ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1850/2007

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 235/S/2006 din 17 aprilie 2006, Tribunalul Brașov a dispus condamnarea inculpatului T.D.A. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă prevăzută și ped.de dispozițiile art. 211 alin. (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicabilă art. 37 lit. a) C. pen., la o pedeapsă de 8 ani închisoare. În baza art. 61 C. pen., a fost revocată liberarea condiționată din executarea sentinței penale nr. 180/2000 a Tribunalului Brașov, fiind contopit restul rămas neexecutat, de 783 zile închisoare cu pedeapsa aplicată prin sentința sus amintită, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă, de 8 ani închisoare.

S-a făcut aplicabilă dispozițiile art. 71 și 64 lit. a), b), c) și e) C. pen. În baza art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 14 iunie 2005 la zi. În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului. Prin aceeași sentință, inculpatul F.C. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă prevăzută și ped.de dispozițiile art. 211 alin. (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicabilă art. 37 lit. a) C. pen., la o pedeapsă de 8 ani închisoare. În baza dispozițiile art. 86 3 C. pen., a fost revocată suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 85/2002 a Judecătoriei Zărnești.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a fost contopită această pedeapsă cu pedepsele componente de 2 ani închisoare, un an și 8 luni închisoare și un an și 8 luni închisoare rezultate din descontopirea pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1914/2000 a Judecătoriei Brașov, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare. În baza art. 40 C. proc. pen., a contopit pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința sus amintită cu pedeapsa de 3 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare. În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 a fost revocată grațierea condiționată a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 871/2002 a Judecătoriei Sibiu, constatată prin sentința penală nr. 1248/2002 a aceleiași instanțe.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen., a constatat că din această pedeapsă inculpatul a executat 2 ani, o lună și 23 zile, de la 12 decembrie 2001 la 4 februarie 2004, adăugând în consecință restul rămas neexecutat de 10 luni și 7 zile la pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată, în final inculpatul având de executat 8 ani, 10 luni și 7 zile închisoare. S-a făcut aplicabilă art. 71 și 64 lit. a), b), c) și e) C. pen. În baza art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 14 iunie 2005 la zi. În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 14 alin. (3) lit. a), art. 346 alin. (1) C. proc.pen., coroborat cu art. 109 C. proc.

pen., s-a dispus restituirea către partea civilă a unei agende electronice tip P.D.A., marca HP I.P.A.Q. P. P.C., model 5450, seria 51 33 KWG 1 KOJL, aflată în camera de corpuri delicte din cadrul Tribunalului Brașov. În baza art. 109 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către partea civilă a unui pantalon tip jeans și a unui briceag cu plăsele de culoare neagră, aflat în camera de corpuri delicte din cadrul Tribunalului Brașov. În baza art. 109 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul T.D.A., după soluționarea definitivă a cauzei, a unei jachete blue-jeans aflată în camera de corpuri delicte din cadrul Tribunalului Brașov. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, în seara de 13 iunie 2005, orele 21,30, partea vătămată L.G.P.A., cetățean francez, turist în România, s-a deplasat către barul S. din orașul Râșnov, având asupra sa suma de 1400 Euro, în cecuri de călătorie și un minilaptop P.D.A.

În jurul orelor 23,00, în bar au venit și inculpații, care s-au așezat la o masă alăturată celei pe care o ocupa partea vătămată. Aceasta din urmă a scos la un moment dat minilaptopul, pe care l-a pus pe masă, unde a fost remarcat de martora Ene Ana, dansatoare în bar, care se așezase la masa părții vătămate. Inculpatul T.D.A. s-a plimbat prin bar și a purtat la un moment dat o discuție cu martorul C.C.G., despre vânzarea unui DVD player, fără a stabili o dată concretă a tranzacției. În jurul orelor 1,00, la masa părții vătămate a venit și martora N.V.N., de asemenea dansatoare în bar, a cărei discuție cu partea vătămată a fost însă întreruptă de așezarea la aceeași masă a celor doi inculpați.

