ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1850/2007

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1850/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 235/S/2006

din 17 aprilie 2006, Tribunalul Brașov a dispus condamnarea inculpatului T.D.A.

pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă prevăzută și ped.de dispozițiile

art. 211 alin. (2) lit. b) și c), alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicabilă

art. 37 lit. a) C. pen., la o pedeapsă de 8 ani închisoare.

În baza art. 61 C. pen., a

fost revocată liberarea condiționată din executarea sentinței penale nr. 180/2000

a Tribunalului Brașov, fiind contopit restul rămas neexecutat, de 783 zile

închisoare cu pedeapsa aplicată prin sentința sus amintită, urmând ca

inculpatul să execute pedeapsa rezultantă, de 8 ani închisoare.

S-a făcut aplicabilă

dispozițiile art. 71 și 64 lit. a), b), c) și e) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a

fost dedusă din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de

la 14 iunie 2005 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen.,

a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului.

Prin aceeași sentință,

inculpatul F.C. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie,

faptă prevăzută și ped.de dispozițiile art. 211 alin. (2) lit. b) și c), alin.

(2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicabilă art. 37 lit. a) C. pen., la o

pedeapsă de 8 ani închisoare.

În baza dispozițiile art. 86

3

C. pen., a fost revocată suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani

închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 85/2002 a

Judecătoriei Zărnești.

În baza art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen., a fost contopită această pedeapsă cu pedepsele componente

de 2 ani închisoare, un an și 8 luni închisoare și un an și 8 luni închisoare

rezultate din descontopirea pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată

prin sentința penală nr. 1914/2000 a Judecătoriei Brașov, urmând ca inculpatul

să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza art. 40 C. proc. pen.,

a contopit pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința sus

amintită cu pedeapsa de 3 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare.

În baza art. 7 din Legea nr.

543/2002 a fost revocată grațierea condiționată a pedepsei de 3 ani închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 871/2002 a Judecătoriei Sibiu, constatată

prin sentința penală nr. 1248/2002 a aceleiași instanțe.

În baza art. 36 alin. (3) C.

pen., a constatat că din această pedeapsă inculpatul a executat 2 ani, o lună

și 23 zile, de la 12 decembrie 2001 la 4 februarie 2004, adăugând în consecință

restul rămas neexecutat de 10 luni și 7 zile la pedeapsa de 8 ani închisoare

aplicată, în final inculpatul având de executat 8 ani, 10 luni și 7 zile

închisoare.

S-a făcut aplicabilă art. 71

și 64 lit. a), b), c) și e) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a

fost dedusă din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de

la 14 iunie 2005 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen.,

a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 14 alin. (3) lit.

a), art. 346 alin. (1) C. proc.pen., coroborat cu art. 109 C. proc. pen., s-a

dispus restituirea către partea civilă a unei agende electronice tip P.D.A.,

marca HP I.P.A.Q. P. P.C., model 5450, seria 51 33 KWG 1 KOJL, aflată în camera

de corpuri delicte din cadrul Tribunalului Brașov.

În baza art. 109 C. proc. pen.,

s-a dispus restituirea către partea civilă a unui pantalon tip jeans și a unui

briceag cu plăsele de culoare neagră, aflat în camera de corpuri delicte din

cadrul Tribunalului Brașov.

În baza art. 109 C. proc. pen.,

s-a dispus restituirea către inculpatul T.D.A., după soluționarea definitivă a

cauzei, a unei jachete blue-jeans aflată în camera de corpuri delicte din

cadrul Tribunalului Brașov.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut că, în seara de 13 iunie 2005, orele 21,30,

partea vătămată L.G.P.A., cetățean francez, turist în România, s-a deplasat

către barul S. din orașul Râșnov, având asupra sa suma de 1400 Euro, în cecuri

de călătorie și un minilaptop P.D.A.

