ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5236/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 910 din 1

iulie 2004, în dosarul nr. 2117/2004 a Tribunalului București, secția I penală,

s-a dispus în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a

faptei comisă de inculpatul B.I.D., în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin.

(2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37

lit. b) C. pen. și a faptei comisă de inculpatul I.S.A., în infracțiunea

prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., texte de lege în baza

cărora sunt condamnați inculpații:

- B.I.D la 9 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., conform art.

65 C. pen.;

- I.S.A. la 7 ani închisoare și 3

ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

conform art. 65 C. pen.

În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002

s-a revocat grațierea condiționată a restului de pedeapsă de 2 ani 2 luni și 18

zile din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului I.S.A., prin

sentința penală nr. 351/2002 a Judecătoriei sectorului 1 București, rest pe

care l-a cumulat cu pedeapsa aplicată prin prezenta, în final inculpatul având

de executat 9 ani 2 luni și 12 zile închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen. și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., conform art. 65 C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus

prevenția inculpatului B.I.D. de la data de 23 martie 2004 la zi și s-a

menținut măsura arestării preventive a acestuia, iar cu privire la inculpatul I.S.A.,

perioada reținerii de 24 ore din 23 martie 2004 la 24 martie 2004,

constatându-se că inculpatul este arestat în altă cauză.

În baza art. 14, raportat la art. 346

C. proc. pen., s-a luat act că în cauză nu s-au formulat pretenții civile.

În baza art. 118 lit. d) C. pen.,

s-a confiscat în favoarea statului de la inculpați suma de 700.000 lei.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța fondului a reținut faptul că în seara zilei de 17 martie 2004, cei doi

inculpați s-au înțeles să se deplaseze la numitul T., pentru a face rost de

droguri, iar pentru cumpărarea acestora s-au hotărât să-și procure bani în

orice mod.

Astfel, fiind pe str. Pastorului din

sectorul 2, inculpații au observat pe partea vătămată L.C., care se oprise în fața

blocului în care locuia vorbind la un telefon mobil, s-au apropiat de aceasta

și inculpatul B.I.D. a lovit-o cu pumnul în față, smulgându-i telefonul din

mână, în timp ce inculpatul I.S.A. asista la desfășurarea incidentului.

Ulterior, inculpații au părăsit

locul faptei în fugă și au vândut telefonul astfel sustras, pentru suma de

700.000 lei.

Tribunalul a avut în vedere că

materialul administrat în cauză confirmă înțelegerea prealabilă avută de cei

doi inculpați de a-și procura droguri și anterior acestui moment de a-și

procura bani în orice mod, de asemenea că în realizarea acestei înțelegeri au

abordat-o pe partea vătămată din cauză.

S-a reținut faptul că și inculpatul

I.S.A. are vinovăție sub forma complicității în săvârșirea faptei, în

condițiile în care după ce aceasta a fost săvârșită de celălalt coinculpat,

ambii au fugit de la locul faptei, la domiciliul numitului P.C., căruia i-au și

vândut împreună telefonul.

Împotriva sentinței a declarat apel

inculpatul I.S.A., care a criticat-o cu privire la cuantumul pedepsei aplicate,

pe care a apreciat-o prea mare față de fapta săvârșită de el.

Curtea de Apel București a respins

ca nefondat apelul reținând că instanța de fond a făcut o judicioasă analiză și

apreciere a situației de fapt pe baza probelor administrate și a aplicat o

pedeapsă just individualizată, în raport de dispozițiile art. 72 C. pen.

Împotriva deciziei instanței de apel

a declarat recurs inculpatul, care a criticat-o pentru nelegalitate și

netemeincie sub aspectul pedepsei aplicate pe care o consideră exagerată față

de persoana sa și de împrejurările, în care s-a comis fapta.

Recursul nu este fondat.

La individualizarea pedepsei

aplicate și la menținerea ei, instanțele au luat în considerare în mod judicios

criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., astfel că pedeapsa de 7 ani închisoare

situată către limita specială minimă stabilită de legiuitor pentru infracțiunea

de complicitate la tâlhărie în formă calificată, este de natură să realizeze

scopul sancțiunii penale, așa cum este prevăzut de art. 52 C. pen.

Așa fiind o reindividualizare a

pedepsei nu se justifică atâta timp cât au fost avute în vedere pericolul

social concret al faptei comise de inculpat, împrejurările în care s-a consumat

infracțiunea dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care este

recidivist în forma prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen. și a fost nesincer pe

parcursul procesului penal.

Pentru aceste considerente recursul

declarat de inculpat este nefondat, astfel încât Înalta Curte îl va respinge ca

atare în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul I.S.A., împotriva deciziei penale nr. 579/ A din 5

august 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsă, timpul reținerii

preventive a inculpatului din 23 – 24 martie 2004.

Constată că inculpatul este

arestat în altă cauză.

Obligă pe recurent la plata

sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 octombrie 2004.