ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2681/2009

Asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 1501 din data de 17

decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, față

de inculpatul S.G.C. a fost pronunțată următoarea sentință penală:

În baza art. 197

alin. (1) și (3) C. pen. a condamnat pe inculpatul S.G.C. la o pedeapsă de 10

ani închisoare.

În baza art. 65 C.

pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 5

ani.

În baza art. 197

alin. (1) și (3) C. pen. a condamnat pe inculpatul S.G.C. la o pedeapsă de 10

ani închisoare.

În baza art. 65 C.

pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 5

ani.

În temeiul art. 33 lit.

a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate,

inculpatul executând-o pe cea mai grea de 10 ani închisoare.

În baza art. 35 alin.

(1) C. pen. alături de pedeapsa de 10 ani închisoare a aplicat inculpatului

pedeapsa interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 350 C.

proc. pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului. În baza art.

88 C. pen. s-a dedus prevenția inculpatului de la 13 februarie 2008 la zi.

În baza art. 17 alin.

(3) C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen. și art. 346 C. proc. pen. a

fost obligat inculpatul la plata sumei de 80 RON reprezentând despăgubiri

civile față de partea vătămată M.D. și 5.000 euro, în echivalent în lei la

cursul B.N.R., reprezentând daune morale, precum și la plata sumei de 5.000

euro, în echivalent în lei la cursul B.N.R., reprezentând daune morale către

partea vătămată T.M.A.

Inculpatul a fost

obligat la cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța

această sentință Tribunalul București a stabilit în fapt următoarele:

La data de 13

februarie 2008 în jurul orelor 13,00 inculpatul S.G.C., aflându-se în Parcul

Circului l-a acostat pe minorul M.D., în vârstă de 7 ani, care se întorcea de

la școală. Inculpatul a convins-o pe partea vătămată să-l însoțească,

conducând-o astfel către o gheretă părăsită din Parcul Circului, iar acolo, a

obligat-o pe aceasta să întrețină cu el relații sexuale orale. Sub presiunea

psihică exercitată de inculpat, partea vătămată s-a conformat și a procedat la

realizarea unui raport sexual oral cu inculpatul, în urma indicațiilor primite

de la acesta.

Cei doi au fost

surprinși de trei tinere, martorele T.E., S.D.A. și R.A. precum și de agentul

de pază al parcului martorul R.M., care fusese anunțat de martore și care a

intervenit procedând la imobilizarea inculpatului.

Această faptă nu a

fost singulară, întrucât, în timpul cercetărilor acestui caz, s-a descoperit

faptul că inculpatul, în data de 25 octombrie 2007, în jurul orelor 09,00, a

racolat-o în aceeași zonă și pe minora T.M.A., în vârstă de 11 ani, când

aceasta se îndrepta spre școală. Luând victima de ceafă, sub amenințare,

inculpatul a condus-o la ghena de gunoi a unui bloc din apropiere unde a

obligat-o să-și dea pantalonii și chiloții jos, introducându-i un deget în

vagin. Ulterior, inculpatul s-a așezat peste partea vătămată simulând un raport

sexual de 2 - 3 minute. Deși sesizarea părții vătămate și a părinților ei

exista la momentul comiterii de către inculpat a celei de-a două fapte,

recunoașterea inculpatului de către victima minoră de la televizor și ulterior

din fotografiile ce i-au fost prezentate la poliție a determinat începerea

urmăririi penale față de inculpat și pentru această faptă iar, în cursul

cercetărilor, acesta a recunoscut fapta.

Din raportul de

expertiză medico-legală nr. A1/12280/2007 a rezultat că partea vătămată T.M.A.

prezintă deflorare incompletă recentă ce poate data din 25 octombrie 2007.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și

inculpatul S.G.C.

Parchetul critică

sentința penală sub trei aspecte și anume:

- Instanța nu a individualizat

pedepsele aplicate inculpatului conform dispozițiilor art. 72 C. pen.

- Cuantumul pedepsei

complementare aplicate de instanță nu a fost corect individualizat și instanța

nu a aplicat pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. d) și e) C. pen.

Inculpatul critică

sentința penală sub aspectul individualizării pedepsei și solicită în

consecință reducerea pedepsei până la 2 - 3 ani considerând că pedeapsa de 10

ani închisoare este prea excesivă în raport de starea sa de sănătate.

Așa cum arată și

raportul de expertiză medico-legală inculpatul prezintă afecțiuni psihice, că a

fost abuzat sexual de tatăl său.

Prin Decizia penală

nr. 110 din 24 aprilie 2009, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de Parchetul de

pe lângă Tribunalul București împotriva Sentinței penale nr. 1501 din 17

decembrie 2008 a Tribunalului București, secția a II-a penală, pe care a

desființat-o în parte și, rejudecând, a aplicat inculpatului S.G.C. și pedeapsa

complementară pe timp de 5 ani, prevăzută de art. 65 - 64 lit. d) și e) C. pen.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței penale apelate.

A respins, ca

nefondat, apelul declarat de inculpatul S.G.C. împotriva aceleiași decizii.

Împotriva acestei decizii

au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul

S.G.C., solicitând admiterea recursurilor astfel cum s-a reținut în practicaua

prezentei decizii.

