ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4457/2004

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 414 din 22

martie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a hotărât următoarele:

În baza art. 334 C. proc. pen., a

schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare din

infracțiunea prevăzută de art. 65 din Legea nr. 56/1992, în infracțiunea prevăzută

de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105 din 25 iunie 2001, aprobată prin Legea nr.

243/2002 și în baza acestui text de lege, a condamnat pe inculpatul P.A. la un

an închisoare și conform art. 1 din Legea nr. 543/2002 a constatat grațiată pedeapsa

și a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 7 din aceeași lege.

A făcut aplicarea art. 83 C. pen.,

cu privire la pedeapsa de 9 luni închisoare aplicată inculpatului, prin

sentința penală nr. 837 din 17 mai 1999 a Judecătoriei sector 1 București,

dispunând ca inculpatul să execute această pedeapsă.

În baza art. 26, raportat la art. 208

alin. (1) și art. 209 alin. (1), lit. a), c), e), g) și i) și alin. (3) C. pen.,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) și cu referire la art. 146 din același cod, a

condamnat pe inculpat la 11 ani închisoare.

Conform art. 65 C. pen., instanța a

interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe

o durată de 2 ani.

Potrivit art. 83 C. pen., a revocat

suspendarea condiționată a executării pedepsei de 9 luni închisoare, aplicată

inculpatului prin sentința penală nr. 837/1999 a Judecătoriei sectorului 1

București, pedeapsă ce se va executa alături de pedeapsa de 11 ani închisoare,

deci 11 ani și 9 luni închisoare.

În baza art. 26, raportat la art. 288

alin. (1) C. pen., a condamnat pe același inculpat la un an închisoare. A făcut

aplicarea art. 83 C. pen., cu privire la pedeapsa de 9 luni închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 837/1999, pedeapsă ce se va executa alături

de prezenta sancțiune penală, rezultând un an și 9 luni închisoare.

În baza art. 291, cu aplicarea art. 41

alin. (2), a condamnat pe inculpat la un an închisoare.

A făcut aplicarea art. 83 C. pen.,

cu privire la pedeapsa de 9 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 837/1999

a Judecătoriei sectorului 1 București, pedeapsă ce se va executa, alături de

pedeapsa de un an închisoare, rezultând un an și 9 luni închisoare.

În baza art. 293, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpat la un an închisoare, iar potrivit art.

1 din Legea nr. 543/2002, a constatat grațiată această pedeapsă și a pus în

vedere inculpatului dispozițiile art. 7 din aceeași lege.

A făcut aplicarea art. 83 C. pen.,

cu privire la pedeapsa de 9 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 837/1999,

urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă.

În baza art. 217 C. pen., a

condamnat pe inculpat la un an închisoare.

Conform art. 1 din Legea nr. 543/2002,

a constatat grațiată această pedeapsă și a pus în vedere inculpatului dispozițiile

art. 7 din aceeași lege.

A făcut aplicarea art. 83 C. pen.,

cu privire la pedeapsa de 9 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 837/1999,

inculpatul urmând să execute această pedeapsă.

În baza art. 33 lit. a), art. 35 lit.

b) și art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, dispunând ca în

final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 11 ani și 9 luni

închisoare precum și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen.

S-a dispus aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

Conform art. 88 C. pen., a dedus

detenția preventivă, de la 22 februarie 2000, la zi, iar în baza art. 350 alin.

(1) C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului.

Potrivit dispozițiilor art. 348 C.

proc. pen., a dispus anularea pașaportului falsificat.

În baza art. 14, art. 346 C. proc.

pen. și art. 998, art. 999 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească cu

titlu de despăgubiri 5.000 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei la data

efectuării plății către partea civilă M.D., 5.000 dolari S.U.A. sau

echivalentul în lei, către G.A., 200 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei

către T.G., 42.000 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei, către Ambasada

Republicii Yemen și 29.047.045 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei, către Societatea

de Asigurări O. SA.

