ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3118/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele : Prin sentința penală nr. 55 din 16 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, a fost condamnat inculpatul I.I.L., la 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 lit. i), art. 76 lit. a) C. pen. Î n baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale. Î n baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 74 lit. c), art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul I.I.L.

la o pedeapsă de 1 an închisoare. Î n baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele, stabilind ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani. Î n baza art. 35 alin. (1) C. pen., alături de pedeapsa principală de 7 ani s-a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei, cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Î n baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului. A dedus durata reținerii și arestării preventive a inculpatului I.I.L. de la 17 noiembrie 2006 la zi. 2. În baza art. 4 alin. (2) din Legea 143/2000 și art. 74 lit. c), art. 76 lit. d) C. pen.

a fost condamnat inculpatul G.G. Î n baza art. 5 din Legea 143/2000 și art. 74 lit. c), art. 76 lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul G.G. la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare. Î n baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale, iar în baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate, stabilind ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare. Î n baza art. 35 alin. (1) C. pen., alături de pedeapsa principală de 2 ani și 6 luni închisoare, s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Î n baza art. 17 alin. (1) din Legea 143/2000 a confiscat de la inculpatul I.I.L. cantitatea de 4,00 grame substanță care conține heroină, rămasă după efectuarea analizelor de laborator, conform dovezii seria D nr. 001308 din 20 noiembrie 2006 a IGPR-DCJSEO. A constatat consumată în procesul analizelor de laborator restul de 0,17 grame și respectiv 0,23 grame substanță care conține heroină. A constatat distrusă fiola pe care s-a pus în evidență heroină ridicată de la inculpatul G.G., iar în baza art. 17 alin. (2) din Legea 143/2000 s-a confiscat de la inculpatul I.I.L.

suma de 110 lei obținută din săvârșirea faptei. Î n baza art. 169 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul I.I.L. a unui telefon mobil marca Nokia 16000 seria IMEI 359376/00/193195/6, a unui acumulator Nokia seria 0670399363807, a unei cartele Vodafone seria 607117016278, a unui telefon mobil Samsung seria 359781/00/0685481/9, a unui acumulator Samsung seria SIN:YA1A61935/-2 și a unei cartele Vodafone seria 606297654809, iar inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că organele de urmărire penală au înregistrat, la 13 noiembrie 2006, denunțul martorului cu identitate protejată, M.I. care a oferit relații privind activitatea infracțională a inculpaților I.L.I.

și G.G., fiind de acord să colaboreze în vederea depistării acestora. La 15 noiembrie 2006, în vederea prinderii în flagrant a inculpatului I.L.I., după ce au consemnat seriile a 7 bancnote de 10 lei și a unei bancnote de 50 lei , organele de urmărire penală au predat suma de 120 lei martorului denunțător M.I., care urma să se întâlnească cu inculpatul în vederea cumpărării de la acesta a două doze cu heroină. Contactându-I la numărul de telefon, denunțătorul a stabilit să se întâlnească cu inculpatul la intersecția străzilor, în imediata apropiere a domiciliului inculpatului.

Î mpreună cu organele de poliție judiciară și cu martorul asistent K.J., martorul denunțător s-a deplasat în zona stabilită unde s-a întâlnit cu inculpatul, iar de acolo, s-au deplasat pe strada P., unde inculpatul a intrat într-un imobil și, întorcându-se, i-a înmânat martorului denunțător două doze cu heroină, pe care acesta Ie-a remis organelor de politie care îl așteptau în imediata apropiere. Î ntrucât inculpatul, însoțit de o tânără, a luat imediat un taxi, organele de poliție au procedat la urmărirea autoturismului până când, datorită traficului, i-au pierdut urma. Din această cauză, a fost contactat dispeceratul societății de taxiuri "Leone" și, în urma informațiilor primite, lucrătorii de poliție l-au identificat pe martorul C.T., conducătorul taxiului care a efectuat cursa cu inculpatul I.L.I.

