ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2170/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1475 din 24 noiembrie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu din art. 208 alin. (1) C. pen., în art. 211 alin. (2 1 ) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 189 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.A. la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., după executarea pedepsei închisorii. În baza art. 61 alin. (1) C. pen., s-a revocat liberarea condiționată pentru pedeapsa de 9 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 268 din 26 mai 1999 a Tribunalului București și s-a contopit restul neexecutat de 1126 zile închisoare, cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune, urmând ca inculpatul să execute 4 ani închisoare.

În baza art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 9 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 61 alin. (1) C. pen., s-a revocat liberarea condiționată pentru pedeapsa de 9 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 268 din 26 mai 1999 a Tribunalului București și s-a contopit restul neexecutat de 1126 zile închisoare, cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune, urmând ca inculpatul să execute 9 ani închisoare. În baza art. 211 alin. (2 1 ) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 8 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen., s-a revocat liberarea condiționată pentru pedeapsa de 9 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 268 din 26 mai 1999 a Tribunalului București și s-a contopit restul neexecutat de 1126 zile închisoare, cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune, urmând ca inculpatul să execute 8 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele de 4 ani, 9 ani și 8 ani închisoare, precum și pedepsele complimentare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

S-a dedus prevenția de la 4 septembrie 2003 la zi. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat cuțitul cu lamă rabatabilă conform dovezii seria B nr. 43274 din 10 septembrie 2003. S-a constatat că partea vătămată S.M.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză. În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 300.000 lei reprezentând contravaloarea telefonului vândut. A fost obligat inculpatul la 4.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat. La data de 31 august 2003, partea vătămată S.M.C. în timp ce aștepta o persoană recomandată de un prieten pentru a fi găzduită pe perioada susținerii examenelor, l-a observat pe inculpat și l-a abordat considerând că este cel cu care urma să se întâlnească.

Partea vătămată l-a însoțit pe inculpat care a condus-o la locuința sa din calea Călărași. După ce au intrat în locuință, inculpatul a amenințat partea vătămată cu un cuțit și exercitând acte de violență a întreținut un act sexual oral. În aceeași seară inculpatul prin constrângere a mai practicat cu partea vătămată acte sexuale orale. În ziua de 1 septembrie 2003, inculpatul nu i-a permis părții vătămate să plece, situație confirmată de martori audiați, cerându-i totodată pe un ton amenințător să-i dea banii. În perioada cât partea vătămată a fost constrânsă să rămână în locuința inculpatului, acesta i-a sustras telefonul mobil. Împotriva acestei sentințe inculpatul a declarat apel solicitând schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în cea de furt, iar în subsidiar reducerea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 12 din 12 ianuarie 2005, Curtea de Apel București a respins apelul inculpatului, hotărâre recurată în termen legal. Inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în cea de abuz de încredere și achitarea sa pentru infracțiunea de lipsire de libertate, iar în subsidiar reducerea pedepsei. Recursul declarat este nefondat. Potrivit art. 213 alin. (1) C. pen., abuzul de încredere constă în însușirea unui bun mobil al altuia, deținut cu orice titlu, sau dispunerea de acest bun, pe nedrept ori refuzul de a-l restitui. Existența acestei infracțiuni este condiționată deci de deținerea bunului în gaj, depozit pentru transport sau în baza oricărui alt contract netranslativ de proprietate, care transfera detenția juridică a bunului.

Or, din actele dosarului, rezultă că inculpatul a sustras telefonul mobil marca Nokia, deposedarea realizându-se prin amenințare și inducerea unei stări de temere. În dimineața zilei de 2 septembrie 2003, când i-a fost cerut de partea vătămată aparatul, inculpatul a refuzat să-l restituie invocând că nu-l găsește. Ulterior inculpatul s-a deplasat în piața Obor împreună cu martorul T.I., unde a vândut telefonul pentru suma de 600.000 lei. În această situație, fapta săvârșită de inculpat nu întrunește elementele constituite ale infracțiunii de abuz de încredere, ci de tâlhărie cum corect s-a reținut.

Susținerile inculpatului, în sensul că nu a forțat-o pe partea vătămată să rămână în locuința sa și că aceasta de bună voie a întreținut relații sexuale, iar telefonul și celelalte bunuri le-a uitat în locuință, sunt infirmate de declarațiile date de partea vătămată coroborate cu cele ale martorilor audiați, precum și cu concluziile raportului de expertiză medico-legală și planșele fotografice efectuate ce evidențiază urmele de lovire de pe corpul victimei. Nu este întemeiată solicitarea de a se reduce pedeapsa, aceasta fiind corespunzătoare în raport de pericolul social deosebit al faptei reflectat de modalitatea și împrejurările în care a fost săvârșită, inculpatul acționând cu violență precum și în raport de persoana acestuia, cunoscut cu antecedente penale, date și elemente care au impus aplicarea unei pedepse, care este în măsură să asigure realizarea scopului preventiv educativ al sancțiunii penale în conformitate cu dispozițiile art. 52 C. pen.

Pentru aceste motive și constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează a respinge recursul declarat de inculpatul A.A. ca nefondat. Timpul arestării preventive se va deduce din pedeapsa aplicată de la 4 septembrie 2003. Inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, onorariul apărătorului desemnat din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.A. împotriva deciziei penale nr. 12 din 12 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 4 septembrie 2003 la 30 martie 2005. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 martie 2005.