ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2203/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 3 pronunțată la data de 6 ianuarie 2005, în dosarul nr. 5347/2004 al Tribunalului București, secția a II-a penală, s-a dispus în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 74 lit. c) C. pen., raportat la art. 76 lit. a) C. pen., condamnarea inculpatului B.C. la pedeapsa de 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată pentru restul de 357 zile închisoare rămas de executat din sentința penală nr. 2140 din 18 septembrie 2002 a Judecătoriei sectorului 4 București, definitivă prin decizia penală nr. 1789 din 4 noiembrie 2002 a Tribunalului București, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa de 7 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul B.C. la 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată pentru restul de 357 zile rămas din pedeapsa de 3 ani aplicată prin sentința penală nr. 2140/2002 a Judecătoriei sector 4 București, definitivă prin decizia penală nr. 1789 din 4 noiembrie 2002 a Tribunalului București, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 7 septembrie 2004 la zi.

S-a luat act că proba nr. 1 – 0,28 grame de heroină, a fost consumată în procesul de laborator și că probele 3 a și 3 b, 2 folii pe care s-au pus în evidență heroina și proba 3 c, o fiolă din sticlă spartă în care s-a pus în evidență heroina au fost distruse după extracție. S-a luat act că proba cu masa totală de 0,07 grame heroină a fost consumată în procesul de laborator. În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 3.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut în fapt că, la data de 7 septembrie 2004, inculpatul B.C. a vândut martorului H.D. două doze de heroină, fiind depistat în aceeași zi de organele de poliție.

Pentru a fi depistat inculpatul, martorul H.D. a formulat un denunț, precizând că are cunoștință că un individ, cunoscut sub numele de C., fiind identificat în persoana inculpatului B.C., vindea heroină în zona Secuilor, punând în același timp la dispoziția organelor de poliție suma de 500.000 lei cu care urma a fi achiziționate două doze de tip „bilă” de la inculpat. Bancnota a fost înseriată, iar martorul s-a deplasat însoțit de organele de poliție în zona str. Secuilor și a cumpărat cele două doze de la inculpatul B.C., i-a dat acestuia bancnota de 500.000 lei, apoi a coborât în fața blocului și a predat organelor de poliție cele două doze de heroină de tip „bilă”. La percheziția domiciliară a inculpatului B.C.

s-au găsit 9 seringi hipodermice nefolosite, o fiolă ce conținea urmă de substanță maronie. Pa partea exterioară a balconului se afla un celofan din plastic ce conținea urme de praf maroniu. În prezența martorilor asistenți, prin verificarea spațiului verde din spatele blocului s-au găsit pe jos urme de praf maroniu și patru doze tip „bilă” în hârtie cerată, de culoare albă, sigilate la unul din capete. Asupra inculpatului s-au găsit 5 doze bilă-heroină, iar în buzunarul din stânga bancnota de 500.000 lei înseriată. Împotriva acestei soluții a declarat apel inculpatul C.B. criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei de 7 ani închisoare aplicate, vizând redozarea acesteia.

Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul declarat, constatând că din ansamblul probator administrat s-a dovedit fără echivoc vinovăția inculpatului B.C. sub aspectul infracțiunilor reținute în sarcina sa, instanța de fond stabilind o situație de fapt corectă, căreia i-a dat o încadrare juridică corespunzătoare. Cât privește individualizarea pedepsei aplicate s-a apreciat că aceasta s-a făcut just, cu respectarea dispozițiilor art. 72 C. pen., astfel că o redozarea a acesteia nu s-a mai impus. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs inculpatul, care a criticat-o pentru netemeinicie, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat reducerea pedepsei față de circumstanțele sale personale care justifică, în opinia sa, o astfel de măsură.

Recursul nu este fondat. În concordanță cu probele administrate, instanțele au reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpatului, încadrând just în dispozițiile legii infracțiunile săvârșite de acesta. La stabilirea pedepselor au fost avute în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. Astfel, s-a ținut cont de faptul că inculpatul a comis infracțiuni cu grad ridicat de pericol social, sancționate de legiuitor cu pedepse severe, dar s-au avut în vedere și datele ce caracterizează persoana inculpatului, respectiv poziția procesuală sinceră a acestuia, atitudinea sa după săvârșirea infracțiunilor, împrejurări care au determinat instanțele să recunoască în favoarea lui circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen.

În raport de criticile formulate de recurent, Înalta Curte apreciază că instanțele au acordat suficientă eficiență circumstanțelor atenuante reținute, sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, astfel că o reindividualizare nu se justifică, mai ales că inculpatul este recidivist în forma prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen. Pentru aceste considerente și reținând că alte motive de casare susceptibile a fi examinate din oficiu nu s-au constatat recursul inculpatului va fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 385 17 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se va deduce din pedeapsa rezultantă, timpul arestării preventive, în temeiul art. 88 C. pen. și văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C. împotriva deciziei penale nr. 67/ A din 1 februarie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 7 septembrie 2004 la 31 martie 2005. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 31 martie 2005.