Organele de poliție i-au solicitat martorului să prezinte banii primiți pe cursele din acea zi și, astfel, au reușit să recupereze o bancnotă de 10 lei din cele ale căror serii au fost consemnate într-un proces verbal și care fuseseră dați inculpatului de către denunțător, ca plată pentru heroina primită de la acesta. S-a mai reținut că la 16 noiembrie 2006, organele de urmărire penală au efectuat două percheziții autorizate la domiciliile inculpaților I.L.I. și G.G.. La locuința primului nu au fost descoperite bunuri interzise la deținere, însă la domiciliul inculpatului G.G. s-a descoperit și ridicat o fiolă de sticlă spartă ce conținea urme de heroină, așa cum a rezultat din raportul de constatare tehnico-științifică nr. 447198/2/17/11/2006, iar în momentul efectuării percheziției la domiciliul inculpatului G.G.

a apărut inculpatul I.I.L. asupra căruia organele de poliție au găsit o doză ce conținea 4,17 grame heroină, conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 4471981 din 17 noiembrie 2006. S-a relevat că inculpatul G.G. obișnuia să se drogheze împreună cu inculpatul I.L.I., în locuința primului și, de asemenea, uneori, punea la dispoziție aceeași locuință și pentru prieteni, martorii în cauză, în vederea consumului de heroină, așa cum a rezultat din declarațiile martorilor prezenți la domiciliul inculpatului. Referitor la scopul deținerii de către inculpatul I.L.I. a dozei de 4,17 grame heroină în data de 16 noiembrie 2006, din probele administrate în cauză a rezultat cu certitudine că acesta o cumpărase în vederea consumului propriu, el însuși fiind consumator de heroină, dar nu au rezultat probe care să ateste o înțelegere prealabilă între inculpat și inculpatul G. sau ceilalți martori, în privința vânzării sau oferirii unei cantități din acea doză.

Pentru aceste motive și, întrucât deținerea de droguri în vederea vânzării nu poate fi prezumată, ci trebuie stabilită pe baza unor probe care să nu lase nicio îndoială raportată la activitatea infracțională a inculpatului, prima instanță a constatat că al doilea act al infracțiunii continuate de trafic ilicit de droguri de mare risc nu se concretizează în altceva mai mult decât o infracțiune de deținere de droguri în vederea consumului propriu, care de altfel, fusese deja reținută de către organele de urmărire penală.

Tribunalul București, secția a II-a penală, în ceea ce privește cererea inculpatului I.L.I., formulată prin avocat, de reținere a dispozițiilor art. 16 din Legea 143/2000 în favoarea sa, a considerat că acestea nu sunt incidente, deoarece din adresa nr. 128/D/P din 10 ianuarie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, a rezultat că inculpatul A.V. nu a fost trimis în judecată ca urmare a denunțului formulat de inculpatul I.L.I., întrucât pentru a se reține art. 16 din Legea 143/2000 trebuia ca denunțul să fie apt și faciliteze identificarea și tragerea la răspundere penală a persoanei care a comis una din infracțiunile prevăzute de legea combaterii traficului și consumului de droguri, iar faptul că dosarul format la nivelul D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial București, ca urmare a denunțului inculpatului I.I.

a fost preluat ulterior de DJ.I.C.O.T., Structura Centrală și conexat la dosarul deja format cu nr. 337/D/P/2007, nu atrage automat și cauza de reducere a pedepsei conform art. 16 din Legea nr. 143/2000. S-a constatat că, în drept, faptele inculpatului I.I.L. au fost încadrate în dispozițiile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, respectiv trafic de droguri de mare risc și în dispozițiile art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, respectiv deținere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, iar faptele inculpatului G.G. au fost încadrate în dispozițiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 5 din Legea nr. 143/2000 și întrucât fiecare dintre aceștia au săvârșit câte două fapte înainte ca inculpații să fie condamnați pentru vreuna din ele, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 33, art. 34 C. pen.

