ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4457/2004

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 414 din 22 martie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a hotărât următoarele: În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare din infracțiunea prevăzută de art. 65 din Legea nr. 56/1992, în infracțiunea prevăzută de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105 din 25 iunie 2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002 și în baza acestui text de lege, a condamnat pe inculpatul P.A. la un an închisoare și conform art. 1 din Legea nr. 543/2002 a constatat grațiată pedeapsa și a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 7 din aceeași lege. A făcut aplicarea art. 83 C. pen., cu privire la pedeapsa de 9 luni închisoare aplicată inculpatului, prin sentința penală nr. 837 din 17 mai 1999 a Judecătoriei sector 1 București, dispunând ca inculpatul să execute această pedeapsă.

În baza art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1), lit. a), c), e), g) și i) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și cu referire la art. 146 din același cod, a condamnat pe inculpat la 11 ani închisoare. Conform art. 65 C. pen., instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani. Potrivit art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 9 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 837/1999 a Judecătoriei sectorului 1 București, pedeapsă ce se va executa alături de pedeapsa de 11 ani închisoare, deci 11 ani și 9 luni închisoare. În baza art. 26, raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., a condamnat pe același inculpat la un an închisoare.

A făcut aplicarea art. 83 C. pen., cu privire la pedeapsa de 9 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 837/1999, pedeapsă ce se va executa alături de prezenta sancțiune penală, rezultând un an și 9 luni închisoare. În baza art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2), a condamnat pe inculpat la un an închisoare. A făcut aplicarea art. 83 C. pen., cu privire la pedeapsa de 9 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 837/1999 a Judecătoriei sectorului 1 București, pedeapsă ce se va executa, alături de pedeapsa de un an închisoare, rezultând un an și 9 luni închisoare. În baza art. 293, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpat la un an închisoare, iar potrivit art. 1 din Legea nr. 543/2002, a constatat grațiată această pedeapsă și a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 7 din aceeași lege.

A făcut aplicarea art. 83 C. pen., cu privire la pedeapsa de 9 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 837/1999, urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă. În baza art. 217 C. pen., a condamnat pe inculpat la un an închisoare. Conform art. 1 din Legea nr. 543/2002, a constatat grațiată această pedeapsă și a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 7 din aceeași lege. A făcut aplicarea art. 83 C. pen., cu privire la pedeapsa de 9 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 837/1999, inculpatul urmând să execute această pedeapsă. În baza art. 33 lit. a), art. 35 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, dispunând ca în final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 11 ani și 9 luni închisoare precum și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a dispus aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Conform art. 88 C. pen., a dedus detenția preventivă, de la 22 februarie 2000, la zi, iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului. Potrivit dispozițiilor art. 348 C. proc. pen., a dispus anularea pașaportului falsificat. În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. și art. 998, art. 999 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească cu titlu de despăgubiri 5.000 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei la data efectuării plății către partea civilă M.D., 5.000 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei, către G.A., 200 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei către T.G., 42.000 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei, către Ambasada Republicii Yemen și 29.047.045 dolari S.U.A.

sau echivalentul în lei, către Societatea de Asigurări O. SA. Instanța a respins cererea de despăgubiri materiale și morale formulată de partea civilă T.M. și cererea de despăgubiri morale formulată de partea civilă A.M.E. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 10.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut că, în perioada octombrie – noiembrie 1999, inculpatul P.A. a participat în calitate de complice, alături de inculpații B.R. și D.A.C., față de care cauza a fost disjunsă, conform art. 38 C. proc.

pen., la sustragerea a șase autoturisme de lux, fabricate recent, în valoare totală de 300.000 dolari S.U.A., respectiv (proprietatea părții civile T.M., la 17 octombrie 1999), (proprietatea Ambasadei Republicii Yemen, la 22 octombrie 1999), (proprietatea părții vătămate S.D.Ș., la 29 octombrie 1999), (aparținând părții civile G.A., la 18 noiembrie 1999) și (proprietatea părții civile M.D., la 18 noiembrie 1999). Sustragerile au fost comise pe timp de noapte, prin efracție, escaladare, chei potrivite sau utilizare fără drept a cheii adevărate. În patru cazuri, autoturismele au fost sustrase de pe arterele de circulație unde se aflau parcate. Pentru a realiza sustragerea mașinii părții civile G.A., blocat de autoturismul părții civile T.G., inculpatul P.A.

a spart unui din geamurile laterale ale ultimului autoturism și l-a deplasat prin împingere circa 10 metri. La 10 februarie 2000, pentru a se sustrage de la urmărirea penală, inculpatul P.A. și-a procurat de la o persoană neindentificată, un pașaport fals, cu ajutorul căruia la 16 februarie 2000, a plecat în Germania, de unde ulterior a fost returnat în țară. Sentința a fost apelată de inculpat, susținând că pedeapsa aplicată nu a fost individualizată în mod just, fiind prea aspră în raport de contribuția sa la săvârșirea sustragerilor, considerând-o ca minoră față de ceilalți inculpați. Totodată, a invocat faptul că starea sănătății sale este precară și că a manifestat sinceritate pe tot parcursul procesului penal.

Prin decizia penală nr. 316 din 3 mai 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, a dedus detenția preventivă de la 22 februarie 2000, la zi și a menținut starea de arest. Totodată, l-a obligat pe inculpat să plătească statului 500.000 lei cheltuieli judiciare. Împotriva deciziei instanței de apel, inculpatul P.A. a declarat recurs, susținând că el a săvârșit doar furtul din noaptea de 18 noiembrie 1999 și nu recunoaște celelalte furturi. Față de participația sa, numai la furtul recunoscut, pedeapsa aplicată este prea aspră. De asemenea, pedeapsa este prea mare și față de situația precară a sănătății sale și de poziția sa pe parcursul procesului penal, pe care o consideră sinceră.

Criticile sunt nefondate. Din verificarea probelor și lucrărilor dosarului, se constată că prima instanță a reținut corect participarea, în calitate de complice, la sustragere a șase autoturisme, a inculpatului P.A. și nu numai la fapta din noaptea de 18 noiembrie 1999, participarea la toate faptele stabilite fiind confirmată de inculpații B.R. și D.A.C., de procesul - verbal de prezentare pentru recunoaștere după fotografii și de probele din dosarul privind pe cei doi inculpați sus-menționați. Celelalte fapte reținute în sarcina inculpatului P.A. nu au fost contestate. Încadrarea juridică dată faptelor este, de asemenea, corectă. Totodată, se constată că instanțele au făcut o justă individualizare a pedepselor, în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

S-a avut în vedere că inculpatul P.A. nu este la prima infracțiune, fiind condamnat anterior la 9 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei, pentru o infracțiune de furt calificat. Totodată, s-a ținut seama că acesta a încercat să se sustragă de la răspundere penală, plecând în străinătate cu un pașaport falsificat. Față de aceste considerente, dar și de gravitatea faptelor, se impune a se menține pedepsele la cuantumul la care au fost fixate, pentru a se asigura realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen. Pentru aceste considerente și neconstatându-se nici motive care se pot lua în considerare din oficiu, recursul este nefondat și urmează a se respinge, ca atare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Din durata pedepsei aplicate în final, urmează a se deduce arestarea preventivă de la 22 februarie 2002, la data prezentei deciziei. Recurentul urmează a fi obligat să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.A., împotriva deciziei penale nr. 316 din 3 mai 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive, de la 22 februarie 2000 la 9 septembrie 2004. Obligă pe recurent să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 septembrie 2004.