Decizia nr. 2113/2005 — ÎCCJ, Secția penală — recurs împotriva sentinței nr. 341/2004 a Tribunalului Bihor

În baza art. 211 alin. (2) lit. b) și art. 211 alin. (2 1 ) lit. a), c) și e) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.F. la o pedeapsă de 10 ani închisoare (pct. 1 rechizitoriu). În baza art. 211 alin. (2) lit. b) și art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 8 ani închisoare (pct. 2 rechizitoriu). În baza art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare (pct. 2-11 din rechizitoriu). În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, care a fost sporită cu un an închisoare, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă de 11 ani închisoare. În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 149 din 30 octombrie 2002 a Tribunalului Militar Timiș, adăugându-se această pedeapsă la pedeapsa aplicată, inculpatul urmând să execute în final o pedeapsă de 13 ani închisoare, în regim de detenție, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv de la 21 noiembrie 2003 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 211 alin. (2) lit. b) și art. 211 alin. (2 1 ) lit. a), c) și e) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul H.T. junior la o pedeapsă de 4 ani închisoare (pct. 1 rechizitoriu). În baza art. 211 alin. (2) lit. b) și art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare (pct. 2 rechizitoriu). În baza art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare (pct. 2-11 din rechizitoriu). În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, care a fost sporită cu 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare, în regim de detenție, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv de la 5 decembrie 2003 la zi și în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.I.I. la o pedeapsă de 4 ani închisoare (pct. 1 rechizitoriu). În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 42 C. pen. și art. 75 lit. c) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare (pct. 4 - 11 din rechizitoriu). În baza art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare (pct. 2 rechizitoriu). În baza art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare (pct. 3 rechizitoriu). În baza art. 211 alin. (2) lit. b) – art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 75 lit. c) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 8 ani închisoare (pct. 2 rechizitoriu). În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, care a fost sporită cu 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă de 8 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii din 21 noiembrie 2003 și reținerea și arestarea preventivă de la 15 decembrie 2003 la zi și în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g, i C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul H.T. senior la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare în regim de detenție, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii de la 21 noiembrie 2003 și reținerea și arestarea preventivă de la 8 decembrie 2003 la zi și în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 211 alin. (2) lit. b) – art. 211 alin. (2 1 ) lit. a), c) și e) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul H.T.R. la o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare, în regim de detenție cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv de la 21 noiembrie 2003 la zi și în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. și art. 998 și urm. C. civ., au fost obligați inculpații R.F., V.I.I., H.T.R., H.T. senior și H.T. junior, în solidar cu partea responsabilă civilmente H.T. Ana să plătească părții civile F.P., suma de 120.000.000 cu titlu de despăgubiri civile. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. și art. 998 și urm. C. civ. au fost obligați inculpații R.F., V.I.I., H.T. junior în solidar cu partea responsabilă civilmente H.T.A. să plătească suma de 1.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile părții civile V.L., suma de 1.500.000 lei părții civile T.F., suma de 300.000 lei părții civile M.F., suma de 1.500.000 lei părții civile T.R., suma de 3.500.000 lei părții civile T.T., suma de 3.000.000 lei părții civile P.V. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. și art. 998 și urm. C. civ., au fost obligați în solidar inculpații R.F., H.T.R. și H.T. junior în solidar cu partea responsabilă civilmente H.T.A. să plătească părții civile F.P., suma de 40.000.000 lei cu titlu de daune morale. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. și art. 998 și urm. C. civ., au fost obligați în solidar inculpații R.F., H.T.R. și H.T. junior în solidar cu partea responsabilă civilmente H.T.A. să plătească părții civile C.A.S. Bihor suma de 8.152.455 lei cu titlu de despăgubiri, reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părții civile F.P. În baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligați inculpații R.F., V.I.I., H.T.R., H.T. senior și H.T. junior în solidar cu partea responsabilă civilmente H.T.A. să plătească suma de 4.000.000 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 20 noiembrie 2003, inculpații au plecat în satul Cheriu, ora 18,00, cu scopul de a fura bani și bijuterii de la numita F.P. pe care o cunoștea inculpatul R.F. și despre care știa că locuiește singură. Astfel, în apropierea casei părții vătămate, inculpații R.F.,H.T. senior, V.I.I., H.T.R. au trecut peste gardul grădinii, iar ceilalți inculpați au rămas să asigure paza. Ulterior, inculpații R.F., H.T. jr. și H.T.R. s-au urcat pe un placaj, ajungând pe acoperiș și prin efracție au pătruns în baia de la etajul casei și apoi au căutat bani și bunuri prin camere, iar într-o anexă au găsit mai multe ceasuri pe care le-a luat R.F., rămânând o amprentă pe cutia respectivă, după care aceștia au coborât la parte pentru a căuta bani și bijuterii. În acest moment s-a trezit partea vătămată F.P., care a