Instanța a respins cererea de despăgubiri

materiale și morale formulată de partea civilă T.M. și cererea de despăgubiri

morale formulată de partea civilă A.M.E.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 10.000.000 lei

cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut că, în perioada

octombrie – noiembrie 1999, inculpatul P.A. a participat în calitate de

complice, alături de inculpații B.R. și D.A.C., față de care cauza a fost

disjunsă, conform art. 38 C. proc. pen., la sustragerea a șase autoturisme de

lux, fabricate recent, în valoare totală de 300.000 dolari S.U.A., respectiv

(proprietatea părții civile T.M., la 17 octombrie 1999), (proprietatea

Ambasadei Republicii Yemen, la 22 octombrie 1999), (proprietatea părții

vătămate S.D.Ș., la 29 octombrie 1999), (aparținând părții civile G.A., la 18

noiembrie 1999) și (proprietatea părții civile M.D., la 18 noiembrie 1999).

Sustragerile au fost comise pe timp

de noapte, prin efracție, escaladare, chei potrivite sau utilizare fără drept a

cheii adevărate.

În patru cazuri, autoturismele au

fost sustrase de pe arterele de circulație unde se aflau parcate.

Pentru a realiza sustragerea mașinii

părții civile G.A., blocat de autoturismul părții civile T.G., inculpatul P.A.

a spart unui din geamurile laterale ale ultimului autoturism și l-a deplasat

prin împingere circa 10 metri.

La 10 februarie 2000, pentru a se

sustrage de la urmărirea penală, inculpatul P.A. și-a procurat de la o persoană

neindentificată, un pașaport fals, cu ajutorul căruia la 16 februarie 2000, a

plecat în Germania, de unde ulterior a fost returnat în țară.

Sentința a fost apelată de inculpat,

susținând că pedeapsa aplicată nu a fost individualizată în mod just, fiind

prea aspră în raport de contribuția sa la săvârșirea sustragerilor,

considerând-o ca minoră față de ceilalți inculpați. Totodată, a invocat faptul

că starea sănătății sale este precară și că a manifestat sinceritate pe tot

parcursul procesului penal.

Prin decizia penală nr. 316 din 3

mai 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat,

apelul declarat de inculpat, a dedus detenția preventivă de la 22 februarie

2000, la zi și a menținut starea de arest.

Totodată, l-a obligat pe inculpat să

plătească statului 500.000 lei cheltuieli judiciare.

Împotriva deciziei instanței de

apel, inculpatul P.A. a declarat recurs, susținând că el a săvârșit doar furtul

din noaptea de 18 noiembrie 1999 și nu recunoaște celelalte furturi. Față de

participația sa, numai la furtul recunoscut, pedeapsa aplicată este prea aspră.

De asemenea, pedeapsa este prea mare și față de situația precară a sănătății

sale și de poziția sa pe parcursul procesului penal, pe care o consideră

sinceră.

Criticile sunt nefondate.

Din verificarea probelor și

lucrărilor dosarului, se constată că prima instanță a reținut corect

participarea, în calitate de complice, la sustragere a șase autoturisme, a

inculpatului P.A. și nu numai la fapta din noaptea de 18 noiembrie 1999,

participarea la toate faptele stabilite fiind confirmată de inculpații B.R. și

D.A.C., de procesul - verbal de prezentare pentru recunoaștere după fotografii

și de probele din dosarul privind pe cei doi inculpați sus-menționați.

Celelalte fapte reținute în sarcina

inculpatului P.A. nu au fost contestate.

Încadrarea juridică dată faptelor

este, de asemenea, corectă.

Totodată, se constată că instanțele

au făcut o justă individualizare a pedepselor, în raport cu criteriile

prevăzute de art. 72 C. pen.

S-a avut în vedere că inculpatul P.A.

nu este la prima infracțiune, fiind condamnat anterior la 9 luni închisoare cu

suspendarea executării pedepsei, pentru o infracțiune de furt calificat.

Totodată, s-a ținut seama că acesta

a încercat să se sustragă de la răspundere penală, plecând în străinătate cu un

pașaport falsificat.

Față de aceste considerente, dar și

de gravitatea faptelor, se impune a se menține pedepsele la cuantumul la care

au fost fixate, pentru a se asigura realizarea scopului prevăzut de art. 52 C.

pen.

Pentru aceste considerente și

neconstatându-se nici motive care se pot lua în considerare din oficiu,

recursul este nefondat și urmează a se respinge, ca atare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Din durata pedepsei aplicate în

final, urmează a se deduce arestarea preventivă de la 22 februarie 2002, la

data prezentei deciziei.

Recurentul urmează a fi obligat să

plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare din care suma de 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul P.A., împotriva deciziei penale nr. 316 din 3 mai 2004 a

Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

perioada arestării preventive, de la 22 februarie 2000 la 9 septembrie 2004.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

septembrie 2004.