În jurul orelor 23,00, în

bar au venit și inculpații, care s-au așezat la o masă alăturată celei pe care

o ocupa partea vătămată. Aceasta din urmă a scos la un moment dat minilaptopul,

pe care l-a pus pe masă, unde a fost remarcat de martora Ene Ana, dansatoare în

bar, care se așezase la masa părții vătămate.

Inculpatul T.D.A. s-a

plimbat prin bar și a purtat la un moment dat o discuție cu martorul C.C.G.,

despre vânzarea unui DVD player, fără a stabili o dată concretă a tranzacției.

În jurul orelor 1,00, la

masa părții vătămate a venit și martora N.V.N., de asemenea dansatoare în bar,

a cărei discuție cu partea vătămată a fost însă întreruptă de așezarea la

aceeași masă a celor doi inculpați. Inculpatul T.D.A. l-a insultat pe partea

vătămată, l-a înjurat și i-a cerut bani. Acesta nu a răspuns însă provocării,

ci s-a deplasat la bar unde a relatat incidentul barmanului, respectiv martorul

P.C.E., căruia i-a solicitat nota de plată și l-a rugat să-l conducă în afara

localului, pentru a nu se amplifica incidentul. Martorul a observat pe

inculpatul F.C. ieșind în ușa barului, și urmărindu-l pe partea vătămată, în

timp ce simula că vorbește la telefon.

La scurt timp, au părăsit

barul și cei doi inculpați, îndreptându-se spre str. Armata Salvării, unde l-au

văzut pe partea vătămată, care, observând că este urmărit, a grăbit pasul,

inculpații procedând în același mod. Partea vătămată s-a oprit atunci în

dreptul imobilului cu nr. 47 și a simulat nevoi fiziologice, scoțând din

buzunar un briceag cu intenția de a se apăra dacă va fi atacat.

Inculpatul T.D.A. a vrut

să-l lovească cu pumnul, partea vătămată s-a ferit, iar inculpatul F.C. l-a

prins de picioare, partea vătămată căzând la pământ. Când inculpatul T.D.A. i-a

smuls borseta de la brâu, partea vătămată l-a lovit cu briceagul în partea

stângă a feței, iar cei doi s-au speriat și au fugit la circa 100 m de locul

incidentului, unde au scos din borsetă, pe care ulterior au abandonat-o, agenda

P.D.A.

Partea vătămată a recuperat

borseta, s-a întors în bar, unde a relatat angajaților incidentul, iar aceștia

au anunțat organele de poliție.

Împotriva hotărârii au

formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpații.

În apelul său, parchetul

critică hotărârea pentru aspecte de nelegalitate vizând stabilirea pedepsei

rezultante pentru inculpatul F.C., apreciind că trebuia făcută aplicarea dispozițiile

art. 86

5

C. pen., raportat la art. 86 C. pen., în sensul anulării

suspendării condiționate a executării pedepsei sub supraveghere aplicată

inculpatului prin sentința penală nr. 85 din 25 martie 2002 a Judecătoriei

Zărnești, definitivă prin decizia penală nr. 838 din 12 noiembrie 2002 a

Tribunalului Brașov și contopirea, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C.

pen., a pedepsei de 3 ani închisoare cu pedepsele componente aplicate prin

sentința penală nr. 1914/2000 a Judecătoriei Brașov, rezultanta fiind de 3 ani

închisoare.

Dat fiind că fapta din 30

octombrie 2001, pentru care inculpatul F.C. a fost condamnat prin sentința

penală nr. 871 din 25 iulie 2002 a Judecătoriei Sibiu a fost săvârșită în

termenul de încercare al rezultantei de mai sus, se solicită revocarea

suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare și, ulterior,

revocarea grațierii condiționate a acestei pedepse, urmând a se constata că

pedeapsa de executat este formată din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată

prin sentința penală nr. 871/2002 a Judecătoriei Sibiu și 3 ani închisoare,

pedeapsa rezultantă din contopirea pedepselor aplicate prin sentința penală nr.

