ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 948/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 948/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursurilor de față,

Examinând actele

dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 154 din 6 februarie 2007,

pronunțată în dosarul nr. 4903/2005, Tribunalul București, secția a Il-a penală,

în baza art. 2 alin. (l) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen., a condamnat pe inculpatul K.B. la pedeapsa de 15 ani închisoare și

7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. e) C. pen.

În baza art. ll pct. 2 lit. a) raportat la art.

10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea

prevăzută de art. 7 alin. (1), (2) și (3) cu referire la art. 2 lit. b) pct. ll

din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost

menținută starea de arest preventiv a inculpatului, iar conform art. 88 C. pen.,

s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și a arestării preventive de la 26

februarie 2005 la zi.

În baza art. 117 C. pen., s-a dispus

expulzarea inculpatului după executarea pedepsei.

În baza art. 2 alin. (l) și (2) din Legea nr.

143/2000 a condamnat pe inculpatul T.A.M. la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. e) C. pen.

În baza art. 3 alin. (l) și (3) din Legea nr.

143/2000, același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 15 ani închisoare și

5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art.

35 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului T.A.M., stabilindu-se

pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. e) C. pen.

S-au aplicat prevederile art. 71 – art. 64 lit.

e) C. pen.

În baza art. ll pct. 2 lit. a) raportat la art.

10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea

prevăzută de art. 7 alin. (1), (2) și (3) cu referire la art. 2 lit. b) pct. ll

din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost

menținută starea de arest preventiv a inculpatului, iar conform art. 88 C. pen.,

s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și a arestării preventive de la 26

februarie 2005 la zi.

În baza art. 117 C. pen., s-a dispus

expulzarea inculpatului după executarea pedepsei.

În baza art. 2 alin. (l) și (2) din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (l) lit. a) C. pen., a

condamnat pe inculpata T.G. la pedeapsa de 8 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e), C. pen.

S-au aplicat prevederile art. 71 – art. 64

lit. a) teza a Il-a, lit. b) și e) C. pen.

În baza art. ll pct. 2 lit. a) raportat la art.

10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei pentru infracțiunea

prevăzută de art. 7 alin. (1), (2) și (3) cu referire Ia art. 2 lit. b) pct. ll

din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost

menținută starea de arest preventiv a inculpatei, iar conform art. 88 C. pen.,

s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și a arestării preventive de la 26

februarie 2005 la zi.

În baza art. 2 alin. (l) și (2) din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul G.G.

la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.

În baza art. 39 alin. (l) C. pen., a fost

contopită pedeapsa aplicată în cauză cu pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare

aplicată prin Sentința penală nr. 208 din 27 februarie 2003 a Tribunalului

București, definitivă prin Decizia nr. 1068 din 24 februarie 2004 A I.C.C.J.,

inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 5

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.

S-au aplicat prevederile art. 71 – art. 64

lit. a) teza a Il-a lit. b) și e) C. pen.

în baza art. ll pct. 2 lit. a) raportat la art.

10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului G.G. pentru

infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1), (2) și (3) cu referire la art. 2 lit.

b) pct. ll din Legea nr. 39/2003 și aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Conform art. 88 C. pen., s-a dedus din

pedeapsă durata reținerii și a arestării preventive de la 20 aprilie 2005 Ia 17

mai 2005.

S-a constatat că inculpatul este arestat în

altă cauză.

În baza art. ll pct. 2 lit. a) raportat Ia art.

10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul B.N. pentru infracțiunea

prevăzută de art. 2 alin. (l) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37

lit. b) C. pen.

În baza art. ll pct. 2 lit. a) raportat Ia art.

10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului B.N. pentru

infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1), (2) și (3) cu referire Ia art. 2 lit.

b) pct. ll din Legea nr. 39/2003 și aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

S-a constatat că inculpatul a fost reținut și

arestat preventiv în perioada 19 aprilie 2005 - 17 mai 2005.

În baza art. 17 alin. (l) din Legea nr. 143/2000,

s-a dispus confiscarea cantității de 85,50 gr. heroină, 112,90 gr. heroină în

amestec cu cofeină, constatându-se că 0,36 gr. heroină a fost consumată în

procesul analizelor de laborator.

