prevăzut de art. 16 din

Legea nr. 143/2000, declarația sa referitoare la un alt coinculpat în aceeași cauză.

De altfel, instanțele au avut în vedere sinceritatea inculpatului Voicu Gheorghe și atitudinea sa cooperantă, aplicându-i circumstanțele atenuante

prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen. și reducându-i pedepsele stabilite și

pedeapsa rezultantă.

9

alin. (l) pct. 18 și 14, solicitând achitarea sa pentru fapta prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, precum și reducerea pedepsei prin aplicarea circumstanțelor atenuante, înalta Curte consideră că și acest recurs este nefondat.

Astfel, vinovăția inculpatului pentru săvârșirea tuturor infracțiunilor de care a fost acuzat a fost corect stabilită din modalitatea în care ele au fost săvârșite, relatată de ceilalți inculpați, cantitatea de droguri găsită în geanta din compartimentul de bagaje adusă din Belgia, fiind dovedită, de asemenea și aderarea sa la un grup infracțional organizat.

Totodată, înalta Curte reține că pedepsele au fost corect stabilite, iar pedeapsa rezultantă a fost legal aplicată, avându-se în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor, prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv, gravitatea faptelor, persoana inculpatului și concursul de infracțiuni, toate având un grad ridicat de pericol social.

9

alin. (1) pct. 18 și pct. 14 C. proc. pen., deoarece, probele administrate în cauză (declarațiile coinculpaților Y.K., Y.E., și însăși declarațiile date de inculpatul K.) confirmă săvârșirea și tuturor faptelor penale, pe care însuși inculpatul nu le contestă, în primele sale declarații. In același timp, în raport cu multitudinea infracțiunilor săvârșite, cu caracterul continuat al acestora, cu cantitatea mare de droguri la introducerea căreia în țară a ajutat (aproximativ 9,500 kg heroină), cu consecințele pe care le-ar fi avut consumul a circa 250.000 doze heroină, pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului este corespunzătoare acestui pericol social pe care îl prezintă atât faptele comise, cât și persoana inculpatului.

9

alin. (1) pct. 18 și pct. 14 din Codul de procedură penală, înalta Curte constată, de asemenea că este nefondat sub ambele aspecte.

Sub un prim aspect, Înalta Curte constată că nu s-a comis nici o gravă eroare de fapt care să fi avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare, deoarece, săvârșirea de către acest inculpat a infracțiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 a fost

dovedită cu declarațiile date de inculpatul K.O., I.K. și Y.

E. cu procesele verbale de supraveghere și de prindere în flagrant,

neexistând nici un dubiu cu privire la complicitatea inculpatului A.N. la

infracțiunea menționată.

Sub al doilea aspect vizând aplicarea unei pedepse greșit individualizate, înalta Curte reține că pedeapsa de 15 ani închisoare stabilită pentru această infracțiune, pedeapsă aplicată și ca pedeapsă rezultantă, este corespunzătoare gravității deosebite a faptei de complicitate la introducerea în România a unei cantități de aproximativ 9,500 kg heroină, drog de mare risc, cu consecințe nefaste pentru sănătatea consumatorilor de droguri și care ar fi putut produce agravarea sănătății acestora sau chiar decesul unui număr mare de persoane.

Se constată, totodată, pericolul social deosebit pe care îl prezintă acest inculpat, prin faptele grave comise.

Prin urmare, referitor la individualizarea pedepsei, Înalta Curte reține că s-a făcut cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen.

Referitor la inculpatul F.M., înalta Curte reține că sunt incidente în cauză prevederile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., întrucât instanțele au individualizat greșit pedepsele stabilite, precum și pedeapsa rezultantă, prin greșita neaplicare a dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, modificată, pentru infracțiunile prevăzute de această lege, și a dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, ambele vizând stabilirea unor limite ale pedepselor reduse la jumătate.

Astfel, așa cum rezultă din Referatul cu propunere de luare a măsurii

arestării preventive față de P.M.F. al D.I.I.C.O.T. - ST București (aflat la filele nr. 199 și 200 din dosarul instanței de recurs), săvârșirea de către acest învinuit a infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 rezultă din denunțul formulat de F.M. și I.J.I.), precum și din încheierea din 23 mai 2007 a Tribunalului București (filele nr. 201-203 din același dosar) prin care s-a luat măsura preventivă solicitată de Parchet.

