ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5394/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 743 din 31

mai 2004 a Tribunalului București, secția I penală, s-a dispus schimbarea

încadrării juridice a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului P.N. din

infracțiunea prevăzută de art. 202 alin. (1) și (2), cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și art. 20, raportat la art. 197 alin. (1) lit. b

1

) și

alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunile

prevăzute de art. 202 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 20, raportat la art. 197

alin. (2) lit. b

1

) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen.

În baza art. 202 alin. (1) și (2) C.

pen., a condamnat pe inculpatul P.N. la un an și 6 luni închisoare, cu

aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 20, raportat la art.

197 alin. (1) lit. b

1

) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., a condamnat același inculpat la pedeapsa de 7 ani și 6 luni

închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b),

d) și e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. și

art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 C. pen., inculpatul va executa în final

pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 71 și

art. 64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive de la 23 februarie 2004

la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a

inculpatului.

S-a luat act că partea vătămată

P.M.C. nu a formulat pretenții civile în cauză, iar în baza art. 191 C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că la data de 15 iunie 2004, inculpatul P.N., aflat în stare

de ebrietate, a chemat-o pe fata sa, P.M.C., în vârstă de 14 ani, în bucătăria

apartamentului, unde i-a arătat organul genital, apoi a dezbrăcat-o și a

pipăit-o în zona genitală.

Ulterior, la data de 1 ianuarie

2004, inculpatul aflându-se în stare de ebrietate, s-a masturbat în fața fiicei

sale, iar în momentul când aceasta a vrut să plece a lovit-o cu pumnul în față,

încercând să întrețină un raport sexual anal, acțiunea încetând în momentul în

care fratele său auzind țipete, a chemat-o pe mama lor, care i-a surprins în

condițiile descrise.

La data de 1 februarie 2004,

inculpatul a încercat din nou să întrețină raporturi sexuale anale prin

amenințare cu fiica sa, fiind surprins de bunica maternă.

Starea de fapt a fost reținută pe

baza declarațiilor părții vătămate, care a arătat în mod constant, că tatăl ei,

prin amenințare, a încercat să o supună la raport sexual anal, declarațiilor

martorilor V.N., P.D. și P.I., coroborate cu declarațiile inculpatului care

recunoaște parțial faptele reținute în sarcina sa.

Împotriva acestei sentințe,

inculpatul a declarat apel solicitând reducerea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 525 din 19

iulie 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat,

apelul inculpatului.

Împotriva acestei hotărâri

inculpatul a declarat recurs, reiterând motivele de casare invocate în apel.

Recursul declarat este nefondat.

Din examinarea cauzei, se constată

că instanțele au reținut în mod temeinic situația de fapt și vinovăția

inculpatului.

Solicitarea procurorului de ședință

pentru schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de viol în

infracțiunea de perversiuni sexuale, prevăzută de art. 201 alin. (2) și (4) nu

poate fi primită.

În actuala formulare introdusă prin

Legea nr. 197/2000, acțiunea incriminată constă într-un act sexual de orice

natură, prin act sexual înțelegându-se manifestarea activității umane,

conștiente sau instinctive, care se referă la viața sexuală. Precizarea făcută

de text, de orice natură, extinde și mai mult sfera de cuprindere, incluzând

practic orice manifestări care au ca scop satisfacerea apetitului sexual,

inclusiv acelea care au fost considerate ca fiind perversiuni sexuale și anume

raporturile sexuale pe cale anală.

Cât privește individualizarea

pedepsei aplicată, Curtea constată că aceasta s-a făcut în conformitate cu

prevederile art. 72 C. pen.

Au fost avute în vedere criteriile

generale de stabilire și aplicare a pedepselor referitoare la pericolul social

concret al faptelor săvârșite și anume întreținerea cu fiica sa minoră, prin

violență și amenințare, în mod repetat, de raporturi sexuale pe cale anală,

urmările produse și anume o traumă psihică creată unei tinere de 14 ani,

conduita procesuală și persoana acestuia, împrejurări cărora instanța

acordându-le o eficiență cuvenită, a aplicat o pedeapsă de 7 ani și 6 luni

închisoare, cuantum ce este în măsură să asigure realizarea scopului preventiv

educativ al sancțiunii penale în conformitate cu art. 52 C. pen.

Pentru aceste motive și constatând

din oficiu că nu există alte cazuri de casare, Curtea urmează a respinge

recursul declarat de inculpatul P.N. ca nefondat, cu obligarea acestuia în baza

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul P.N. împotriva deciziei penale nr.

525 din 19 iulie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 23 februarie 2004 la 21

octombrie 2004.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

21 octombrie 2004.