S-a mai dispus restituirea sumei de

10.240.000 Iei inculpatului G.G.

Inculpații condamnați au fost obligați Ia

plata sumei de câte 400 Ron cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Tribunalul a reținut, în esență, că în zilele

de 25 septembrie 2004, 4 octombrie 2004 și 26 februarie 2005, inculpatul K.B. a

vândut heroina primită de Ia inculpatul T.A.M. colaboratorilor a doi

investigatori acoperiți.

În privința inculpatului T.A.M. s-a reținut

introducerea în țară, Ia data de 26 februarie 2005, a cantității de 113.17 gr.

heroină în amestec cu cofeină,

pe care a transportat-o

ascunzând-o pe corp și pe care a livrat-o

inculpatului K.B. în vederea

vânzării ei în România.

Referitor la inculpata T.G. s-a reținut că la

data de 26 februarie 2005 a transportat cantitatea de droguri primită de la

inculpatul T.A.M.

Inculpatul G.G. a depozitat și livrat

inculpatului

K.B. droguri pe care acesta

le-a comercializat la data de 4 octombrie 2004 și a

transportat la data de 26 februarie 2005

cantitatea de drog primită de Ia inculpatul

T.A.M.

Prin Decizia penală nr. 206 din 7 iunie 2007,

Curtea de Apel București, secția

I

penală, a admis apelul declarat de Parchetul

de pe lângă Tribunalul București și a respins, ca nefondate, apelurile

declarate de toți inculpații condamnați.

Ca urmare a admiterii apelului declarat de

Parchet a fost desființată sentința penală nr. 154 din 6 februarie 2007, și în

rejudecare, au fost condamnați inculpații K.B., la pedeapsa de 12 ani

închisoare, în baza art. 7 alin. (1), (2) și (3) cu referire la art. 2 lit. b) pct.

ll din Legea nr. 39/2003 și cu aplicarea

art.

37 lit. b) C. pen., T.A.M., la pedeapsa de 8 ani

închisoare, în baza art.

7 alin. (1), (2) și (3) cu referire la art. 2 lit. b) pct. ll din Legea nr. 39/2003),

T.G., la pedeapsa de 4 ani închisoare, în baza art. 7 alin. (1), (2) și (3) cu

referire la art. 2 lit. b) pct. ll din Legea nr. 39/2003 și cu aplicarea art. 74

lit. a) și art. 76 alin. (l) lit. a) C. pen. și inculpatul G.G.,

la pedeapsa de 10 ani închisoare, în baza art. 7 alin.

(1), (2) și (3) cu referire la art. 2 lit. b)

pct. l 1 din Legea nr. 39/2003

și cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

S-au menținut pedepsele aplicate inculpaților

pentru celelalte infracțiuni, iar ca urmare a recontopirii tuturor pedepselor

aplicate inculpaților, s-a menținut și cuantumul pedepsei rezultante pentru

fiecare inculpat.

Pentru inculpatul G.G. s-a dedus reținerea și

arestul

preventiv de la 20 aprilie 2005 la

17 mai 2005 și de la 17 mai 2005 la zi. Pentru ceilalți

inculpați, s-a

dedus în continuare detenția.

A fost confiscată de la

inculpatul G.G. suma de 1024 lei și

suma de 102.000.000 rol de la inculpatul K.B.

A fost înlăturată dispoziția de restituire a

sumei de 10.240.000 rol către inculpatul G.G.

În baza art. 13 alin. (l) din Legea nr. 39/2003

s-a dispus confiscarea de la inculpatul T.A.M. a sumelor de 250 euro, 50 euro,

200 euro, 600 euro și 300 dolari.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs

toți inculpații (condamnați) invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 pct.

9, pct. 18 și, în subsidiar,

art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitând achitarea lor pentru

infracțiunile

reținute în privința lor, iar în subsidiar, reducerea pedepsei.

Înalta Curte, examinând cauza sub aspectele

invocate, constată că recursurile sunt nefondate, pentru motivele ce urmează:

Referitor la comiterea unei erori grave de

fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare,

caz de casare prevăzut de

art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., Înalta Curte consideră că nu este

incident în

cauză acest caz de recurs, deoarece situația de fapt a fost corect stabilită de

instanțe pe baza declarațiilor martorilor audiați, a proceselor verbale de

supraveghere, rapoarte de constatare tehnico-științifică, precum și a

declarațiilor inculpaților.

