ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4136/2003

Asupra recursurilor de față: Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 598 din 17 iunie 2003, pronunțată de Tribunalul București, prin schimbarea încadrării juridice a infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., în art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a) și e) C. pen., inculpatul P.V. a fost condamnat la 4 ani închisoare. În baza prevederilor art. 239 alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen., același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare (o singură faptă, martorul C.). Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul pentru cinci infracțiuni, prevăzute de art. 239 alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen. Prin aceiași sentință, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10. lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul P.D. pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a) și e) C. pen. În baza art. 239 alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., inculpatul P.D. a fost condamnat la 6 pedepse de câte 3 ani închisoare (6 fapte). Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen., pentru ambii inculpați.

S-a luat act că, partea vătămată U.S. nu s-a constituit parte civilă în cauză. La data de 23 ianuarie 2003, în jurul orelor 8,00, partea vătămată aflându-se în tramvai a sesizat sustragerea portofelului aflat în mâna inculpatului P.L., pe care împreună cu P.V. i-a invitat la sediul secției 20 poliție, declinându-și calitatea de jandarm. În stație partea vătămată și cei doi colegi ai săi ce-l însoțeau, au fost amenințați, și insultați de către inculpatul P.D. Reușind să fugă, inculpatul P.V. a fost prins, lovindu-l pe martorul C. cu pumnul în zona umărului, rupându-i epoletul. Cei trei jandarmi, printre care și partea vătămată U.S. au fost ajutați de doi polițiști aflați în patrulare, pentru imobilizarea inculpaților P.D., în timpul incidentului care lua amploare, a scos din buzunar un cuțit.

Împotriva sentinței au declarat apel inculpații care au criticat soluția sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate. Prin decizia penală nr. 440 din 5 august 2003, Curtea de Apel București a respins ca nefondate apelurile ambilor inculpați, constatând că scopul pedepsei nu poate fi realizat decât în condițiile în care, pedepsele aplicate vor fi executate în regim de detenție. În termen legal împotriva hotărârilor, de mai sus, au declarat recurs cei doi inculpați care au susținut că pedepsele aplicate sunt severe, impunându-se reducerea lor. Examinând hotărârile pronunțate în raport de această critică, dar și de dispozițiile cazului de casare, prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen., se constată că pedepsele aplicate au fost stabilite în considerarea dispozițiilor art. 72 C. pen. și art. 52 C. pen., neexistând motive de reducerea lor. Astfel, inculpatul P.V. a săvârșit, în concurs real, două activități infracționale grave, care au lezat atât normele ce apără proprietatea cât și autoritatea de stat. Modul de concepere și executare a acestor fapte comise în loc public cât și într-un mijloc de transport, împotriva a șase lucrători de poliție și jandarmi au impus aplicarea unor pedepse nu severe, dar ferme pentru a fi corespunzătoare pericolului social al faptelor dar și făptuitorilor. Datele personale nu caracterizează pozitiv pe inculpați care nu au o ocupație, nu au avut o atitudine procesuală sinceră, încercând înlăturarea răspunderii penale, pentru infracțiunile de ultraj, iar inculpatul P.V.

are în antecedente și o altă condamnare. Pe cale de consecință, cum pedepsele aplicate celor doi inculpați se înscriu în limitele legale sancționatoare și nu se constată motive pentru reducerea lor se apreciază neîntemeiate criticile formulate, urmând a fi respinse, ca atare. Verificând, însă din oficiu hotărârile recurate, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., cât și în lipsa unui recurs al parchetului vizând încadrarea juridică a infracțiunii de furt, se constată, în propriul recurs al inculpatului P.V., în raport de încadrarea juridică dată de instanțe activității infracționale de deposedare a părții vătămate U.S. de un portofel, funcționarea cazului de casare, prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc.

pen. Într-adevăr, instanțele au reținut corect că, inculpatul a deposedat de portmoneu pe partea vătămată U.S., în timp ce acesta călătorea cu tramvaiul; portmoneul a fost recuperat de partea vătămată în momentul în care, inculpatul P.V. se pregătea să-l înmâneze fratelui său P.L., pentru care s-a dispus disjungerea cauzei și cercetarea penală într-un dosar separat. Ori în acest context, instanțele trebuiau să rețină că infracțiunea de furt s-a consumat în condițiile agravantelor prevăzute la literele a) și f) ale alin. (1) din art. 209 C. pen., respectiv, de două persoane și într-un mijloc de transport și nu în loc public, așa cum greșit s-a reținut. Acesta este motivul pentru care recursul declarat de inculpat se va admite, în conformitate cu art. 385 15 pct. 1 lit. d) C. proc.

pen., hotărârile se vor casa numai cu privire la încadrarea juridică a infracțiunii de furt. Procedând la rejudecarea cauzei, în limitele casării, se va dispune potrivit art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei comisă de inculpatul P.V., din art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a) și e) C. pen., în art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a) și f) C. pen., text în baza căruia inculpatul va fi condamnat la 4 ani închisoare, urmând ca prin contopire să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen. Se vor menține în rest dispozițiile hotărârilor și potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pentru motivele sus prezentate, se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.D.

În temeiul art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., se va computa din pedepsele aplicate inculpaților perioada detenției preventive. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat P.D. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul P.V., împotriva deciziei penale nr. 440/ A din 5 august 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Casează decizia și sentința penală nr. 598 din 17 iunie 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală, numai cu privire la încadrarea juridică a infracțiunii de furt calificat. Descontopește pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare în pedepsele componente de 4 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a) și e) C. pen. și 3 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 239 alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen. Conform art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracțiunea, prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a) și e) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a) și f) C. pen.

și menține pedeapsa de 4 ani închisoare. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa de 4 ani închisoare. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. Respinge recursul declarat de inculpatul P.D., împotriva aceleiași decizii. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, perioada arestării preventive de la 23 ianuarie 2003, la 1 octombrie 2003. Onorariul de avocat în sumă de 400.000 lei pentru apărarea din oficiu a inculpatului P.V. se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Obligă pe inculpatul P.D. la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 1 octombrie 2003.