1914/2000 a Judecătoriei Brașov și sentința penală nr. 85/2002 a Judecătoriei

Zărnești.

Se solicită în baza art. 36 alin.

(3) C. pen., a se deduce din pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare perioada

executată de la 12 decembrie 2001 la 4 februarie 2004 și adăugarea restului

rămas neexecutat la pedeapsa aplicată pentru prezenta faptă.

De asemenea, parchetul

critică hotărârea și pentru netemeinicie, apreciind pedeapsa aplicată

inculpatului T.D.A. ca fiind neîndestulătoare și solicitând majorarea acesteia.

Inculpatul T.D.A. a criticat

hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în principal

trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, întrucât inculpatului F.C.

i-a fost încălcat dreptul la apărare, achitarea pentru că nu există probe care

să confirme vinovăția sa, iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate.

Inculpatul F.C. a criticat

hotărârea pentru netemeinicie, solicitând aplicarea dispozițiile art. 74, 76 C.

pen. și reducerea pedepsei aplicate.

Analizând apelurile

declarate sub toate aspectele invocate, Curtea de Apel Brașov a constatat că

ele sunt fondate în parte.

Cu privire la apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, instanța de apel a reținut

că modalitatea în care prima instanță a stabilit pedeapsa rezultantă este

incorectă, însă nici modalitatea propusă de apelant privind contopirea

pedepselor nu este una judicioasă, care să corespundă situației juridice

reținute.

Astfel, prin sentința penală

nr. 1914/2000 a Judecătoriei Brașov, inculpatul F.C. a fost condamnat la

pedepse de 2 ani închisoare, un an și 8 luni închisoare și un an și 8 luni

închisoare pentru infracțiuni de furt calificat comise în perioada februarie –

martie 2000, urmând ca inculpatul să execute în final o pedeapsă de 2 ani

închisoare, cu aplicabilă art. 81 C. pen.

Prin sentința penală nr. 85/2002

a Judecătoriei Zărnești, definitivă la data de 4 decembrie 2002, inculpatul a

fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu aplicabilă art. 81 C. pen.,

pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat la data de 19 decembrie

2000.

Prin sentința penală nr. 871

din 25 iulie 2002 a Judecătoriei Sibiu, același inculpat a fost condamnat, la o

pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de furt

calificat, faptă din 30 octombrie 2001, iar în baza art. 83 C. pen., a fost

revocată suspendarea condiționată a pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 1914/2000

a Judecătoriei Brașov, aplicându-se inculpatului o pedeapsă cumulată de 5 ani

închisoare.

Prin sentința penală nr. 1248

din 13 noiembrie 2002 a Judecătoriei Sibiu s-a constatat grațiată pedeapsa de 3

ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 871/2002 a aceleiași instanțe,

dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani închisoare.

Așadar, față de datele

rămânerii definitive a sentințelor penale nr. 1914/2000 și 85/2002 și față de

datele la care s-au comis faptele, se impunea anularea suspendării condiționate

a pedepselor aplicate prin cele două hotărâri, dat fiind că inculpatul mai

săvârșise fapte penale înainte de pronunțarea fiecăreia dintre cele două

sentințe.

Dat fiind că pedeapsa de 5

ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 871/2002 este alcătuită din

cea de 3 ani închisoare și cea de 2 ani închisoare, aceasta din urmă ca urmare

a revocării suspendării condiționate a pedepsei aplicate prin sentința penală nr.

1914/2000, precum și pentru că pedeapsa de 3 ani închisoare a fost grațiată

prin Legea nr. 543/2002, stabilindu-se un termen de încercare de 3 ani în care

condamnatul nu mai putea comite o altă infracțiune, sancțiunea în caz contrar

fiind cea a cumulării pedepsei anterioare cu cea aplicată pentru noua

infracțiune săvârșită, respectiv cea care face obiectul cauzei de față, primul

termen al recidivei este alcătuit din condamnările ce au făcut obiectul

sentințelor nr. 1914/2000 și 85/2002.