Pentru inculpatul I.I.L. s-au aplicat dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen. în raport de condamnarea pe care acesta a suferit-o prin sentința penală nr. 55 din 16 ianuarie 2008 . Individualizarea pedepselor s-a făcut în raport de criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., apreciindu-se că scopul educativ și preventiv al pedepselor poate fi atins prin executarea lor în cuantumul fixat, în condiții privative de libertate. Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpații I.I.L. și G.G. Parchetul de pe lângă Tribunalul București a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte: omisiunea de a dispune, conform dispozițiilor art. 334 C. proc.

pen. schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului I.I.L.; greșita înlăturare a dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. reținute în raport de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. față de inculpatul I.I.L.; greșita individualizare a pedepselor aplicate celor doi inculpați, în urma reținerii circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen. Inculpatul G.G. a criticat sentința instanței de fond pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepselor aplicate, în sensul că acestea sunt prea mari în raport de fapta comisă, iar inculpatul I.I.L.

a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că a fost greșit condamnat pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, că în mod eronat nu s-a reținut incidența dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, precum și faptul că pedepsele aplicate sunt prea mari în raport de faptele comise. Curtea de Apel București, secția I penală, examinând cauza, în limitele și în conformitate cu dispozițiile art. 371, art. 372 și art. 378 C. proc. pen., a constatat că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București este fondat și prin decizia penală nr. 162/ A din 18 iunie 2008 a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr. 55 din 16 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 43.730/3/2006.

A desființat, în parte, sentința penală mai sus-menționată și, în fond, a descontopit pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare aplicată inculpatului I.I.L. în pedepsele componente. Î n baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei din art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și art. 74 lit. c), art. 76 lit. a) C. pen. în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. și art. 74 lit. c), art. 76 lit. a) C. pen., text de lege în baza căruia l-a condamnat pe inculpatul I.I.L., la 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

Prin aceeași decizie , instanța de prim control judiciar, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate stabilind ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b C. pen., după executarea pedepsei principale. S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) și b) C. pen. și s-au menținut, de asemenea celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Totodată, au fost respinse, ca nefondate, apelurile inculpaților I.I.L. și G.G., s-a menținut starea de arest a inculpatului I.I.L. și s-a computat prevenția acestuia de la 17 noiembrie 2006 la zi. Prin aceeași decizie a fost obligat inculpatul I.I.L.

la plata sumei de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat , iar inculpatul G.G. la plata sumei de 200 lei cu același titlu, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu, s-a dispus a se avansa din fondul Ministerului Justiției. Pentru a dispune astfel, instanța de prim control judiciar a constatat în esență, că la data de 15 noiembrie 2006, inculpatul I.I.L. a vândut două doze de heroină martorului cu identitate protejată M.I., iar la data de 16 noiembrie 2006, în baza aceleiași rezoluții infracționale a deținut fără drept 4 g. de heroină, atât în vederea efectuării de operațiuni privind circulația drogurilor de mare risc, cât și a consumului propriu.

De asemenea, a mai constatat că probele administrate în cauză (declarația coinculpatului G.G., ce se coroborează cu declarațiile martorilor I.C. și F.C.R., dar și cu procesul verbal de percheziție domiciliară efectuată la domiciliul inculpatului G.G.) au dovedit cu certitudine împrejurarea că inculpatul I.I.L. a deținut fără drept cantitatea de 4 g. de heroină, atât în vederea consumului propriu, cât și în vederea efectuării de operațiuni privind circulația drogurilor de mare risc.

Totodată, a mai reținut că, deși prima instanță a apreciat că al doilea act material al infracțiunii continuate de trafic ilicit de droguri de mare risc, reținută în sarcina inculpatului I.I.L., nu se concretizează în altceva mai mult decât o infracțiune de deținere de droguri în vederea consumului propriu, care fusese deja reținută de către organele de urmărire penală, aceasta a omis a se pronunța asupra acestui aspect și, pe cale de consecință, a considerat că fapta săvârșită de inculpat, având două acte materiale (unul pe 15 noiembrie și unul pe 16 noiembrie 2006) are o formă continuată, fiind deci incidente dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen., în ce privește fapta prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

