ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5796/2005

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 483 din 31

martie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în

dosarul nr. 5903/2004, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată

încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului B.I.R. din

infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit.

a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art.

211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen.

În baza art. 211 alin. (2) lit. c)

și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.I.R., la

7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen.,

s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii din 18 septembrie 2003.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen.,

s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă complimentară, exercițiul drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după

executarea pedepsei principale.

În baza art. 26 C. pen., raportat la

art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu

aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C.

pen., a condamnat pe inculpatul B.Z., la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în forma complicității.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen.,

s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii din 18 septembrie 2003.

S-a constatat recuperat integral,

prin restituire, prejudiciul cauzat părții vătămate S.D.M.

S-a luat act că martorul cumpărător

N.J. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În baza art. 118 lit. d) C. pen.,

s-a dispus confiscarea de la fiecare inculpat a sumei de 150.000 lei dobândită

din vânzarea bunului sustras.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc.

pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata a câte 1.500.000 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare statului, onorariu avocat oficiu s-a avansat din fondul

Ministerului Justiției.

Pentru a se pronunța astfel,

tribunalul a reținut, că la data de 5 septembrie 2003, în jurul orelor 13,30

–13,45, inculpații B.I.R. și B.Z., însoțiți de numitul S.V., s-au deplasat în

stația Cristea Răducanu a autobuzului 116 cu intenția de a sustrage bunuri de

la călători.

La urcarea în mijlocul de transport,

inculpații au observat că partea vătămată minor S.D.M. purta la gât un lănțișor

și cruciuliță din aur, moment în care inculpatul B.I.R. i-a propus lui B.Z. să

îi smulgă fetei lănțișorul de la gât.

În realizarea rezoluției

infracționale, inculpații au urcat pe la ușa din spatele autobuzului, după care

amândoi au încadrat-o pe partea vătămată și prietena care o însoțea. În timp ce

B.Z. a rămas lângă partea vătămată B.I.R. i-a smuls acesteia lanțul de aur de

la gât, după care amândoi au fugit prin spatele autobuzului.

Strigătele de ajutor ale părții

vătămate au alertat doi trecători care au reușit să îl imobilizeze pe

inculpatul B.Z., asupra căruia nu s-a găsit lănțișorul sustras. Bunul a fost

vândut de inculpatul B.I.R. martorei N.J., în schimbul sumei de 450.000 lei, ce

a fost împărțită în mod egal cu B.Z. și S.V.

Prin actul de sesizare s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de S.V. pentru complicitate la infracțiunea

de tâlhărie, apreciindu-se că din probele administrate a rezultat că nu a

exercitat vreun act prin care să contribuie la deposedarea părții vătămate.

Situația de fapt a fost stabilită pe

baza analizei coroborate cu probele administrate în cauză, din procesul-verbal

de cercetare la fața locului și planșa foto anexată a rezultat că partea

vătămată S.D.M. a indicat stația RATB Piața Reșița ca fiind locul în care se

afla autobuzul atunci când a fost deposedată de lănțișorul de aur și a arătat

direcția în care au fugit autorii infracțiunii după comiterea faptei.

În drept, fapta inculpatului B.I.R.

care, la data de 5 septembrie 2003, în jurul orelor 13,30, în timp ce călătorea

cu autobuzul 116, împreună cu inculpatul B.Z., au încadrat-o pe partea vătămată

S.D.M. și i-a smuls acesteia lănțișorul de aur de la gât, întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. (2) lit.

c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen.

Prin actul de sesizare s-a reținut

în mod eronat săvârșirea infracțiunii în stare de recidivă postexecutorie

potrivit dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen., în raport de condamnarea

anterioară, la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința

penală nr. 521 din 12 octombrie 1999 a Tribunalului București, secția I penală.

Din copia hotărârii a rezultat că pedeapsa a fost aplicată pentru două

infracțiuni comise în minorat, situație în care, potrivit art. 38 lit. a) C.

pen., condamnarea nu poate fi avută în vedere la stabilirea stării de recidivă.

