ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 910/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 910/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Deliberând asupra

recursurilor penale de față, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 18 februarie 2010,

pronunțată în Dosarul nr. 44797/3/2008, Curtea de Apel București, secția I

penală, printre alte măsuri, a dispus, în temeiul art. 300

2

C. proc.

pen. și art. 160

b

C. proc. pen., menținerea stării de arest

preventiv a inculpaților

I.M.

(fiul lui I. și A.),

Z.I.

(fiul lui C. și A.),

G.D.

(fiul lui M. și F.),

R.C.

(fiul lui D. și M.) și

M.C.

(fiul lui N. și E.).

Pentru a dispune astfel,

instanța, în esență, a reținut că în cauză subzistă temeiurile care au dus la

luarea măsurii arestării preventive și nu au intervenit împrejurări noi care să

impună schimbarea acestei stări, în condițiile în care în cauză sunt întrunite

cumulativ cerințele prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., iar menținerea

stării de arest a inculpatului corespunde scopului reglementat de dispozițiile

art. 136 C. proc. pen., privarea de libertate fiind necesară pentru buna

desfășurare a procesului penal.

Împotriva acestei încheieri,

în termen legal, au formulat recurs inculpații I.M., Z.I., G.D., R.C. și M.C.,

solicitând judecarea lor în stare de libertate în raport de faptul că sunt

nevinovați, neexistând probe de vinovăție împotriva lor, iar, pe de altă parte,

menținerea stării de arest încalcă prevederile C.E.D.O. privind durata

rezonabilă a acestei măsuri excepționale.

Examinând hotărârea atacată

sub toate aspectele invocate de inculpați, cât și sub toate aspectele de fapt

și de drept, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte

constată că recursurile formulate nu sunt fondate, soluția pronunțată în cauză

fiind legală și temeinică.

Din actele și lucrările

dosarului, se constată că inculpații au fost trimiși în judecată în stare de

arest preventiv, reținându-se că inculpatul I.M. în perioada 2007-2008 a

deținut fără drept în vederea vânzării, a participat la operațiuni de vânzare,

a intermediat vânzarea, a vândut importante cantități de droguri de mare risc,

respectiv heroină, tranzacții efectuate în principal pe raza Municipiului

București, fapte săvârșite cu mai multe persoane, membri ai aceluiași grup

infracțional organizat, Z.I., G.D., R.C. și M.C., grup pe care l-a inițiat și

constituit. La datele de 1 martie 2007 și 14 aprilie 2008, inculpatul a deținut

fără drept în vederea vânzării, a intermediat vânzarea și a vândut

colaboratorului C.A. – nume de cod, respectiv colaboratorului R.I. – nume de

cod, cantitatea totală de 2,5 kilograme heroină, tranzacțiile efectuându-se pe

raza Sectorului 4, zona Stadionului R. și în zona Parcului C., la aceste fapte

participând în mod direct și inculpații R.C., Z.I. și G.D.

S-a mai reținut că

inculpatul I.M. zis M., în cursul anului 2007 a procurat un autoturism de lux

marca J.G.C., cu bani obținuți în urma săvârșirii infracțiunilor de trafic

ilicit de droguri, respectiv inițiere, constituire și sprijinire a activității

unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii de infracțiuni grave.

Autoturismul a fost înmatriculat fictiv, pe numele inculpatului R.C. zis R., cu

scopul de a crea aparență de legalitate a provenienței sumei ce constituia

prețul acestui bun și a ascunde adevăratul proprietar.

Inculpatul a achiziționat

imobilul situat în București, sector 3, conform contractului de

vânzare-cumpărare nr. 1304 din 16 august 2007, cu suma de 90.000 euro, dreptul

său de proprietate fiind intabulat conform Dosarului nr. 967492 din 24 august

2007, în urma cercetărilor efectuate stabilindu-se că, acești bani au fost

obținuți prin săvârșirea infracțiunilor ce fac obiectul prezentei cauze.

În perioada 2007-2008, s-a

mai reținut că inculpatul I.M. a inițiat, constituit și sprijinit activitatea

unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii de infracțiuni grave,

respectiv trafic ilicit de droguri de mare risc și spălare a banilor, constând

în cele prezentate mai sus, grup din care fac parte și ceilalți inculpați

cercetați în prezenta cauză, precum și alte persoane.