Inculpatul T.D.A. l-a insultat pe partea vătămată, l-a înjurat și i-a cerut bani. Acesta nu a răspuns însă provocării, ci s-a deplasat la bar unde a relatat incidentul barmanului, respectiv martorul P.C.E., căruia i-a solicitat nota de plată și l-a rugat să-l conducă în afara localului, pentru a nu se amplifica incidentul. Martorul a observat pe inculpatul F.C. ieșind în ușa barului, și urmărindu-l pe partea vătămată, în timp ce simula că vorbește la telefon. La scurt timp, au părăsit barul și cei doi inculpați, îndreptându-se spre str. Armata Salvării, unde l-au văzut pe partea vătămată, care, observând că este urmărit, a grăbit pasul, inculpații procedând în același mod. Partea vătămată s-a oprit atunci în dreptul imobilului cu nr. 47 și a simulat nevoi fiziologice, scoțând din buzunar un briceag cu intenția de a se apăra dacă va fi atacat.

Inculpatul T.D.A. a vrut să-l lovească cu pumnul, partea vătămată s-a ferit, iar inculpatul F.C. l-a prins de picioare, partea vătămată căzând la pământ. Când inculpatul T.D.A. i-a smuls borseta de la brâu, partea vătămată l-a lovit cu briceagul în partea stângă a feței, iar cei doi s-au speriat și au fugit la circa 100 m de locul incidentului, unde au scos din borsetă, pe care ulterior au abandonat-o, agenda P.D.A. Partea vătămată a recuperat borseta, s-a întors în bar, unde a relatat angajaților incidentul, iar aceștia au anunțat organele de poliție. Împotriva hotărârii au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpații.

În apelul său, parchetul critică hotărârea pentru aspecte de nelegalitate vizând stabilirea pedepsei rezultante pentru inculpatul F.C., apreciind că trebuia făcută aplicarea dispozițiile art. 86 5 C. pen., raportat la art. 86 C. pen., în sensul anulării suspendării condiționate a executării pedepsei sub supraveghere aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 85 din 25 martie 2002 a Judecătoriei Zărnești, definitivă prin decizia penală nr. 838 din 12 noiembrie 2002 a Tribunalului Brașov și contopirea, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a pedepsei de 3 ani închisoare cu pedepsele componente aplicate prin sentința penală nr. 1914/2000 a Judecătoriei Brașov, rezultanta fiind de 3 ani închisoare.

Dat fiind că fapta din 30 octombrie 2001, pentru care inculpatul F.C. a fost condamnat prin sentința penală nr. 871 din 25 iulie 2002 a Judecătoriei Sibiu a fost săvârșită în termenul de încercare al rezultantei de mai sus, se solicită revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare și, ulterior, revocarea grațierii condiționate a acestei pedepse, urmând a se constata că pedeapsa de executat este formată din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 871/2002 a Judecătoriei Sibiu și 3 ani închisoare, pedeapsa rezultantă din contopirea pedepselor aplicate prin sentința penală nr. 1914/2000 a Judecătoriei Brașov și sentința penală nr. 85/2002 a Judecătoriei Zărnești.

Se solicită în baza art. 36 alin. (3) C. pen., a se deduce din pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare perioada executată de la 12 decembrie 2001 la 4 februarie 2004 și adăugarea restului rămas neexecutat la pedeapsa aplicată pentru prezenta faptă. De asemenea, parchetul critică hotărârea și pentru netemeinicie, apreciind pedeapsa aplicată inculpatului T.D.A. ca fiind neîndestulătoare și solicitând majorarea acesteia. Inculpatul T.D.A. a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în principal trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, întrucât inculpatului F.C. i-a fost încălcat dreptul la apărare, achitarea pentru că nu există probe care să confirme vinovăția sa, iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate.

Inculpatul F.C. a criticat hotărârea pentru netemeinicie, solicitând aplicarea dispozițiile art. 74, 76 C. pen. și reducerea pedepsei aplicate. Analizând apelurile declarate sub toate aspectele invocate, Curtea de Apel Brașov a constatat că ele sunt fondate în parte. Cu privire la apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, instanța de apel a reținut că modalitatea în care prima instanță a stabilit pedeapsa rezultantă este incorectă, însă nici modalitatea propusă de apelant privind contopirea pedepselor nu este una judicioasă, care să corespundă situației juridice reținute. Astfel, prin sentința penală nr. 1914/2000 a Judecătoriei Brașov, inculpatul F.C. a fost condamnat la pedepse de 2 ani închisoare, un an și 8 luni închisoare și un an și 8 luni închisoare pentru infracțiuni de furt calificat comise în perioada februarie – martie 2000, urmând ca inculpatul să execute în final o pedeapsă de 2 ani închisoare, cu aplicabilă art. 81 C. pen.

