ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1517/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1517/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursurilor de față,
Examinând actele dosarului constată
următoarele:
Prin sentința
penală nr. 1334 din 11 noiembrie 2008, pronunțată în dosarul nr. 4214/3/2008,
Tribunalul București, secția a II-a penală, a dispus următoarele:
În baza art.
2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpatul G.M. zis
„M.C." la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
În baza art.
4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, a condamnat pe același inculpat la 2
ani închisoare.
S-au aplicat prevederile art. 71
și art. 64 lit. a) și b) C. pen.
In baza art.
33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele, inculpatul
urmând să execute pedeapsa cea mai grea de pedeapsa de 10 ani închisoare și 5
ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-a computat
din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă de la 6 decembrie 2007 la zi,
menținându-se starea de arest a inculpatului.
În baza art.
2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.,
a fost condamnat inculpatul D.C. zis „C. al lui G." la pedeapsa de 12 ani
închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)
C. pen.
Același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, în
baza art. 4 alin. (1) și (2) cu aplicarea
art. 37 lit. b) C. pen.
In baza art.
5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., inculpatul D.C.
a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
In baza art.
33 lit. a) și art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit
pedepsele, stabilindu-se pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare și 6 ani
interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
In baza art.
350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului D.C.,
iar în baza art. 88 C. pen.
s-au computat
reținerea și arestarea preventivă începând de la
7 decembrie 20071a zi.
S-au
confiscat cantitățile de 0,15 gr. și 0,35 gr. pulbere ce conține heroină,
rămase în urma analizelor de laborator.
S-a dispus
restituirea către inculpatul D.C. a 4 telefoane mobile și a unei perechi de
căști.
In esență,
instanța a reținut că la data de 6 decembrie 2007, inculpatul D.C. prin
intermediul inculpatului G.M., a vândut
martorei
denunțătoare I.T. (martor cu identitate protejată conform art. 86
1
C.
proc. pen.) cantitatea de 0,26 gr. heroină cu suma de 100 lei (bani înseriați
și găsiți cu ocazia percheziției domiciliare la locuința inculpatului D.C.).
Tot la percheziția domiciliară, în camera unde se aflau cei doi
inculpați au mai fost găsite 6 doze în cantitate de 0,65 gr heroină destinată
comercializării și consumului propriu al inculpaților, 11 seringi hipodermice
folosite, 3 fiole sparte prezentând urme de heroină, 3 dopuri de seringă cu
urme de heroină, 7 folii din
plastic
circulare cu urme de heroină și o spatulă din carton cu urme de heroină,
obiecte folosite de cei doi inculpați la prepararea și injectarea drogului. În
altă cameră s-au mai găsit 5 comprimate sintalgon aparținând inculpatului D.C.
și destinate consumului propriu, acesta punând la dispoziție celuilalt inculpat
locuința sa pentru consumul ilicit de droguri.
Inculpații au recunoscut
faptele.
Prin decizia
penală nr. 13/A din 22 ianuarie 2009, Curtea de Apel București, secția a II-a
penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelurile declarate de
inculpații G.M. și D.C., a desființat, în parte sentința nr. 1334 din 11
noiembrie 2008 a Tribunalului București, secția a II-a penală, și făcând
aplicarea dispozițiilor art. 74-76 C. pen. ambilor inculpați cu privire la
toate infracțiunile săvârșite a redus astfel pedepsele:
Pentru
inculpatul G.M. de la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., aplicată în baza art. 2
alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, la 6 ani închisoare și 4 ani
interzicerea acelorași drepturi, cu aplicarea art. 74-76 C. pen.
In baza art.
4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74-76 C. pen. a
condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
In baza art.
33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele,
inculpatul G.M. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și
4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
In baza art. 2 alin.
(1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. 74-76 și art. 80
C. pen. a condamnat pe inculpatul D.C. la pedeapsa de 7 ani închisoare și 5 ani
interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
In baza art.
4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b), art.
74-76 și art. 80 C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an și
9 luni închisoare.
În baza art.
5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 74-76 și
art. 80 C. pen. a condamnat pe inculpatul D.C. la
pedeapsa
de 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
In baza art.
33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele,
inculpatul D.C. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare și
5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
A computat
detenția pentru fiecare inculpat de la 6 decembrie 2007 la zi, pentru G.M. și
de la 7 decembrie 2007 la zi, pentru D.C. A fost menținută starea de arest a
inculpaților.
Împotriva acestei
decizii, au declarat recurs ambii inculpați invocând
cazul de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen.
și
solicitând reducerea pedepselor.
Înalta Curte,
examinând cauza sub aspectul invocat, constată că recursurile sunt nefondate,
pentru motivele ce urmează:
Înalta Curte reține
că individualizarea pedepselor s-a făcut cu respectarea criteriilor prevăzute
de art. 72 alin. (1) C. pen.
Astfel, instanța de
apel a avut în vedere atât gravitatea faptelor săvârșite de cei doi inculpați
(criteriu avut în vedere și de instanța de fond), cât și persoana fiecărui inculpat
și, în deosebi, împrejurările care atenuează răspunderea penală prevăzute de
art. 74 C. pen. (aspecte neglijate de prima instanță), reducând, în mod
substanțial (la aproape jumătate), cuantumul pedepselor principale sub minimul
special prevăzut de lege, precum și al celor complementare.
Totodată, instanța de apel a diferențiat pedepsele, aplicând o pedeapsă
mai
mare inculpatului recidivist
D.C., persoană care prezintă un pericol social sporit, ținând seama în același
timp și de circumstanțele atenuante și de cele agravante, conform art. 80 C.
pen.
În final,
Înalta Curte reține că pedepsele aplicate fiecărui inculpat au fost corect
individualizate, neimpunându-se reducerea pedepselor.
Pentru aceste
motive, recursurile declarate de inculpați vor fi respinse, ca nefondate.
Conform art.
88 C. pen., se va deduce din pedepsele aplicate recurenților inculpați, durata
reținerii și a arestării preventive de la 6 decembrie 2007 la 24 aprilie 2009
pentru G.M. și de la 7 decembrie 2007 la 24 aprilie 2009 pentru D.C.
Conform art. 192
alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata
cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 400 lei, din care suma de
câte 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va
avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D
E C I D E
Respinge, ca
nefondate, recursurile declarate de inculpații G.M. și D.C. împotriva deciziei
penale nr. 13/A din 22 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a
penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Deduce din
pedepsele aplicate recurenților inculpați, durata reținerii și a arestării
preventive de la 6 decembrie 2007 la 24 aprilie 2009 pentru G.M. și de la 7
decembrie 2007 la 24 aprilie 2009 pentru D.C.
Obligă
recurenții inculpați la plata sumei de câte 400 lei cu titlu de cheltuieli
judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul
apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului
Justiției și al Libertăților Cetățenești.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 aprilie 2009.