ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1348/2003

Deliberând asupra cauzei penale de

față;

Din actele dosarului rezultă

următoarele:

Prin sentința penală nr. 118 din 25

aprilie 2002 a Tribunalului Brașov s-au dispus următoarele:

I. În baza art. 211 alin. (2) lit.

a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. și

art. 75 lit. c) C. pen.;

Inculpatul G.N. a fost condamnat la

pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie.

În baza art. 61 C. pen., a revocat

beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 5 ani și 3 luni

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 32/1998 a Tribunalului Brașov și a

contopit restul rămas neexecutat de 2 ani și 14 zile închisoare cu pedeapsa

aplicată prin sentința atacată dispunându-se executarea pedepsei celei mai

grele de 7 ani și 6 luni închisoare pe care a sporit-o cu 6 luni închisoare,

astfel încât, în final inculpatul execută pedeapsa rezultantă de 8 ani

închisoare.

II. În baza art. 211 alin. (2) lit.

a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 75 lit. c) C. pen.;

Inculpații C.F.A. și C.V. au fost

condamnați la câte o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea

câte unei infracțiuni de tâlhărie.

III. În baza art. 26 C. pen.,

raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 75

lit. c) și art. 103 C. pen.;

Inculpata S.L. a fost condamnată la

pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea de complicitate la

infracțiunea de tâlhărie.

IV. În baza art. 26 C. pen.,

raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 109

și art. 103 C. pen.;

Inculpatele C. E. și C.R.S. au fost

condamnate la câte 4 ani închisoare pentru săvârșirea de complicitate la

infracțiunea de tâlhărie.

În baza art. 357 C. proc. pen., a

interzis inculpaților G.N., C.F.A., C.V. și S.L. drepturile prevăzute de art.

64 C. pen., pe durata înscrisă în art. 71 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a scăzut

din pedepsele aplicate acestor inculpați perioada prevenției începând cu data

de 16 august 2001, până în prezent.

În baza art. 155 C. proc. pen.,

raportat la art. 23 alin. (4) din Constituția României a prelungit cu încă 30 zile

măsura arestării preventive a inculpaților G.N., C.F.A., C.V. și S.L. începând

cu data de 13 mai 2002, până la 11 iunie 2002 inclusiv.

În baza art. 86

1

C. pen.,

s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepselor aplicate

inculpatelor C. E. și C.R.S.

În baza art. 86

2

C. pen.,

raportat la art. 110 C. pen., a stabilit câte un termen de încercare de 6 ani

pentru fiecare din cele două inculpate.

În baza art. 86

3

C. pen.,

inculpatele au fost obligate ca pe durata termenului de încercare stabilit să

se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate

respectiv în prima zi de joi a fiecărui trimestru la Serviciul de Reintegrare

Socială și Supraveghere de pe lângă Tribunalul Brașov;

b) să anunțe în prealabil orice

schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice

schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură

a putea fi controlate mijloacele de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a

atras atenția celor două inculpate asupra dispozițiilor art. 86

4

C.

pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

dispus punerea de îndată în libertate a inculpatelor C. E. și C.R.S. dacă nu

sunt arestate în altă cauză.

În baza art. 346 C. proc. pen.,

raportat la art. 998, art 999, art. 1000 alin. (2) și art. 1003 C. civ.

S-a constatat recuperat parțial în

natură prejudiciul cauzat părții civile S.D.I.

Inculpații au fost obligați în

solidar, iar pe inculpatele C. E. și C.R.S. în solidar și cu părțile

responsabile civilmente C.I. și M. și C. M. să plătească părții civile S.D.I.

suma de 200.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.

A respins restul pretențiilor civile

formulate de partea civilă.

