ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5796/2005

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 483 din 31 martie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 5903/2004, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului B.I.R. din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. În baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.I.R., la 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii din 18 septembrie 2003. În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă complimentară, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.Z., la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în forma complicității. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii din 18 septembrie 2003. S-a constatat recuperat integral, prin restituire, prejudiciul cauzat părții vătămate S.D.M. S-a luat act că martorul cumpărător N.J. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal. În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la fiecare inculpat a sumei de 150.000 lei dobândită din vânzarea bunului sustras. În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata a câte 1.500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului, onorariu avocat oficiu s-a avansat din fondul Ministerului Justiției. Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut, că la data de 5 septembrie 2003, în jurul orelor 13,30 –13,45, inculpații B.I.R.

și B.Z., însoțiți de numitul S.V., s-au deplasat în stația Cristea Răducanu a autobuzului 116 cu intenția de a sustrage bunuri de la călători. La urcarea în mijlocul de transport, inculpații au observat că partea vătămată minor S.D.M. purta la gât un lănțișor și cruciuliță din aur, moment în care inculpatul B.I.R. i-a propus lui B.Z. să îi smulgă fetei lănțișorul de la gât. În realizarea rezoluției infracționale, inculpații au urcat pe la ușa din spatele autobuzului, după care amândoi au încadrat-o pe partea vătămată și prietena care o însoțea. În timp ce B.Z. a rămas lângă partea vătămată B.I.R. i-a smuls acesteia lanțul de aur de la gât, după care amândoi au fugit prin spatele autobuzului.

Strigătele de ajutor ale părții vătămate au alertat doi trecători care au reușit să îl imobilizeze pe inculpatul B.Z., asupra căruia nu s-a găsit lănțișorul sustras. Bunul a fost vândut de inculpatul B.I.R. martorei N.J., în schimbul sumei de 450.000 lei, ce a fost împărțită în mod egal cu B.Z. și S.V. Prin actul de sesizare s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de S.V. pentru complicitate la infracțiunea de tâlhărie, apreciindu-se că din probele administrate a rezultat că nu a exercitat vreun act prin care să contribuie la deposedarea părții vătămate. Situația de fapt a fost stabilită pe baza analizei coroborate cu probele administrate în cauză, din procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto anexată a rezultat că partea vătămată S.D.M.

a indicat stația RATB Piața Reșița ca fiind locul în care se afla autobuzul atunci când a fost deposedată de lănțișorul de aur și a arătat direcția în care au fugit autorii infracțiunii după comiterea faptei. În drept, fapta inculpatului B.I.R. care, la data de 5 septembrie 2003, în jurul orelor 13,30, în timp ce călătorea cu autobuzul 116, împreună cu inculpatul B.Z., au încadrat-o pe partea vătămată S.D.M. și i-a smuls acesteia lănțișorul de aur de la gât, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. Prin actul de sesizare s-a reținut în mod eronat săvârșirea infracțiunii în stare de recidivă postexecutorie potrivit dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen., în raport de condamnarea anterioară, la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 521 din 12 octombrie 1999 a Tribunalului București, secția I penală.

Din copia hotărârii a rezultat că pedeapsa a fost aplicată pentru două infracțiuni comise în minorat, situație în care, potrivit art. 38 lit. a) C. pen., condamnarea nu poate fi avută în vedere la stabilirea stării de recidivă. În drept, fapta inculpatului B.Z. care, la data de 5 septembrie 2003, în jurul orelor 13,30, în timp ce călătorea cu autobuzul 116, în baza unei înțelegeri prealabile, a încadrat-o pe partea vătămată S.D.M. împreună cu inculpatul B.I.R., facilitând smulgerea de către acesta din urmă a lănțișorului de aur de la gât, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie în formă de participație a complicității prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, tribunalul a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, împrejurările comiterii faptei, gradul de pericol social ridicat ce caracterizează faptele comise asupra minorilor în mijloacele de transport în comun, de două persoane împreună, frecvența acestui gen de infracțiuni și contribuția concretă a fiecărui inculpat la consumarea infracțiunii. S-a mai avut în vedere împrejurarea că inculpatul B.I.R. este cunoscut cu antecedente penale pentru fapte de același gen comise în minorat împreună cu S.V., și, deși a avut o atitudine sinceră în faza de urmărire penală, în cursul judecății a refuzat colaborarea în vederea stabilirii adevărului, astfel încât s-a aplicat pedeapsa minimă prevăzută de lege, fără a reține circumstanțele atenuante.

În ceea ce-l privește pe inculpatul B.Z., s-a avut în vedere că nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut și regretat fapta comisă și a contribuit la aflarea adevărului, împrejurări care au fost reținute ca circumstanțe atenuante conform art. 74 lit. a) și c) C. pen. și cărora li s-a dat eficiență conform art. 76 lit. b) C. pen., aplicându-se o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege. Pe latură civilă, prejudiciul s-a constatat recuperat integral, prin restituirea bunului sustras părții vătămate S.D.M. care nu s-a mai constituit parte civilă. Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel inculpații B.I.R. și B.Z. solicitând reducerea pedepselor în raport de faptele comise și de circumstanțele personale.

Prin decizia penală nr. 362/ A din 3 mai 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-au respins, ca nefondate, apelurile inculpaților. Împotriva deciziei pronunțată de instanța de control judiciar au declarat recurs inculpații, solicitând reducerea pedepselor, fiind socotite mult prea aspre. Recursurile sunt nefondate. Curtea, analizând ansamblul probator administrat în cauză, constată că, instanțele au reținut corect situația de fapt dând încadrarea juridică concretă faptelor.

Sub aspectul individualizării pedepselor se constată că, au fost respectate dispozițiile art. 72 C. pen., și anume limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege precum și împrejurările comiterii faptei, gradul ridicat de pericol social ce caracterizează tâlhăriile comise asupra unor minori (în mijloacele de transport în comun) de 2 persoane împreună, frecvența acestor infracțiuni cât și contribuția fiecărui inculpat la consumarea infracțiunii și nu în ultimul rând că inculpatul B.R. este cunoscut cu antecedente penale pentru fapte de același gen, iar B.Z. nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut și regretat fapta, au fost elemente care au condus deja la acordarea de circumstanțe atenuante, așa încât reducerea pedepselor nu se justifică.

Pentru aceste considerente, Curtea, având în vedere dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile inculpaților, conform dispozitivului deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.I.R. și B.Z. împotriva deciziei penale nr. 362 din 3 mai 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Constată că inculpatul B.I.R. este arestat în altă cauză. Obligă pe fiecare inculpat să plătească suma de câte 220 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 octombrie 2005.