De asemenea, instanța de prim control judiciar a apreciat ca fiind nefondate apelurile declarate de inculpații G.G. și I.I.L. S-a reținut că, din materialul probator administrat în cauză s-a dovedit, fără dubii, că inculpatul I.I.L. a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, respectiv trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, neputând fi primite, de asemenea, nici solicitarea de reținere a incidenței dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 (deoarece inculpatul A.V. nu fost trimis în judecată, urmare denunțului formulat de inculpatul I.I.L.) și nici cererea de a se reduce pedeapsa aplicată, întrucât anterior s-au reținut circumstanțele atenuante în favoarea inculpatului , cu consecința reducerii pedepselor sub limita minimului special, neexistând justificare pentru o altă coborâre a cuantumului pedepsei.

Referitor la solicitarea de redozare a pedepsei formulată de apelantul inculpat G.G., instanța de prim control judiciar a constatat că este, de asemenea, nefondată, întrucât Tribunalul București, secția a II-a penală, a stabilit în mod corect situația de fapt, a dat o încadrare juridică corespunzătoare faptelor săvârșite de inculpat și, de asemenea, a dat eficiența cuvenită criteriilor generale prev. de art. 72 C. pen., referitoare la gradul de pericol social al faptelor, împrejurările în care au fost săvârșite și limitele de pedeapsă prevăzute de texte incriminatoare. Î mpotriva deciziei penale mai sus-menționată, în termen legal, inculpatul I.I.L. a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate pentru motivele detaliate în cuprinsul practicalei prezentei decizii și invocând dispozițiile art. 385 9 pct. 18 și 14 C. proc.

pen., a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, casarea ambelor hotărâri și, în rejudecare, în principal achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) sau lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar redozarea pedepsei și reținerea incidenței dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000. Recursul formulat de inculpat este nefondat, pentru considerentele ce urmează. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. combinate cu art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 alin. (1) C. proc. pen., constată că instanța de prim control judiciar a reținut în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptelor comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.

Înalta Curte constată că deși inculpatul I.I.L., în faza de urmărire penală, nu și-a recunoscut faptele săvârșite, având o atitudine nesinceră și oscilantă, ulterior, acesta și-a modificat primele declarații, nuanțându-și poziția și justificându-și acțiunile și prezența în locația unde a fost depistat, respectiv în locuința inculpatului G.G. și având asupra sa cantitatea de 4,17 g de heroină, cu dorința de a-și ajuta prietenul aflat în nevoie, consumator la rândul său de droguri (fapta din 16 noiembrie 2006). Din probele administrate la dosar, Înalta Curte apreciază că nu s-au evidențiat elemente care să conducă la concluzia că ar fi existat vreo înțelegere prealabilă între coinculpati sau între inculpatul I.I.L.

și ceilalți martori în privința vânzării sau oferirii unei cantități din acea doză de drog, și, de altfel, indiferent care ar fi fost scopul prezenței inculpatului I.I.L. în domiciliul coinculpatului, starea de pericol, prevăzută de legea specială, a fost creată prin însăși faptul că inculpatul avea asupra sa o cantitate de drog, neavând deci relevanță dacă urma a fi vândută sau urma a fi oferită cu titlul gratuit. Prin urmare, în mod corect a procedat instanța de prim control judiciar atunci când, îndreptând omisiunea primei instanțe, a schimbat încadrarea juridică dată faptei săvârșită de inculpat din cea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

și art. 74 lit. c), art. 76 lit. a) C. pen. în cea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. și art. 74 lit. c) și art. 76 lit. a) C. pen., reținând, în esență, că la data de 15 noiembrie 2006 inculpatul I.I.L. a vândut două doze de heroină martorului cu identitate protejată M.I., iar la data de 16 noiembrie 2006, în baza aceleiași rezoluții infracționale a deținut fără drept 4 g de heroină în vederea efectuării de operațiuni privind circulația drogurilor de mare risc, dar și în vederea propriului consum. Totodată, Înalta Curte constată că din declarația coinculpatului G.G. (filele 66-68 d.u.p.) rezultă că la 16 noiembrie 2006 acesta împreună cu alți doi prieteni (martorii: I.C.