Potrivit art. 69 C.

proc. pen., declarațiile învinuitului sau

ale inculpatului făcute în cursul procesului penal

pot servi Ia aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu

fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Or, împrejurarea că

inculpații nu au recunoscut săvârșirea tuturor

infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea lor

în judecată prin

rechizitor, nu se coroborează

cu fapte sau împrejurări ce ar rezulta din

ansamblul probelor

administrate în cauză, astfel încât declarațiile lor nu poate fi luată în

considerare la stabilirea adevărului, astfel cum în mod legal au stabilit cele

două instanțe(de fond și de apel).

Constatând că instanțele nu au comis nici o

eroare în stabilirea situației de fapt, Înalta Curte va respinge acest prim caz

de casare invocat de recurentul inculpat.

Referitor la cazul de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 9 (hotărârea nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau aceasta nu

se înțelege), Înalta Curte constată că, de asemenea, nu are incidență în cauză,

întrucât hotărârea atacată este motivată, clară și între considerente și dispozitiv

nu sunt contradicții, ci este o deplină concordanță.

Totodată, împrejurarea că unii dintre

inculpați au contestat

corectitudinea

proceselor verbale de supraveghere în raport cu unele

neconcordanțe

referitoare la ore, culoarea drogurilor sau împrejurarea că

nu au fost arestați la acele date nu sunt

relevante, întrucât pe de o parte

supravegherea s-a desfășurat în timp,

fiind posibil să dureze ore, luni, pentru a se descoperi și alte filiere

infracționale, iar pe de altă parte

culoarea

poate fi percepută diferit de fiecare persoană (culoarea bej să fie apreciată

maronie, ori culoarea maronie să apară cu nuanțe verzui). Nu s-a

contestat

însă nici existența drogurilor găsite și analizate și nici surprinderea

inculpaților de organele de poliție.

Sub aspectul cazului prevăzut de art. 385 pct.

14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că nici acest caz de casare nu există

în cauză, deoarece instanțele au avut în vedere prevederile art. 72 C. pen.,

referitoare la criteriile generale de individualizare a pedepsei.

Astfel, instanțele au avut în vedere atât

gravitatea faptelor săvârșite de

inculpați

(trafic ilicit de droguri de mare risc, introducerea în țară de droguri de

mare

risc, inițierea și constituirea unui grup infracțional organizat), persoana

fiecărui inculpat (unii infractori recidiviști, alții infractori primari),

împrejurări

care agravează (starea de

recidivă și concursul de infracțiuni) și împrejurări care

atenuează

răspunderea penală (respectiv circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit.

a) C. pen., conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii).

Stabilirea unor pedepse diferențiate în

raport cu fiecare dintre aceste

criterii

evidențiază respectarea de către ambele instanțe a prevederilor art. 72 C. pen.

Înalta Curte apreciază că pedepsele au fost

corect individualizate și nu sunt argumente în favoarea reducerii lor.

Pentru aceste motive, recursurile declarate

de inculpați vor fi respinse, ca nefondate.

Conform art. 88 C. pen.,

se va scade din pedepsele aplicate

recurenților inculpați K.B., T.G. și T.A.M., durata reținerii și a

arestării preventive de la 26 februarie 2005 la 17 martie 2008, iar pentru

inculpatul G.G. de la 20 aprilie 2005 la 17 mai 2005 și de la 17 mai 2005 la 17

martie 2008.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către

stat în sumă de câte 200 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de recurenții inculpați K.B., T.G., T.A.M. și G.G. împotriva Deciziei penale nr.

206 din 7 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția

I

penală.

Deduce din pedepsele aplicate recurenților

inculpați K.B., T.G. și T.A.M., durata reținerii și a arestării preventive de

la 26 februarie 2005 la 17 martie 2008, iar pentru inculpatul

G.G. de la 20 aprilie 2005 la 17 mai 2005 și de

la 17 mai 2005 la

17 martie 2008.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de

câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 martie

2008.