aprins becul și văzându-i i-a întrebat ce caută acolo, condiție în care aceștia au agresat-o, i-a smuls cerceii din urechi și un inel de pe deget, după care inculpatul R.F. a înțepat-o cu un cuțit în spate, provocându-i leziuni ce au necesitat 15 zile de îngrijiri medicale, fiindu-i pusă viața în primejdie. Inculpații au părăsit locuința, s-au întâlnit cu ceilalți, împărțind banii între ei, câte 500.000 lei fiecare, precum și Euro și dolari americani. S-a mai reținut că inculpații V.I.I. și H.T., pentru a-și asigura alibiuri pentru seara respectivă, după împărțirea bunurilor, s-au deplasat la locuința martorului L.M., care fiind audiat, a declarat că cei doi au plecat din locuința sa, în jurul orelor 23,30, și au stat doar o oră și jumătate. A doua zi dimineața au fost descoperiți de organele de poliție, fiind recuperată o parte din bani și cerceii, partea vătămată constituindu-se parte civilă cu suma de 55.000.000 lei. În noaptea de 30 septembrie spre 1 octombrie 2003, inculpații H.T. jr., V.I.I. și R.F. au pătruns în locuința (cabana) numitului V.L. de unde au sustras un televizor defect alb-negru și o pătură din lână, cauzând un prejudiciu de un milion de lei. Constatând că televizorul este defect, l-au aruncat și au pătruns în locuința numitului T.F., din aceeași curte prin efracție, de unde au sustras un televizor Panasonic, 750.000 lei și un ceas de perete, creând un prejudiciu de 6 milioane lei, folosind violența împotriva acestuia. Ulterior, televizorul a fost recuperat, încât constituirea de parte civilă a fost de numai un milion lei. În noaptea de 29 octombrie 2003, inculpații V.I.I., H.T. jr. și R.F., folosind aceeași modalitate de acționare, au sustras o serie de bunuri din locuința numitei S.M., creând un prejudiciu de 10 milioane lei, bunuri care ulterior, au fost vândute, dar recuperate în final de la aceștia. În seara zilei de 6 noiembrie 2003, în aceleași condiții, inculpații R.F. și H.T. jr. au sustras bunuri în valoare de 7 milioane lei de la numita F.P., bunuri recuperate, iar la 13 noiembrie 2004, bunuri în valoare de 2 milioane lei de la numitul T.R. S-a mai reținut că, în urma efectuării raportului de constatare tehnico-științific, s-au depistat urme papilare ale inculpaților. În noaptea de 28 octombrie și 18 noiembrie 2003, aceeași inculpați au sustras din locuința numitului B.V., bunuri în valoare de 5 milioane lei, fiindu-le asigurată paza de inculpatul V.I.I. Fiind recuperate parte din bunuri, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 3,5 milioane lei. În noaptea de 18 noiembrie 2003, aceiași inculpați au sustras, prin escaladare, un topor (300.000 lei) din locuința numitei M.F. și alte bunuri în valoare de 10 milioane lei și, respectiv, 4 milioane lei de la locuința familiei T.T. și de 2 milioane lei din locuința numitei A.A. În intervalul 1 noiembrie – 20 noiembrie 2003, aceiași inculpați au pătruns prin efracție, într-o anexă a locuinței numitului Șt.D. de unde a sustras un fierăstrău mecanic în valoare de 3 milioane lei care ulterior, a fost predat părții civile. În sfârșit, într-o noapte din luna noiembrie 2003, aceiași inculpați au sustras, prin efracție, din locuința părții P.V. un televizor color Symbol în valoare de 9 milioane lei care, a fost vândut dar recuperat de la cumpărătoarea R.F.I. Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații, solicitând desființarea acesteia și în rejudecarea cauzei, reducerea pedepsei, iar inculpatul V.I.I., rejudecarea cauzei, întrucât unii dintre făptuitori nu au fost condamnați. Prin decizia penală nr. 1/ A din 4 ianuarie 2005, Curtea de Apel Oradea a respins, ca nefondate, apelurile. Împotriva acestei hotărâri pronunțată de instanța de control judiciar, inculpații au declarat recurs susținând: - inculpatul H.T., admiterea recursului și prin aplicarea circumstanțelor atenuante, reducerea pedepsei; - inculpatul R.F. a solicitat, de asemenea, reducerea pedepsei iar - inculpatul V.I.I. a solicitat, în principal, achitarea, susținând că nu s-a aflat la locul faptei, iar în subsidiar, reducerea pedepsei. Recursurile sunt nefondate. Examinând hotărârile atacate în raport de criticile formulate care coincid cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18 și 14 C. proc. pen., Curtea constată că, instanțele analizând ansamblul probator administrat în cauză au făcut o corectă încadrare juridică a faptelor, reținând vinovăția acestora și o justă individualizare a pedepselor. Este adevărat că, în toate fazele procesuale inculpatul V.I.I. a negat comiterea faptelor. În recurs susținând că, nu s-a aflat la locul faptei. Această conduită procesuală nu justifică însă o soluție de achitare sau existența unei erori grave de fapt, atâta timp cât, probatoriul a demonstrat cu totul o altă situație de fapt, inclusiv vinovăția acestuia. Inculpatul, așa cum rezultă din expunerea pe larg a situației de fapt, a asigurat de fiecare dată paza celorlalți inculpați, iar cu ocazia sustragerii din noaptea de 30 septembrie spre 1 octombrie 2003 a imobilizat partea vătămată, acoperindu-i gura cu palma, împiedicând-o astfel să strige. În acest context, este evidentă vinovăția inculpatului în comiterea faptelor pentru care a fost condamnat. Sub aspectul individualizării pedepsei, legală este și pedeapsa aplicată acestui inculpat ca și a celorlalți, instanțele procedând la o judicioasă valorificare a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., în raport cu pericolul social foarte ridicat al faptelor, modalitatea concretă a comiterii acestora cât și consecvența infracțională, ceea ce nu justifică o reducere a pedepselor, acestea fiind de natură să asigure prevenția, reeducarea și reinserția inculpaților în societate. Pe cale de consecință, Curtea, în temeiul prevederilor art. 385 15 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați. Va deduce din pedepsele aplicate, timpul arestării preventive. Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;