În aceste condiții, singura

infracțiune care poate atrage revocarea beneficiului grațierii este cea

prezentă, și nu, așa cum greșit susține parchetul în apelul formulat, comiterea

infracțiunilor pentru care inculpatul fusese deja condamnat, aspect reținut corect

de instanța fondului.

În cauză nu sunt incidente dispozițiile

art. 40 C. pen., ci ale recidivei, pentru că inculpatul a comis infracțiunea

dedusă judecății după rămânerea definitivă a sentințelor penale nr. 1914/2000

și 85/2002, fiind major la data comiterii infracțiunii ce a făcut obiectul

condamnării sale prin sentința penală nr. 85/2002.

Pedeapsa aplicată prin

sentința penală nr. 85/2002 nu poate fi avută în vedere la acest moment, dat

fiind regimul său special, intervenit prin grațierea pedepsei principale, iar

cea aplicată prin sentința penală nr. 1914/2000, ce se va include în contopire,

va fi luată în considerare ulterior.

În cauză sunt aplicabile dispozițiile

art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., referitor la pedepsele aplicate

prin sentințele amintite, rezultând o pedeapsă de 3 ani închisoare, și ale art.

39 alin. (1) C. pen.,această pedeapsă contopindu-se cu cea de 9 ani aplicată de

instanța fondului, urmând ca pedeapsa cea mai grea ce urmează a fi executată de

inculpat să fie cea de 9 ani închisoare.

Date fiind multiplele

condamnări ale inculpatului, care relevă perseverență infracțională, instanța

de apel a aplicat acestuia un spor de un an închisoare, urmând ca inculpatul să

execute în final 10 ani închisoare.

Cu privire la apelul declarat

de inculpatul T.D.A., Curtea de Apel Brașov l-a apreciat ca fiind nefondat sub

toate aspectele invocate, având în vedere că primul motiv de apel nu vizează

persoana inculpatului, ci se referă la inculpatul F.C., căruia i-au fost

respectate toate drepturile procesuale, inculpații beneficiind de un termen

pentru pregătirea apărării și angajarea unui apărător, având posibilitatea pe

tot parcursul soluționării cauzei de a-și angaja un alt apărător, dacă ar fi

dorit acest lucru.

Materialul probator administrat

în cauză a relevat vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii de

tâlhărie, declarațiile părții vătămate găsindu-și corespondent în cele ale

tuturor martorilor audiați în cauză și coroborându-se și cu procesul verbal de

examinare a îmbrăcămintei inculpatului T.D.A., care prezenta pete de sânge, cu

raportul de constatare biocriminalistic din care reiese că sângele de pe

hainele inculpatului îi aparținea, cu raportul de constatare medico-legală din

care reiese că la data examinării, inculpatul prezenta leziuni produse prin

lovire cu un corp tăietor-înțepător.

Circumstanțele reale și

personale ale inculpaților au condus instanța de apel la concluzia că pedepsele

aplicate de instanța de fond nu sunt îndestulătoare pentru reeducarea acestora,

care au deposedat prin violență partea vătămată de bunuri, în loc public și pe

timpul nopții, inculpații fiind condamnați și anterior pentru infracțiuni

îndreptate împotriva patrimoniului și beneficiind de clemența legii, fără a da

dovezi de îndreptare.

Apelul declarat de

inculpatul F.C. a fost analizat prin prisma acelorași considerente.

În consecință, Curtea de

Apel Brașov a admis apelurile formulate și a desființat sentința atacată sub

aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate celor doi inculpați, al

modalității de stabilire a pedepsei rezultante pentru inculpatul F.C. și al

conținutului pedepselor accesorii.

Instanța de apel a repus în

individualitatea ei pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată inculpatului T.D.A.

pentru infracțiunea de tâlhărie, faptă prevăzută și ped.de dispozițiile art. 211

alin. (2) lit. b) și c), alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicabilă

art. 37 lit. a) C. pen., pe care ulterior a majorat-o la 9 ani închisoare.