Prin urmare, făcându-se dovada că inculpatul F.M. a denunțat și facilitat identificarea și tragerea la răspundere penală a altei persoane care a săvârșit infracțiuni legale de droguri, acesta beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunile comise, infracțiuni care se încadrează în cele prevăzute la art. 2 - art. 10 din lege, conform art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Totodată, sunt aplicabile și prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002, cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, care are consecințele prevăzute de art. 16 din Legea nr. 143/2000, cu referire la alte infracțiuni decât cele prevăzute în art. 16 din legea menționată, declarațiile de martor date de F.M. fiind esențiale pentru trimiterea în judecată a acestui învinuit.

Înalta Curte reține temeinicia recursului formulat de inculpatul F.M., doar sub acest aspect, nu și cu referire la art. 385 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., deoarece probele administrate în cauză (declarațiile inculpatului K.O., interceptări ale convorbirilor telefonice, recunoașterea parțială a acestui inculpat) dovedesc participarea și a acestui inculpat la săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată penală și condamnat.

Nu există nici un dubiu referitor la vinovăția inculpatului.

În consecință, înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul F.M., doar sub aspectul individualizării greșite a pedepsei, prin neaplicarea prevederilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 și ale art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Prin aplicarea acestor prevederi și reducerea la jumătate a limitelor de pedepse, se va reduce (în urma descontopirii pedepsei rezultante și a repunerii în pedepsele componente) de la 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., la 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea acelorași drepturi, pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Deasemenea, prin aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, se va reduce de la 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea acelorași drepturi.

Pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, prin

aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, pedeapsa va fi redusă de la 6 ani

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

, la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea acelorași drepturi.

Î

n baza art. 33 lit. a), art. 34 și art. 35 C. pen., se vor recontopi

pedepsele menționate, dispunându-se ca inculpatul F.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și 2 ani interzicerea acelorași drepturi.

Pentru motivele expuse, recursurile declarate de inculpații K.O., A.N., O.O. și V.G. împotriva Deciziei penale nr. 2 din 8 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală. vor fi respinse, ca nefondate.

Recursul declarat de recurentul inculpat F.M. va fi admis pentru

argumentele expuse mai sus.

În baza art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat F.M., durata reținerii și a arestării preventive de la 24 octombrie 2006 la 19 decembrie 2008.

În baza aceluiași text, se va deduce din pedepsele aplicate celorlalți recurenți inculpați, durata reținerii și a arestării preventive, astfel:

- de la 22 septembrie  2006 la 19 decembrie 2008, pentru recurenții inculpați V.G. și O.O. și de la 24 octombrie 2006 la 19 decembrie 2008 pentru recurenții inculpați K.O. și A.N.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va dispune obligarea recurenților inculpați K.O., A.N., O.O. și V.G. la plata sumelor de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit interpretului de limba turcă, se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați K.O., A.N., O.O. și V.G. împotriva Deciziei penale nr. 2 din 8 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală.

Admite recursul declarat de recurentul inculpat F.M. împotriva aceleiași decizii.

Casează Decizia penală nr. 2 din 8 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală, precum și sentința penală nr. 907 din 25 iunie 2007 a Tribunalului București, secția I penală numai cu privire la acest inculpat și numai cu privire la greșita individualizare a pedepsei, prin neaplicarea

prevederilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 și ale art. 19 din Legea nr. 682/2002 și,

rejudecând:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., aplicate inculpatului F.M., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

Aplică art. 16 din Legea nr. 143/2000 cu privire la infracțiunea prevăzută

de art. 26 raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și reduce pedeapsa de

la 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., la 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea acelorași drepturi.

Aplică art. 16 din Legea nr. 143/2000 cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și reduce pedeapsa de la 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Aplică art. 19 din Legea nr. 682/2002 cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și reduce pedeapsa de la 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Î

n baza art. 33 lit. a) și art. 34 și art. 35 C. pen., recontopește

pedepsele aplicate inculpatului F.M., dispunând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat F.M., durata reținerii și a arestării preventive de la 24 octombrie 2006 la 19 decembrie 2008.

Deduce din pedepsele aplicate celorlalți recurenți inculpați, durata reținerii și a arestării preventive, astfel:

De la 22 septembrie 2006 la 19 decembrie 2008, pentru recurenții inculpați V.G. și O.O. și de la 24 octombrie 2006 la 19 decembrie 2008 pentru recurenții inculpați K.O. și A.N.

Obligă recurenții inculpați K.O., A.N., O.O. și

V.G. la plata sumelor de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit interpretului de limba turcă, se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 decembrie 2008.