Totodată, instanța de fond a

fost sesizată cu faptele săvârșite de inculpatul M.C. care, constau în aceea că

în perioada 2006 – 25 ianuarie 2007 inculpatul, în mod repetat, în baza

aceleiași rezoluții infracționale unice, împreună cu inculpații M.C.S. zis C.,

P.M. zis M.B., C.V., I.N. și alții, a deținut în vederea vânzării, a

intermediat vânzarea și a oferit spre vânzare mai multor persoane, importante

cantități de cocaină și comprimate MOMA – ecstasy (droguri de mare risc),

introduse ilicit în România, fiind aduse în Spania și Olanda, împrejurări în

care a vândut investigatorului acoperit I.V. – nume de cod, cantitatea totală

de 10 grame cocaină, cu prețul de 110 euro/gram, tranzacții realizate la datele

de 23 iunie 2006 și 28 iunie 2008 pe raza Municipiului București.

Prin sentința penală nr.

1024/ F din 13 noiembrie 2009 – Tribunalul București, secția I penală, a

dispus:

În baza art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a)

C. pen. și art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul I.M., la

pedeapsa de 15 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit

e droguri de mare risc în formă continuată.

În baza art. 65 alin. (1) C.

pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o

perioadă de 8 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.

În baza art. 23 lit. b) din

Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. a condamnat

pe același inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de spălare a banilor.

În baza art. 7 alin. (1) și (3)

din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. a

condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 15 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1) C.

pen. a aplicat inculpatul pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o

perioadă de 7 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C.

pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. a contopit cele trei pedepse cu

închisoare aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 15

ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a

interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 35 alin. (3) C.

pen. a aplicat pedeapsa complementară cea mai grea și anume pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 8 ani, care se execută după

executarea pedepsei principale a închisorii, potrivit art. 66 C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a

deduse reținerea și arestarea preventivă de la 30 septembrie 2008 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen.

a menținut măsura arestării preventive a inculpatului I.M.

II. În

baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul Z.I.,

la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru

săvârșirea

infracțiunii de trafic

ilicit de droguri de mare risc în formă continuată.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului

pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 6 ani, potrivit art. 53 pct.

2 lit. a) C. pen.

În baza art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 a

condamnat pe același inculpat la

pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului

pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani, potrivit art. 53 pct.

2

lit. a)

C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. a

contopit cele două

pedepse cu închisoarea

aplicate, astfel încât inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai

grea

de 10 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului

drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. a aplicat pedeapsa

complementară cea mai grea și

anume pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen. pe o perioadă de 6 ani, care se execută după executarea

pedepsei principale a

închisorii, potrivit art. 66 C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus reținerea și arestarea preventivă

de la 30 septembrie 2008

la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut măsura

arestării preventive a inculpatului

Z.I.

III. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. a condamnat pe

inculpatul G.D. la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată.

În baza art. 65

alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit.

a)

teza a II-a și lit. b) C. pen. pe perioadă de 6 ani, potrivit art. 53

pct. 2

lit. a)

C. pen.

În baza art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr.

39/2003 a condamnat pe același inculpat la

pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza art. 65

alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1)

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani, potrivit art. 53

pct. 2

lit. a)

C. pen.

În baza art. 33

lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. a contopit cele două

pedepse cu închisoarea aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai

grea de 10 ani închisoare.

În

baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În

baza art. 35 alin. (3) C. pen. a aplicat pedeapsa complementară cea mai grea și

anume pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 6 ani, care

se execută după executarea pedepsei principale a închisorii, potrivit art. 66

C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus

reținerea și arestarea preventivă de la 30 septembrie 2008 la zi.

În

baza art. 350 C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a

inculpatului G.D.

VI.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul R.C. la

pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic

ilicit

de droguri de mare risc în formă

continuată.

În

baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

alin.

(1)

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 6 ani,

potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.

În

baza art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 a condamnat pe același

inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare.

În

baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.

În

baza art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit.

b) C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor.

În

baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. a contopit

cele trei pedepse cu închisoarea aplicate, inculpatul urmând să execute

pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.

În

baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. a

aplicat pedeapsa complementară cea mai grea și anume pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen. pe o perioadă de 6 ani, care se execută după executarea

pedepsei principale a închisorii, potrivit art. 66 C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus reținerea și

arestarea preventivă de la 30 septembrie 2008

la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut măsura

arestării preventive a inculpatului

R.C.

VI. În baza art. 11 alin. (1) pct. 2

lit. a)

C. proc.

pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. a achitat pe

inculpatul M.C. pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 7 alin. (1) și (3)

din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

art. 74

alin. (1)

lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 80 alin. (2) C.

pen. a condamnat pe inculpatul

M.C. la pedeapsa de 7 ani închisoare.

În

baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului drepturile

prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 35

alin. (1)

C. pen. a

aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o

perioadă

de 5 ani, care se execută după executarea pedepsei principale a închisorii,

potrivit art. 66 C. pen.