Examinând decizia

penală atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, cât și din oficiu,

sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Înalta Curte constată

următoarele:

În cauză a fost

reținută corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedându-se la

încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor săvârșite de acesta.

Cu privire la fapta

săvârșită de inculpat la data de 13 februarie 2008, față de minorul M.I., în

vârstă de 7 ani, Înalta Curte constată că este dovedită de probele administrate

în cauză și anume, declarațiile martorilor oculari T.E., S.D.A., R.A., R.M.,

denunțurile formulate de reprezentanții părții vătămate, declarațiile de

recunoaștere a faptei de către inculpat.

De altfel, inculpatul

nu contestă săvârșirea acestei fapte prin motivele de recurs formulate, ci

numai cuantumul pedepsei aplicate, apreciată ca fiind prea severă.

Cu privire la fapta

săvârșită de inculpat la data de 25 octombrie 2007 față de minora T.M.A., în

vârstă de 11 ani, Curtea constată, de asemenea, că este probată.

Astfel, declarațiile

date de minoră au fost constante la poliție, parchet și instanța de judecată,

aceasta arătând că l-a recunoscut pe inculpat chiar și după un an de la

comiterea faptei datorită defectului pronunțat de vedere al acestuia.

Pe de altă parte, în

declarația dată de inculpat în faza de urmărire penală și prin care a

recunoscut săvârșirea faptei sunt incluse detalii asupra momentului și locului

comiterii faptei, modului de operare și a reacțiilor părții vătămate.

Încercarea apărării

de a prezenta o altă variantă în sensul că inculpatul a fost obligat să

recunoască această faptă în schimbul mutării sale între-o altă celulă, de

organele de poliție, nu reprezintă decât încercarea acestuia de a se sustrage

răspunderii penale.

Din referatul de

evaluare psihologică efectuat de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul

București rezultă că inculpatul este o persoană cu resurse în vederea

reintegrării sociale, având capacitatea de a discerne, în condițiile unui

tratament specializat, starea sa actuală punând însă în pericol oricând

persoanele cu care intră în contact.

Din raportul de

expertiză medico-legală psihiatrică efectuat în cauză a rezultat că inculpatul

prezintă diagnosticul „tulburare de personalitate de tip instabil-impulsiv”,

păstrând însă capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și

consecințelor faptelor sale.

În consecință,

susținerile inculpatului că „nu-și amintește” să fi săvârșit fapta, încercând

să convingă instanța că boala de care suferă este mult mai gravă, sunt

infirmate de probele administrate în cauză și enumerate mai sus.

De asemenea, a mai

arătat inculpatul că a fost abuzat sexual de tatăl său, în copilărie.

Or, acest aspect ar

fi trebuit să-l facă conștient de consecințele faptelor sale, știind ce impact

psihologic au acestea asupra victimelor (minori).

Așa încât, motivul de

recurs prin care inculpatul solicită achitarea sa pentru fapta săvârșită față

de minora T.M.A. este nefondat.

Cu privire la

pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, Înalta Curte constată că, în cauză,

au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de

art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al infracțiunii,

modalitatea și împrejurările comiterii acesteia, limitele de pedeapsă prevăzute

de lege, cât și circumstanțele personale ale inculpatului (antecedența unor

boli psihice, vârsta), aspecte ce au condus la aplicarea unei pedepse care,

prin cuantum și modalitate de executare, este în măsură să asigure atingerea

scopurilor pedepsei astfel cum sunt reglementate de dispozițiile art. 52 C.

pen.

Față de aceste considerente,

recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, în

cauză nefiind motive care să justifice reducerea pedepsei, orientată deja spre

minimul special prevăzut de lege.

Referitor la recursul

formulat de parchet, acesta este nefondat sub aspectul solicitării de majorare

a pedepsei, din considerentele expuse mai sus.

Recursul parchetului

este însă admisibil sub aspectul aplicării pedepsei complementare a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e)

C. pen. pe o durată de 5 ani.

În consecință, va fi

admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București

împotriva Deciziei penale nr. 110 A din 24 aprilie 2009 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, se va

casa, în parte, Sentința penală nr. 1501 din 17 decembrie 2008 a Tribunalului

București, secția a II-a penală, și decizia atacată în sensul că se va aplica

și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a, b), d), e) C. pen., pe o durată de 5 ani, pe lângă fiecare

pedeapsă principală.

Se vor menține

celelalte dispoziții ale hotărârilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Deciziei

penale nr. 110 A din 24 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează, în parte,

Sentința penală nr. 1501 din 17 decembrie 2008 a Tribunalului București, secția

a II-a penală, și decizia atacată în sensul că aplică și pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și

e) C. pen., pe o durată de 5 ani, pe lângă fiecare pedeapsă principală.

Conform art. 35 C.

pen. inculpatul S.G.C. va executa în final, pe lângă pedeapsa principală a

închisorii, și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen. pe o durată de 5 ani.

Menține celelalte

dispoziții ale hotărârilor atacate.

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul S.G.C. împotriva aceleiași decizii.

Deduce din pedeapsa

aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 13 februarie 2008 la

22 iulie 2009.

Obligă recurentul intimat

inculpat la plata sumei de 450 RON cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la

prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției

și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 22 iulie 2009.