și F.C.R.) îl așteptau pe inculpatul I.I.L. pentru a cumpăra droguri de la acesta din urmă, declarație ce se coroborează atât cu declarațiile martorilor: F.C.R. ( filele 101-106 d.u.p.) și I.C.(fila 100 d.u.p.), dar și cu declarațiile acestora date în faza cercetării judecătorești (din care a rezultat că cei doi inculpați obișnuiau să se drogheze consumând heroină la locuința inculpatului G.G.) precum și cu procesul verbal de efectuare a percheziției domiciliare de la domiciliul coinculpatului G.G. și cu raportul de constatare tehnico-științifică nr. 44/1981 din 17 noiembrie 2006, ce a atestat că drogul găsit asupra inculpatului I.I.L. a fost heroină în cantitatea de 4,17 grame. Prin urmare, nu pot fi primite susținerile inculpatului în sensul că în speță se impune achitarea sa, fie în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen. (pentru fapta din 15 noiembrie 2006), fie achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. (pentru fapta din 16 noiembrie 2006), întrucât așa cum, corect, a reținut instanța de prim control judiciar, inculpatul I.I.R., conform probelor administrate în dosar, la data de 15 noiembrie 2006, a vândut două doze de heroină martorului cu identitate protejată M.I., iar la 16 noiembrie 2006, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a deținut fără drept 4,17 g. de heroină, atât pentru efectuarea de operațiuni privind circulația drogurilor de mare risc, cât și pentru consum propriu.

De asemenea, Înalta Curte constată că justificat a procedat instanța de prim control judiciar atunci când și-a însușit punctul de vedere al primei instanțe, care a apreciat , corect, că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143 /2000, întrucât chiar dacă inculpatul a formulat în luna decembrie a anului 2006 un denunț împotriva numitului A.V., acesta nu a avut drept urmare trimiterea în judecată a inculpatului A.V., astfel cum a rezultat din adresa nr. 128 din 10 ianuarie 2008 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. Nici solicitarea de reindividualizare a pedepsei aplicată acestui inculpat nu poate fi primită, apreciindu-se că, la stabilirea pedepsei rezultante, au fost respectate de către instanța de prim control judiciar criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Astfel, potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate in partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Pe de altă parte, art. 52 C. pen. prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Înalta Curte apreciază că instanța de prim control judiciar a procedat în mod corect atunci când a constatat că pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, cu executare în regim de privare de libertate, aplicată inculpatului I.I.L., care nu se află la primul conflict cu legea penală, este suficientă și corespunde criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., fiind aptă să atingă scopul preventiv și de reeducare consfințit prin dispozițiile art. 52 C. pen.

Raportat la modalitatea concretă în care inculpatul a acționat, față de pericolul concret creat prin punerea în circulație a drogurilor de mare risc, care afectează grav sănătate publică, corect instanța de prim control judiciar a apreciat că pedeapsa rezultantă stabilită reflectă atât periculozitatea faptelor, cât și intervalul de timp necesar pentru atingerea scopului pedepsei și pentru reeducarea inculpatului. Î n consecință, manifestările nejustificate de clemență ale instanței nu ar face decât să încurajeze, la modul general, astfel de tipuri de comportament antisocial și să afecteze nivelul încrederii societății în instituțiile statului, chemate să vegheze la respectarea și aplicarea legii.

Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că o reducere a cuantumului pedepsei aplicată inculpatului nu ar fi temeinică, lipsind de conținut dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen. și creând o vădită disproporție între scopul și rezultatul acestora. Față de cele menționate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.I.L. împotriva deciziei penale nr. 162/A din 18 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală. Î n baza art. 385 17 C. proc. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 17 noiembrie 2006 la 6 octombrie 2008, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.I.L. împotriva deciziei penale nr. 162/A din 18 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 17 noiembrie 2006 la 6 octombrie 2008. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 octombrie 2008