Prin sentința penală nr. 85/2002 a Judecătoriei Zărnești, definitivă la data de 4 decembrie 2002, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu aplicabilă art. 81 C. pen., pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat la data de 19 decembrie 2000. Prin sentința penală nr. 871 din 25 iulie 2002 a Judecătoriei Sibiu, același inculpat a fost condamnat, la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de furt calificat, faptă din 30 octombrie 2001, iar în baza art. 83 C. pen., a fost revocată suspendarea condiționată a pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 1914/2000 a Judecătoriei Brașov, aplicându-se inculpatului o pedeapsă cumulată de 5 ani închisoare.

Prin sentința penală nr. 1248 din 13 noiembrie 2002 a Judecătoriei Sibiu s-a constatat grațiată pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 871/2002 a aceleiași instanțe, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani închisoare. Așadar, față de datele rămânerii definitive a sentințelor penale nr. 1914/2000 și 85/2002 și față de datele la care s-au comis faptele, se impunea anularea suspendării condiționate a pedepselor aplicate prin cele două hotărâri, dat fiind că inculpatul mai săvârșise fapte penale înainte de pronunțarea fiecăreia dintre cele două sentințe.

Dat fiind că pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 871/2002 este alcătuită din cea de 3 ani închisoare și cea de 2 ani închisoare, aceasta din urmă ca urmare a revocării suspendării condiționate a pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 1914/2000, precum și pentru că pedeapsa de 3 ani închisoare a fost grațiată prin Legea nr. 543/2002, stabilindu-se un termen de încercare de 3 ani în care condamnatul nu mai putea comite o altă infracțiune, sancțiunea în caz contrar fiind cea a cumulării pedepsei anterioare cu cea aplicată pentru noua infracțiune săvârșită, respectiv cea care face obiectul cauzei de față, primul termen al recidivei este alcătuit din condamnările ce au făcut obiectul sentințelor nr. 1914/2000 și 85/2002.

În aceste condiții, singura infracțiune care poate atrage revocarea beneficiului grațierii este cea prezentă, și nu, așa cum greșit susține parchetul în apelul formulat, comiterea infracțiunilor pentru care inculpatul fusese deja condamnat, aspect reținut corect de instanța fondului. În cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 40 C. pen., ci ale recidivei, pentru că inculpatul a comis infracțiunea dedusă judecății după rămânerea definitivă a sentințelor penale nr. 1914/2000 și 85/2002, fiind major la data comiterii infracțiunii ce a făcut obiectul condamnării sale prin sentința penală nr. 85/2002. Pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 85/2002 nu poate fi avută în vedere la acest moment, dat fiind regimul său special, intervenit prin grațierea pedepsei principale, iar cea aplicată prin sentința penală nr. 1914/2000, ce se va include în contopire, va fi luată în considerare ulterior.

În cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., referitor la pedepsele aplicate prin sentințele amintite, rezultând o pedeapsă de 3 ani închisoare, și ale art. 39 alin. (1) C. pen.,această pedeapsă contopindu-se cu cea de 9 ani aplicată de instanța fondului, urmând ca pedeapsa cea mai grea ce urmează a fi executată de inculpat să fie cea de 9 ani închisoare. Date fiind multiplele condamnări ale inculpatului, care relevă perseverență infracțională, instanța de apel a aplicat acestuia un spor de un an închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final 10 ani închisoare.

Cu privire la apelul declarat de inculpatul T.D.A., Curtea de Apel Brașov l-a apreciat ca fiind nefondat sub toate aspectele invocate, având în vedere că primul motiv de apel nu vizează persoana inculpatului, ci se referă la inculpatul F.C., căruia i-au fost respectate toate drepturile procesuale, inculpații beneficiind de un termen pentru pregătirea apărării și angajarea unui apărător, având posibilitatea pe tot parcursul soluționării cauzei de a-și angaja un alt apărător, dacă ar fi dorit acest lucru.