A menținut revocarea

liberării condiționate și a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat de 2

ani, o lună și 23 zile închisoare cu pedeapsa de mai sus, aplicând pedeapsa cea

mai grea, de 9 ani închisoare, pe care a sporit-o cu un an închisoare, în final

inculpatul având de executat o pedeapsă de 10 ani închisoare.

A repus în individualitatea

lor pedepsele componente din pedeapsa de 8 ani, 10 luni și 7 zile închisoare

aplicată inculpatului F.C. și a majorat pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată

inculpatului pentru infracțiunea de tâlhărie, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile

art. 211 alin. (2) lit. b) și c), alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicabilă

art. 37 lit. a) C. pen., la 9 ani închisoare.

A anulat, în baza art. 85 C.

pen., suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare

aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1914/2000 a Judecătoriei Brașov

și, în baza art. 86

5

rap.la art. 85 C. pen., suspendarea sub

supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului

prin sentința penală nr. 85/2002 a Judecătoriei Zărnești.

A contopit, în baza art. 33 lit.

a) și 34 lit. b) C. pen., pedepsele de 2 ani închisoare, un an și 8 luni

închisoare, un an și 8 luni închisoare și 3 ani închisoare, aplicând pedeapsa

cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 39 alin. (1) C.

pen., a contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 9 ani închisoare, aplicând

pedeapsa cea mai grea, de 9 ani închisoare, pe care a sporit-o cu un an

închisoare, în final inculpatul având de executat o pedeapsă de 10 ani

închisoare.

A revocat, în baza art. 7

din Legea nr. 543/2002, grațierea condiționată a executării pedepsei de 3 ani

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 871/2002 a Judecătoriei Sibiu,

adăugând restul rămas neexecutat de 10 luni și 7 zile închisoare la pedeapsa

stabilită anterior, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 10 ani,

10 luni și 7 zile închisoare.

A înlăturat din conținutul

pedepselor accesorii aplicate, dispozițiile art. 64 lit. a) teza I C. pen.

A dedus, în baza art. 381 C.

proc. pen., starea de arest preventiv a inculpaților, începând cu 17 aprilie 2006

la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest preventiv

a inculpaților.

S-au menținut celelalte

dispoziții ale sentinței.

Împotriva deciziei penale nr.

343/ Ap din 14 decembrie 2006 a Curții de Apel Brașov au formulat recurs

inculpații T.D.A. și F.C., invocând motive de netemeinicie a hotărârii atacate

și solicitând reducerea pedepselor aplicate, prin reținerea circumstanțelor

personale atenuante în favoarea acestora, iar în subsidiar, menținerea hotărârii

instanței de fond.

Într-un memoriu scris,

inculpatul T.D.A. arată că nu a participat direct la săvârșirea infracțiunii,

ci doar a intervenit după comiterea acesteia de către inculpatul F.C., moment

în care a fost lovit cu un cuțit în zona gâtului de partea vătămată.

Examinând hotărârea prin

prisma criticilor recurenților, care se circumscriu cazurilor de casare prevăzută

de art. 385

9

pct. 14 și 18 C. proc. pen., ca și din oficiu pentru

cazurile de casare enunțate de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele

ce se vor expune în continuare:

Pe baza probelor

administrate în cauză, instanțele anterioare au reținut o situație de fapt

corespunzătoare situației reale și au stabilit fără echivoc că, la data de 13

iunie 2005, cei doi inculpați au agresat partea vătămată și au deposedat-o de

un P.D.A. în valoare de 700 euro, faptă prevăzută și ped.de art. 211 alin. (2) lit.

b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicabilă art. 37 lit.

a) C. pen.

În jurul orelor 21,30,

partea vătămată, L.G.P.A., cetățean francez, turist în România, cazat într-o

pensiune din orașul Râșnov, s-a deplasat la barul S. din oraș.

