ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 496/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1095 din 9

septembrie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul

nr. 2933/2005, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică

a faptei săvârșite de inculpatul I.N., din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin.

(2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 211 alin. (2) lit. c)

și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul

B.S.,

la o pedeapsă de 7 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat

liberarea condiționată din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului

prin sentința penală nr. 1064 din 14 noiembrie 2002 a Tribunalului București și

s-a contopit restul rămas neexecutat, de 501 zile închisoare, cu pedeapsa

aplicată prin prezenta, astfel că în final inculpatul execută pedeapsa de 7 ani

închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 lit. a), b), c) și e) C. pen.

În baza art. 211 alin. (2) lit. c)

și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.,

a fost condamnat inculpatul

I.N.,

la o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002

s-a revocat grațierea condiționată a pedepsei de un an și 6 luni închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 411 din 21 martie 2002 a judecătoriei sector

3 București.

În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002

s-a revocat grațierea condiționată a pedepsei de un an și 6 luni închisoare,

aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1280 din 23 octombrie 2002 a

Judecătoriei sector 3 București.

S-au constatat concurente faptele

pentru care inculpatului i s-au aplicat pedepsele de un an și 6 luni

închisoare, prin sentința penală nr. 411 din 21 martie 2002 a Judecătoriei sectorului

3 București și un an și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 1280 din 23

octombrie 2002 a Judecătoriei sector 3 București și pe cale de consecință:

În baza art. 85 alin. (1) C. pen.,

s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an și 6 luni

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 411 din 21 martie 2002 a

Judecătoriei sector 3 București.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art.

34 lit. b) C. pen., s-au contopit aceste pedepse, pedeapsa rezultantă fiind de un

an și 6 luni închisoare.

S-a dispus executarea pedepsei

rezultante alături de pedeapsa aplicată prin prezenta, astfel că în final

inculpatul execută o pedeapsă de 8 ani și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 lit. a), b), c) și e) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

perioada executată de la 4 februarie 2002 la 1 martie 2002 (sentința penală nr.

411/2002 a Judecătoriei sector 3 București) și de la 12 mai 2002 la 5 aprilie

2003 (sentința penală nr. 1280/2002 a Judecătoriei sector 3 București).

S-a constatat că inculpații sunt

arestați în altă cauză.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc.

pen., raportat la art. 17 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpații în

solidar la 2.000.000 lei (200 RON) despăgubiri civile către partea vătămată O.M.C.,

sector 4.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut că, în ziua de 21 iunie 2004, inculpații B.S. și I.N. au

deposedat, prin violență și amenințări, pe partea vătămată O.M.C. de un telefon

mobil marca Siemens A 50 în timp ce se aflau în Parcul Titan.

Ulterior, ei au înstrăinat bunul

martorului D.M.A., pentru suma de 800.000 lei pe care au cheltuit-o în interes

personal.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel inculpatul I.N. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie

sub aspectul individualizării pedepsei, pe care a apreciat-o ca fiind prea

severă, solicitând reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante cu

consecința reducerii pedepsei.

Reprezentantul Ministerului Public a

solicitat admiterea apelului inculpatului însă pentru un alt motiv decât cel

invocat de apelant, respectiv pentru greșita interzicere a drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. c) și e) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, a admis apelul declarat de

inculpat, a casat în parte sentința primei instanțe și rejudecând a făcut

aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen., menținând celelalte

dispoziții ale hotărârii.

Instanța de apel a reținut că

pedeapsa aplicată de prima instanță nu poate fi considerată prea aspră în

raport de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.,

în sensul că fapta comisă de inculpat are un grad ridicat de pericol social

concret, inculpatul este recidivist, iar atitudinea sa sinceră și de regret a

fost avută în vedere de către instanța de fond care s-a orientat spre minimul

special al pedepsei prevăzut de textul incriminator.

Cât privește pedeapsa accesorie a

interzicerii unor drepturi aplicată inculpatului, s-a apreciat că prima

instanța a interzis drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., fără a face o

analiză pentru fiecare caz în parte cu atât mai mult cu cât infracțiunea comisă

nu evidențiază o nedemnitate a inculpatului în exercitarea drepturilor părintești.

Decizia instanței de apel a fost

atacată cu recurs de inculpatul I.N. care a criticat-o pentru nelegalitate sub

aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate pe care o apreciază ca

fiind exagerată în raport de circumstanțele sale personale și a solicitat

reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C.

pen., cu consecința reducerii pedepsei sub minimul prevăzut de lege.

Recursul nu este întemeiat.

La stabilirea și aplicarea pedepsei

instanțele au avut în vedere toate criteriile de individualizare prevăzute de art.

72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptei comise,

împrejurările în care s-a consumat infracțiunea, limitele de pedeapsă prevăzute

de lege, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, dând dovadă de clemență

atunci când s-au orientat spre pedepse situate la limita minimă.

Înalta Curte apreciază că o reducere

a cuantumului acestei pedepsei și reținerea în favoarea recurentului a

circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., nu se justifică,

pedeapsa aplicată de instanțe, fiind în măsură să servească scopului prevăzut

de legiuitor în art. 52 C. pen., neexistând temeiuri pentru modificarea ei.

Așa fiind, recursul declarat de

inculpat apare ca nefondat astfel că va fi respins ca atare în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul I.N. împotriva deciziei penale nr. 777/ A din 13

octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II–a penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Constată că inculpatul este arestat

în altă cauză.

Obligă pe recurent la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 RON (2.200.000 lei), din

care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON

(1.000.000 lei), se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

26 ianuarie 2006.