În drept, fapta inculpatului B.Z.

care, la data de 5 septembrie 2003, în jurul orelor 13,30, în timp ce călătorea

cu autobuzul 116, în baza unei înțelegeri prealabile, a încadrat-o pe partea

vătămată S.D.M. împreună cu inculpatul B.I.R., facilitând smulgerea de către

acesta din urmă a lănțișorului de aur de la gât, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de tâlhărie în formă de participație a

complicității prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit.

c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen.

La individualizarea pedepselor

aplicate inculpaților, tribunalul a avut în vedere criteriile generale

prevăzute de art. 72 C. pen., limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege,

împrejurările comiterii faptei, gradul de pericol social ridicat ce

caracterizează faptele comise asupra minorilor în mijloacele de transport în

comun, de două persoane împreună, frecvența acestui gen de infracțiuni și

contribuția concretă a fiecărui inculpat la consumarea infracțiunii.

S-a mai avut în vedere împrejurarea

că inculpatul B.I.R. este cunoscut cu antecedente penale pentru fapte de același

gen comise în minorat împreună cu S.V., și, deși a avut o atitudine sinceră în

faza de urmărire penală, în cursul judecății a refuzat colaborarea în vederea

stabilirii adevărului, astfel încât s-a aplicat pedeapsa minimă prevăzută de

lege, fără a reține circumstanțele atenuante.

În ceea ce-l privește pe inculpatul B.Z.,

s-a avut în vedere că nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut și

regretat fapta comisă și a contribuit la aflarea adevărului, împrejurări care

au fost reținute ca circumstanțe atenuante conform art. 74 lit. a) și c) C.

pen. și cărora li s-a dat eficiență conform art. 76 lit. b) C. pen.,

aplicându-se o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege.

Pe latură civilă, prejudiciul s-a

constatat recuperat integral, prin restituirea bunului sustras părții vătămate

S.D.M. care nu s-a mai constituit parte civilă.

Împotriva acestei sentințe penale au

declarat apel inculpații B.I.R. și B.Z. solicitând reducerea pedepselor în

raport de faptele comise și de circumstanțele personale.

Prin decizia penală nr. 362/ A din 3

mai 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu

minori și de familie, s-au respins, ca nefondate, apelurile inculpaților.

Împotriva deciziei pronunțată de

instanța de control judiciar au declarat recurs inculpații, solicitând

reducerea pedepselor, fiind socotite mult prea aspre.

Recursurile sunt nefondate.

Curtea, analizând ansamblul probator

administrat în cauză, constată că, instanțele au reținut corect situația de

fapt dând încadrarea juridică concretă faptelor.

Sub aspectul individualizării

pedepselor se constată că, au fost respectate dispozițiile art. 72 C. pen., și

anume limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege precum și împrejurările

comiterii faptei, gradul ridicat de pericol social ce caracterizează tâlhăriile

comise asupra unor minori (în mijloacele de transport în comun) de 2 persoane

împreună, frecvența acestor infracțiuni cât și contribuția fiecărui inculpat la

consumarea infracțiunii și nu în ultimul rând că inculpatul B.R. este cunoscut

cu antecedente penale pentru fapte de același gen, iar B.Z. nu este cunoscut cu

antecedente penale, a recunoscut și regretat fapta, au fost elemente care au

condus deja la acordarea de circumstanțe atenuante, așa încât reducerea

pedepselor nu se justifică.

Pentru aceste considerente, Curtea,

având în vedere dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

va respinge, ca nefondate, recursurile inculpaților, conform dispozitivului

deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații B.I.R. și B.Z. împotriva deciziei penale nr. 362 din 3

mai 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu

minori și de familie.

Constată că inculpatul B.I.R. este

arestat în altă cauză.

Obligă pe fiecare inculpat să

plătească suma de câte 220 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma

de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14

octombrie 2005.