Materialul probator administrat în cauză a relevat vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii de tâlhărie, declarațiile părții vătămate găsindu-și corespondent în cele ale tuturor martorilor audiați în cauză și coroborându-se și cu procesul verbal de examinare a îmbrăcămintei inculpatului T.D.A., care prezenta pete de sânge, cu raportul de constatare biocriminalistic din care reiese că sângele de pe hainele inculpatului îi aparținea, cu raportul de constatare medico-legală din care reiese că la data examinării, inculpatul prezenta leziuni produse prin lovire cu un corp tăietor-înțepător.

Circumstanțele reale și personale ale inculpaților au condus instanța de apel la concluzia că pedepsele aplicate de instanța de fond nu sunt îndestulătoare pentru reeducarea acestora, care au deposedat prin violență partea vătămată de bunuri, în loc public și pe timpul nopții, inculpații fiind condamnați și anterior pentru infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului și beneficiind de clemența legii, fără a da dovezi de îndreptare. Apelul declarat de inculpatul F.C. a fost analizat prin prisma acelorași considerente. În consecință, Curtea de Apel Brașov a admis apelurile formulate și a desființat sentința atacată sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate celor doi inculpați, al modalității de stabilire a pedepsei rezultante pentru inculpatul F.C.

și al conținutului pedepselor accesorii. Instanța de apel a repus în individualitatea ei pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată inculpatului T.D.A. pentru infracțiunea de tâlhărie, faptă prevăzută și ped.de dispozițiile art. 211 alin. (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicabilă art. 37 lit. a) C. pen., pe care ulterior a majorat-o la 9 ani închisoare. A menținut revocarea liberării condiționate și a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat de 2 ani, o lună și 23 zile închisoare cu pedeapsa de mai sus, aplicând pedeapsa cea mai grea, de 9 ani închisoare, pe care a sporit-o cu un an închisoare, în final inculpatul având de executat o pedeapsă de 10 ani închisoare. A repus în individualitatea lor pedepsele componente din pedeapsa de 8 ani, 10 luni și 7 zile închisoare aplicată inculpatului F.C.

și a majorat pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea de tâlhărie, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 211 alin. (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicabilă art. 37 lit. a) C. pen., la 9 ani închisoare. A anulat, în baza art. 85 C. pen., suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1914/2000 a Judecătoriei Brașov și, în baza art. 86 5 rap.la art. 85 C. pen., suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 85/2002 a Judecătoriei Zărnești. A contopit, în baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen., pedepsele de 2 ani închisoare, un an și 8 luni închisoare, un an și 8 luni închisoare și 3 ani închisoare, aplicând pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 39 alin. (1) C. pen., a contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 9 ani închisoare, aplicând pedeapsa cea mai grea, de 9 ani închisoare, pe care a sporit-o cu un an închisoare, în final inculpatul având de executat o pedeapsă de 10 ani închisoare. A revocat, în baza art. 7 din Legea nr. 543/2002, grațierea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 871/2002 a Judecătoriei Sibiu, adăugând restul rămas neexecutat de 10 luni și 7 zile închisoare la pedeapsa stabilită anterior, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 10 ani, 10 luni și 7 zile închisoare. A înlăturat din conținutul pedepselor accesorii aplicate, dispozițiile art. 64 lit. a) teza I C. pen.

A dedus, în baza art. 381 C. proc. pen., starea de arest preventiv a inculpaților, începând cu 17 aprilie 2006 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest preventiv a inculpaților. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Împotriva deciziei penale nr. 343/ Ap din 14 decembrie 2006 a Curții de Apel Brașov au formulat recurs inculpații T.D.A. și F.C., invocând motive de netemeinicie a hotărârii atacate și solicitând reducerea pedepselor aplicate, prin reținerea circumstanțelor personale atenuante în favoarea acestora, iar în subsidiar, menținerea hotărârii instanței de fond. Într-un memoriu scris, inculpatul T.D.A. arată că nu a participat direct la săvârșirea infracțiunii, ci doar a intervenit după comiterea acesteia de către inculpatul F.C., moment în care a fost lovit cu un cuțit în zona gâtului de partea vătămată.

