ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2681/2009

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 1501 din data de 17 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, față de inculpatul S.G.C. a fost pronunțată următoarea sentință penală: În baza art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. a condamnat pe inculpatul S.G.C. la o pedeapsă de 10 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani. În baza art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. a condamnat pe inculpatul S.G.C. la o pedeapsă de 10 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pe o durată de 5 ani. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate, inculpatul executând-o pe cea mai grea de 10 ani închisoare. În baza art. 35 alin. (1) C. pen. alături de pedeapsa de 10 ani închisoare a aplicat inculpatului pedeapsa interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus prevenția inculpatului de la 13 februarie 2008 la zi. În baza art. 17 alin. (3) C. proc.

pen. raportat la art. 14 C. proc. pen. și art. 346 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 80 RON reprezentând despăgubiri civile față de partea vătămată M.D. și 5.000 euro, în echivalent în lei la cursul B.N.R., reprezentând daune morale, precum și la plata sumei de 5.000 euro, în echivalent în lei la cursul B.N.R., reprezentând daune morale către partea vătămată T.M.A. Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această sentință Tribunalul București a stabilit în fapt următoarele: La data de 13 februarie 2008 în jurul orelor 13,00 inculpatul S.G.C., aflându-se în Parcul Circului l-a acostat pe minorul M.D., în vârstă de 7 ani, care se întorcea de la școală.

Inculpatul a convins-o pe partea vătămată să-l însoțească, conducând-o astfel către o gheretă părăsită din Parcul Circului, iar acolo, a obligat-o pe aceasta să întrețină cu el relații sexuale orale. Sub presiunea psihică exercitată de inculpat, partea vătămată s-a conformat și a procedat la realizarea unui raport sexual oral cu inculpatul, în urma indicațiilor primite de la acesta. Cei doi au fost surprinși de trei tinere, martorele T.E., S.D.A. și R.A. precum și de agentul de pază al parcului martorul R.M., care fusese anunțat de martore și care a intervenit procedând la imobilizarea inculpatului. Această faptă nu a fost singulară, întrucât, în timpul cercetărilor acestui caz, s-a descoperit faptul că inculpatul, în data de 25 octombrie 2007, în jurul orelor 09,00, a racolat-o în aceeași zonă și pe minora T.M.A., în vârstă de 11 ani, când aceasta se îndrepta spre școală.

Luând victima de ceafă, sub amenințare, inculpatul a condus-o la ghena de gunoi a unui bloc din apropiere unde a obligat-o să-și dea pantalonii și chiloții jos, introducându-i un deget în vagin. Ulterior, inculpatul s-a așezat peste partea vătămată simulând un raport sexual de 2 - 3 minute. Deși sesizarea părții vătămate și a părinților ei exista la momentul comiterii de către inculpat a celei de-a două fapte, recunoașterea inculpatului de către victima minoră de la televizor și ulterior din fotografiile ce i-au fost prezentate la poliție a determinat începerea urmăririi penale față de inculpat și pentru această faptă iar, în cursul cercetărilor, acesta a recunoscut fapta. Din raportul de expertiză medico-legală nr. A1/12280/2007 a rezultat că partea vătămată T.M.A.

prezintă deflorare incompletă recentă ce poate data din 25 octombrie 2007. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul S.G.C. Parchetul critică sentința penală sub trei aspecte și anume: - Instanța nu a individualizat pedepsele aplicate inculpatului conform dispozițiilor art. 72 C. pen. - Cuantumul pedepsei complementare aplicate de instanță nu a fost corect individualizat și instanța nu a aplicat pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. d) și e) C. pen. Inculpatul critică sentința penală sub aspectul individualizării pedepsei și solicită în consecință reducerea pedepsei până la 2 - 3 ani considerând că pedeapsa de 10 ani închisoare este prea excesivă în raport de starea sa de sănătate.

Așa cum arată și raportul de expertiză medico-legală inculpatul prezintă afecțiuni psihice, că a fost abuzat sexual de tatăl său. Prin Decizia penală nr. 110 din 24 aprilie 2009, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva Sentinței penale nr. 1501 din 17 decembrie 2008 a Tribunalului București, secția a II-a penală, pe care a desființat-o în parte și, rejudecând, a aplicat inculpatului S.G.C. și pedeapsa complementară pe timp de 5 ani, prevăzută de art. 65 - 64 lit. d) și e) C. pen. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S.G.C.