Inculpații au intrat în

aceeași seară, în jurul orelor 23,00 și s-au așezat la masa alăturată părții

vătămate, după care, în jurul orelor 1,00, s-au așezat la masa părții vătămate,

insultându-l pe acesta.

Partea vătămată nu a răspuns

provocării și s-a ridicat de la masă și a relatat incidentul ospătarului,

martorul P.C.E., rugându-l să-l însoțească până la ieșirea din local.

După circa 5 - 10 minute,

inculpații au părăsit barul și au plecat în urmărirea părții vătămate.

Observându-i, partea

vătămată s-a oprit în dreptul imobilului de pe str. Armata Română, simulând

nevoi fiziologice și introducând mâna în buzunarul drept, unde ținea un

briceag, pentru a fi pregătit de apărare.

Inculpatul T.D.A. a încercat

să-l lovească, dar partea vătămată s-a ferit, iar inculpatul F.C. l-a prins de

picioare și l-a trântit la pământ.

În acest timp, inculpatul T.D.A.

i-a smuls borseta de la brâu, moment în care partea vătămată l-a lovit cu

cuțitul în partea stângă a feței.

Atunci inculpații s-au

speriat și au fugit, oprindu-se la o distanță de 100 m, unde au scotocit

borseta și au luat P.D.A.-ul după care au abandonat-o.

Nu pot fi reținute

susținerile inculpatului T.D.A. privind neimplicarea sa în agresarea părții

vătămate, atâta timp cât martorii prezenți în bar au relatat că inculpații s-au

așezat neinvitați la masa părții vătămate și l-au insultat, iar apoi au plecat

împreună în urmărirea părții vătămate.

Inculpatul T.D.A. nu

prezenta, în timpul în care s-a aflat în bar, nici o tăietură pe față, pentru

ca după incident, să prezinte leziuni produse prin lovire cu un instrument

tăietor- înțepător.

Minilaptopul a fost găsit de

martorul P.I., căruia mama inculpatului T.D.A. i l-a cerut pentru a-l preda

avocatului fiului său.

Coroborând aceste

împrejurări cu cele rezultate din declarația părții vătămate, în mod justificat

s-a reținut că inculpatul este coautor al infracțiunii de tâlhărie săvârșită în

dauna părții vătămate.

În ceea ce privește

individualizarea judiciară a sancțiunilor, instanțele anterioare au avut în

vedere antecedentele penale ale inculpaților, circumstanțele reale în care s-a

săvârșit infracțiunea, pe timp de noapte, în loc public, după provocarea și

urmărirea părții vătămate, circumstanțele personale ale inculpaților, care sunt

cunoscuți ca având comportamente antisociale, dar și vârsta inculpaților, care

sunt tineri, de 23 ani, toate acestea justificând aplicarea unor sancțiuni

orientate spre un cuantum mediu, în limitele prevăzute de lege.

Față de multiplele

condamnări, care dovedesc că inculpații nu au înțeles să-și reconsidere

conduita în raport de valorile sociale ocrotite de lege, reducerea pedepselor

ar constitui un factor încurajator al comportamentului infracțional al

inculpaților și ar afecta realizarea funcției de exemplaritate al sancțiunii

penale.

Această concluzie este

valabilă și pentru motivele de recurs invocate în subsidiar, privind casarea

deciziei și menținerea hotărârii primei instanțe, întrucât prin această cerere

se urmărește de fapt, reducerea pedepsei stabilite de instanța de apel.

În consecință, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursurile ca

nefondate.

În baza art. 385

17

alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din

pedepsele aplicate inculpaților timpul reținerii și arestării preventive de la

14 decembrie 2006 la zi.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc.pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații F.C. și T.D.A. împotriva deciziei penale nr.

343/ Ap din 14 decembrie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru

cauze cu minori.

Deduce din pedepsele

aplicate inculpaților, timpul reținerii și arestării preventive de la 14

decembrie 2006 la 3 aprilie 2007.

Obligă recurenții inculpați

la plata sumei de câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 3 aprilie 2007.