Examinând hotărârea prin prisma criticilor recurenților, care se circumscriu cazurilor de casare prevăzută de art. 385 9 pct. 14 și 18 C. proc. pen., ca și din oficiu pentru cazurile de casare enunțate de dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce se vor expune în continuare: Pe baza probelor administrate în cauză, instanțele anterioare au reținut o situație de fapt corespunzătoare situației reale și au stabilit fără echivoc că, la data de 13 iunie 2005, cei doi inculpați au agresat partea vătămată și au deposedat-o de un P.D.A. în valoare de 700 euro, faptă prevăzută și ped.de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicabilă art. 37 lit. a) C. pen.

În jurul orelor 21,30, partea vătămată, L.G.P.A., cetățean francez, turist în România, cazat într-o pensiune din orașul Râșnov, s-a deplasat la barul S. din oraș. Inculpații au intrat în aceeași seară, în jurul orelor 23,00 și s-au așezat la masa alăturată părții vătămate, după care, în jurul orelor 1,00, s-au așezat la masa părții vătămate, insultându-l pe acesta. Partea vătămată nu a răspuns provocării și s-a ridicat de la masă și a relatat incidentul ospătarului, martorul P.C.E., rugându-l să-l însoțească până la ieșirea din local. După circa 5 - 10 minute, inculpații au părăsit barul și au plecat în urmărirea părții vătămate. Observându-i, partea vătămată s-a oprit în dreptul imobilului de pe str. Armata Română, simulând nevoi fiziologice și introducând mâna în buzunarul drept, unde ținea un briceag, pentru a fi pregătit de apărare.

Inculpatul T.D.A. a încercat să-l lovească, dar partea vătămată s-a ferit, iar inculpatul F.C. l-a prins de picioare și l-a trântit la pământ. În acest timp, inculpatul T.D.A. i-a smuls borseta de la brâu, moment în care partea vătămată l-a lovit cu cuțitul în partea stângă a feței. Atunci inculpații s-au speriat și au fugit, oprindu-se la o distanță de 100 m, unde au scotocit borseta și au luat P.D.A.-ul după care au abandonat-o. Nu pot fi reținute susținerile inculpatului T.D.A. privind neimplicarea sa în agresarea părții vătămate, atâta timp cât martorii prezenți în bar au relatat că inculpații s-au așezat neinvitați la masa părții vătămate și l-au insultat, iar apoi au plecat împreună în urmărirea părții vătămate.

Inculpatul T.D.A. nu prezenta, în timpul în care s-a aflat în bar, nici o tăietură pe față, pentru ca după incident, să prezinte leziuni produse prin lovire cu un instrument tăietor- înțepător. Minilaptopul a fost găsit de martorul P.I., căruia mama inculpatului T.D.A. i l-a cerut pentru a-l preda avocatului fiului său. Coroborând aceste împrejurări cu cele rezultate din declarația părții vătămate, în mod justificat s-a reținut că inculpatul este coautor al infracțiunii de tâlhărie săvârșită în dauna părții vătămate.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a sancțiunilor, instanțele anterioare au avut în vedere antecedentele penale ale inculpaților, circumstanțele reale în care s-a săvârșit infracțiunea, pe timp de noapte, în loc public, după provocarea și urmărirea părții vătămate, circumstanțele personale ale inculpaților, care sunt cunoscuți ca având comportamente antisociale, dar și vârsta inculpaților, care sunt tineri, de 23 ani, toate acestea justificând aplicarea unor sancțiuni orientate spre un cuantum mediu, în limitele prevăzute de lege. Față de multiplele condamnări, care dovedesc că inculpații nu au înțeles să-și reconsidere conduita în raport de valorile sociale ocrotite de lege, reducerea pedepselor ar constitui un factor încurajator al comportamentului infracțional al inculpaților și ar afecta realizarea funcției de exemplaritate al sancțiunii penale.

Această concluzie este valabilă și pentru motivele de recurs invocate în subsidiar, privind casarea deciziei și menținerea hotărârii primei instanțe, întrucât prin această cerere se urmărește de fapt, reducerea pedepsei stabilite de instanța de apel. În consecință, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate. În baza art. 385 17 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedepsele aplicate inculpaților timpul reținerii și arestării preventive de la 14 decembrie 2006 la zi. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații F.C. și T.D.A. împotriva deciziei penale nr. 343/ Ap din 14 decembrie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul reținerii și arestării preventive de la 14 decembrie 2006 la 3 aprilie 2007. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 aprilie 2007.