În

baza art. 88 C. pen. a dedus arestarea preventivă de la 18 decembrie 2008 la

zi.

În baza art. 350 C. pen. a menținut măsura

arestării preventive a inculpatului

M.C.

Împotriva acestei sentințe

au formulat apeluri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –

D.I.I.C.O.T. și inculpații I.M., G.D., Z.I., M.C. și R.C. ș.a., fază procesuală

în care, după cum s-a menționat, Curtea de Apel București, secția I penală, a

menținut starea de arest preventiv a inculpaților, în temeiul art. 300

2

C. proc. pen. cu referire la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen.

Potrivit acestor dispoziții

legale, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța este datoare să

verifice, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia

arestării preventive, iar când constată că temeiurile care au determinat

arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi

care justifică privarea de libertate, instanța dispune menținerea arestării

preventive.

În cauză, temeiul de drept

în baza căruia s-a dispus arestarea preventivă a celor cinci inculpați la 1

octombrie 2008, l-a constituit art. 148 lit. f) C. proc. pen., întrucât

inculpații au săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa cu

închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a

inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

În mod corect a reținut

instanța de apel că și în prezent se mențin temeiurile de fapt și de drept care

au determinat arestarea preventivă a recurenților inculpați.

Înalta Curte apreciază că

aceste temeiuri continuă să existe și în prezent, având în vedere regimul

sancționator stabilit de lege pentru infracțiunile presupus săvârșite de

recurenți, pericolul concret pe care lăsarea în libertate a acestora l-ar

prezenta pentru ordinea publică prin crearea unui sentiment de temere și

insecuritate pentru societatea civilă, pericol care rezultă din natura și

gravitarea faptelor, din modalitatea în care s-a reținut de tribunal că ar fi

fost comise, precum și din datele care caracterizează persoana inculpaților.

În acest sens, Înalta Curte

are în vedere și practica C.E.D.O., conform căreia gravitatea unei infracțiuni

poate determina instanța să dispună și să mențină arestarea pentru împiedicarea

de noi infracțiuni, dacă circumstanțele cauzei, precum și circumstanțele

personale ale inculpatului fac ca riscul săvârșirii unei noi infracțiuni să fie

plauzibil, iar măsura arestării adecvată (cauza L. c. Franței).

De asemenea, Înalta Curte în

menținerea soluției curții de apel, are în vedere și dispozițiile art. 5 lit.

c) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, conform cărora orice persoană are dreptul la libertate și

siguranță, nimeni neputând fi lipsit de libertatea sa, doar dacă a fost arestat

sau reținut în vederea aducerii sale în fața autorităților judiciare

competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o

infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l

împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.

Nu în ultimul rând, se

constată că sunt îndeplinite și cerințele impuse de art. 143 C. proc. pen., în

sensul existenței probelor de natură să contureze presupunerea participării

recurenților la săvârșirea faptelor pentru care au fost cercetați și

condamnați, în primă instanță.

Se constată că inculpații

beneficiază de prezumția de nevinovăție prevăzută de art. 5

2

C. proc.

pen. și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale, potrivit cărora orice persoană este considerată

nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală

definitivă.

Măsura arestării preventive

se justifică în continuare, fără a încălca prezumția de nevinovăție de care se

bucură inculpații până la rămânerea definitivă a hotărârii, deoarece a fost

luată pe baza presupunerii rezonabile că recurenții ar fi săvârșit faptele

reținute în sarcina lor, deoarece nu tinde să reprezinte o executare anticipată

a pedepsei, durata nedepășind, la acest moment procesual, caracterul rezonabil,

având în vedere complexitatea cauzei (determinată de numărul mare de inculpați

angrenați în presupusa activitate infracțională, precum și de actele procesuale

și procedurale îndeplinite până în prezent), precum și faptul că, în cauză, a

fost pronunțată o hotărâre de condamnare pronunțată de tribunal.

Cum, în intervalul scurs de

la luarea măsurii arestării preventive nu au apărut date noi care să justifice

revocarea sau înlocuirea cu o măsură mai puțin restrictivă de libertate, și,

având în vedere gradul de pericol social concret al faptelor presupus săvârșite

de inculpați, Înalta Curte apreciază că se impune, în continuare, privarea de

libertate a acestora, motiv pentru care, conform art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile inculpaților.

Văzând și dispozițiile art.

192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații I.M., G.D., Z.I., M.C. și R.C. împotriva

încheierii din 18 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală,

pronunțată în Dosarul nr. 44797/3/2008 (16/2010).

Obligă recurenții inculpați

la plata sumei de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma

de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință

publică, azi 9 martie 2010.