împotriva aceleiași decizii. Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul S.G.C., solicitând admiterea recursurilor astfel cum s-a reținut în practicaua prezentei decizii. Examinând decizia penală atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Înalta Curte constată următoarele: În cauză a fost reținută corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedându-se la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor săvârșite de acesta. Cu privire la fapta săvârșită de inculpat la data de 13 februarie 2008, față de minorul M.I., în vârstă de 7 ani, Înalta Curte constată că este dovedită de probele administrate în cauză și anume, declarațiile martorilor oculari T.E., S.D.A., R.A., R.M., denunțurile formulate de reprezentanții părții vătămate, declarațiile de recunoaștere a faptei de către inculpat.

De altfel, inculpatul nu contestă săvârșirea acestei fapte prin motivele de recurs formulate, ci numai cuantumul pedepsei aplicate, apreciată ca fiind prea severă. Cu privire la fapta săvârșită de inculpat la data de 25 octombrie 2007 față de minora T.M.A., în vârstă de 11 ani, Curtea constată, de asemenea, că este probată. Astfel, declarațiile date de minoră au fost constante la poliție, parchet și instanța de judecată, aceasta arătând că l-a recunoscut pe inculpat chiar și după un an de la comiterea faptei datorită defectului pronunțat de vedere al acestuia. Pe de altă parte, în declarația dată de inculpat în faza de urmărire penală și prin care a recunoscut săvârșirea faptei sunt incluse detalii asupra momentului și locului comiterii faptei, modului de operare și a reacțiilor părții vătămate.

Încercarea apărării de a prezenta o altă variantă în sensul că inculpatul a fost obligat să recunoască această faptă în schimbul mutării sale între-o altă celulă, de organele de poliție, nu reprezintă decât încercarea acestuia de a se sustrage răspunderii penale. Din referatul de evaluare psihologică efectuat de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București rezultă că inculpatul este o persoană cu resurse în vederea reintegrării sociale, având capacitatea de a discerne, în condițiile unui tratament specializat, starea sa actuală punând însă în pericol oricând persoanele cu care intră în contact. Din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică efectuat în cauză a rezultat că inculpatul prezintă diagnosticul „tulburare de personalitate de tip instabil-impulsiv”, păstrând însă capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale.

În consecință, susținerile inculpatului că „nu-și amintește” să fi săvârșit fapta, încercând să convingă instanța că boala de care suferă este mult mai gravă, sunt infirmate de probele administrate în cauză și enumerate mai sus. De asemenea, a mai arătat inculpatul că a fost abuzat sexual de tatăl său, în copilărie. Or, acest aspect ar fi trebuit să-l facă conștient de consecințele faptelor sale, știind ce impact psihologic au acestea asupra victimelor (minori). Așa încât, motivul de recurs prin care inculpatul solicită achitarea sa pentru fapta săvârșită față de minora T.M.A. este nefondat.

Cu privire la pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, Înalta Curte constată că, în cauză, au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al infracțiunii, modalitatea și împrejurările comiterii acesteia, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, cât și circumstanțele personale ale inculpatului (antecedența unor boli psihice, vârsta), aspecte ce au condus la aplicarea unei pedepse care, prin cuantum și modalitate de executare, este în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei astfel cum sunt reglementate de dispozițiile art. 52 C. pen. Față de aceste considerente, recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, în cauză nefiind motive care să justifice reducerea pedepsei, orientată deja spre minimul special prevăzut de lege.

Referitor la recursul formulat de parchet, acesta este nefondat sub aspectul solicitării de majorare a pedepsei, din considerentele expuse mai sus. Recursul parchetului este însă admisibil sub aspectul aplicării pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen. pe o durată de 5 ani. În consecință, va fi admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Deciziei penale nr. 110 A din 24 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, se va casa, în parte, Sentința penală nr. 1501 din 17 decembrie 2008 a Tribunalului București, secția a II-a penală, și decizia atacată în sensul că se va aplica și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d), e) C. pen., pe o durată de 5 ani, pe lângă fiecare pedeapsă principală.

Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Deciziei penale nr. 110 A din 24 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează, în parte, Sentința penală nr. 1501 din 17 decembrie 2008 a Tribunalului București, secția a II-a penală, și decizia atacată în sensul că aplică și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen., pe o durată de 5 ani, pe lângă fiecare pedeapsă principală. Conform art. 35 C. pen. inculpatul S.G.C. va executa în final, pe lângă pedeapsa principală a închisorii, și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen.

pe o durată de 5 ani. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.G.C. împotriva aceleiași decizii. Deduce din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 13 februarie 2008 la 22 iulie 2009. Obligă recurentul intimat inculpat la plata sumei de 450 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 iulie 2009.