ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2170/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

1475 din 24 noiembrie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, în

baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică dată faptei prin

rechizitoriu din art. 208 alin. (1) C. pen., în art. 211 alin. (2

1

)

lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 189 alin. (1)

C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.A.

la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen., după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 61 alin. (1) C.

pen., s-a revocat liberarea condiționată pentru pedeapsa de 9 ani închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 268 din 26 mai 1999 a Tribunalului București

și s-a contopit restul neexecutat de 1126 zile închisoare, cu pedeapsa aplicată

pentru noua infracțiune, urmând ca inculpatul să execute 4 ani închisoare.

În baza art. 197 alin. (1)

C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat același

inculpat la 9 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 61 alin. (1) C.

pen., s-a revocat liberarea condiționată pentru pedeapsa de 9 ani închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 268 din 26 mai 1999 a Tribunalului București

și s-a contopit restul neexecutat de 1126 zile închisoare, cu pedeapsa aplicată

pentru noua infracțiune, urmând ca inculpatul să execute 9 ani închisoare.

În baza art. 211 alin. (2

1

)

lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat același

inculpat la 8 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 61 alin. (1) C.

pen., s-a revocat liberarea condiționată pentru pedeapsa de 9 ani închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 268 din 26 mai 1999 a Tribunalului București

și s-a contopit restul neexecutat de 1126 zile închisoare, cu pedeapsa aplicată

pentru noua infracțiune, urmând ca inculpatul să execute 8 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a),

art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele de 4 ani,

9 ani și 8 ani închisoare, precum și pedepsele complimentare, urmând ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare și 4 ani

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen.

S-a dedus prevenția de la 4

septembrie 2003 la zi.

În baza art. 118 lit. b) C.

pen., s-a confiscat de la inculpat cuțitul cu lamă rabatabilă conform dovezii

seria B nr. 43274 din 10 septembrie 2003.

S-a constatat că partea

vătămată S.M.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 118 lit. d) C.

pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 300.000 lei reprezentând

contravaloarea telefonului vândut.

A fost obligat inculpatul la

4.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

La data de 31 august 2003,

partea vătămată S.M.C. în timp ce aștepta o persoană recomandată de un prieten

pentru a fi găzduită pe perioada susținerii examenelor, l-a observat pe

inculpat și l-a abordat considerând că este cel cu care urma să se întâlnească.

Partea vătămată l-a însoțit

pe inculpat care a condus-o la locuința sa din calea Călărași.

După ce au intrat în

locuință, inculpatul a amenințat partea vătămată cu un cuțit și exercitând acte

de violență a întreținut un act sexual oral.

În aceeași seară inculpatul

prin constrângere a mai practicat cu partea vătămată acte sexuale orale. În

ziua de 1 septembrie 2003, inculpatul nu i-a permis părții vătămate să plece,

situație confirmată de martori audiați, cerându-i totodată pe un ton

amenințător să-i dea banii.

În perioada cât partea

vătămată a fost constrânsă să rămână în locuința inculpatului, acesta i-a

sustras telefonul mobil.

Împotriva acestei sentințe

inculpatul a declarat apel solicitând schimbarea încadrării juridice din

infracțiunea de tâlhărie în cea de furt, iar în subsidiar reducerea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 12

din 12 ianuarie 2005, Curtea de Apel București a respins apelul inculpatului,

hotărâre recurată în termen legal.

Inculpatul a solicitat

schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în cea de abuz de

încredere și achitarea sa pentru infracțiunea de lipsire de libertate, iar în

subsidiar reducerea pedepsei.

Recursul declarat este

nefondat.

Potrivit art. 213 alin. (1)

C. pen., abuzul de încredere constă în însușirea unui bun mobil al altuia,

deținut cu orice titlu, sau dispunerea de acest bun, pe nedrept ori refuzul de

a-l restitui.

Existența acestei

infracțiuni este condiționată deci de deținerea bunului în gaj, depozit pentru

transport sau în baza oricărui alt contract netranslativ de proprietate, care

transfera detenția juridică a bunului.

Or, din actele dosarului,

rezultă că inculpatul a sustras telefonul mobil marca Nokia, deposedarea

realizându-se prin amenințare și inducerea unei stări de temere.

În dimineața zilei de 2

septembrie 2003, când i-a fost cerut de partea vătămată aparatul, inculpatul a

refuzat să-l restituie invocând că nu-l găsește. Ulterior inculpatul s-a

deplasat în piața Obor împreună cu martorul T.I., unde a vândut telefonul

pentru suma de 600.000 lei.

În această situație, fapta

săvârșită de inculpat nu întrunește elementele constituite ale infracțiunii de

abuz de încredere, ci de tâlhărie cum corect s-a reținut.

Susținerile inculpatului, în

sensul că nu a forțat-o pe partea vătămată să rămână în locuința sa și că

aceasta de bună voie a întreținut relații sexuale, iar telefonul și celelalte

bunuri le-a uitat în locuință, sunt infirmate de declarațiile date de partea

vătămată coroborate cu cele ale martorilor audiați, precum și cu concluziile

raportului de expertiză medico-legală și planșele fotografice efectuate ce

evidențiază urmele de lovire de pe corpul victimei.

Nu este întemeiată

solicitarea de a se reduce pedeapsa, aceasta fiind corespunzătoare în raport de

pericolul social deosebit al faptei reflectat de modalitatea și împrejurările

în care a fost săvârșită, inculpatul acționând cu violență precum și în raport

de persoana acestuia, cunoscut cu antecedente penale, date și elemente care au

impus aplicarea unei pedepse, care este în măsură să asigure realizarea

scopului preventiv educativ al sancțiunii penale în conformitate cu

dispozițiile art. 52 C. pen.

Pentru aceste motive și

constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează a

respinge recursul declarat de inculpatul A.A. ca nefondat.

Timpul arestării preventive

se va deduce din pedeapsa aplicată de la 4 septembrie 2003.

Inculpatul va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare, onorariul apărătorului desemnat din oficiu fiind

avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul A.A. împotriva deciziei penale nr. 12 din 12

ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 4 septembrie 2003 la 30 martie

2005.

Obligă pe recurentul

inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 30 martie 2005.