Pentru a se pronunța această

hotărâre s-au reținut în fapt următoarele:

În seara zilei de 13 august 2001, în

zona din fața discotecii V. din municipiul Făgăraș, inculpatele C.R.S., S.L. și

C. E. l-au determinat pe partea vătămată S.D.I. să le cumpere câte un sandwich.

Împreună s-au deplasat spre o bancă,

slab luminoasă, urmăriți îndeaproape de inculpații C.V., G.N. și C.F.A. Aceștia

s-au năpustit asupra părții vătămate și prin violență i-au sustras portofelul

și ceasul de mână.

Între inculpați existase înțelegere

prealabilă despre cum să acționeze fiecare.

Mai puțin contează în ce a constat

aportul fiecăruia, devreme ce actele fiecăruia s-au înscris într-un tot,

realizarea infracțiunii fiind imposibilă în absența vreunuia dintre acte.

Inculpații au avut poziții oscilante

dar, coroborate, declarațiile lor cu declarațiile părții vătămate, confirmate

de celelalte probe: procesul verbal de la locul faptei, anchetele sociale,

rapoartele de expertiză medico-legale privind discernământul inculpatelor

minore, procesul verbal de restituire a ceasului, rapoartele de constatare

privind detectarea comportamentului simulat, declarațiile martorilor C.I. și

R.R., au condus la reținerea situației de fapt și a vinovăției inculpaților

pentru infracțiunea de tâlhărie.

Curtea de Apel Brașov, secția

penală, prin decizia penală nr. 258/ Ap pronunțată în dosarul nr. 641/ P / Ap /

2002 în ședința publică de la 12 noiembrie 2002, a respins ca nefondate, atât

apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, cât și ale

inculpaților G.N., C.F.A., C.V. și S.L.

S-a dedus prevenția la zi și

apelanții au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii au fost

declarate, în termen legal recursuri de către parchet și inculpații C.V. și

C.F.A.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Brașov a criticat hotărârea sub aspectul temeiniciei, invocând motivul de

casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.,

considerând pedepsele aplicate și modalitatea de executare a pedepselor ca

necorespunzătoare, iar în ceea ce privește pe inculpatele minore C. E. și C.R.

s-au revocat și dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

C. proc. pen., celor două minore fiindu-le aplicabile dispozițiile art. 110

1

C. pen., iar nu art. 81 C. pen.

Inculpații recurenți au solicitat

reducerea pedepsei (art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.).

Examinând hotărârea atacată și

sentința în raport de critica formulată, de probele administrate și de

dispozițiile legale aplicabile în cauză, Curtea constată că singurul recurs

întemeiat este al parchetului și numai sub aspectul pedepselor aplicate

minorelor, pedepse care se impun a fi reduse, iar executarea lor suspendată

condiționat conform art. 110 C. pen.

În raport de vârsta lor,

posibilitățile de reeducare, lipsa antecedentelor penale, contribuția efectivă

la săvârșirea faptei, dezvoltarea fizică și mentală precum și conduita

anterioară, ambele instanțe, în mod corect, au ajuns la concluzia că nu se

impune privarea de libertate. Așa fiind, pedepsele aplicate se impun a fi

reduse, iar pentru suspendarea executării pedepsei, urmează a se face aplicarea

dispozițiilor art. 110 C. pen., care prevăd suspendarea condiționată a

executării pedepsei închisorii aplicată minorelor pe un termen de încercare.

Atât solicitarea parchetului de a se

majora pedeapsa inculpatei S.L., cât și dorința inculpaților C.V. și C.F.A. de

a li se reduce pedepsele sunt nejustificate.

Urmând a se dispune în conformitate

cu cele arătate, precum și cu dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. d)

C. proc. pen., pentru recursul parchetului și cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., în ceea ce privește recursurile inculpaților, se

va admite recursul parchetului și se vor respinge recursurile inculpaților.

Prevenția va fi dedusă la zi.

Inculpații recurenți vor fi obligați

la cheltuieli judiciare către stat, iar onorariile avocatului din oficiu pentru

ceilalți vor fi suportate din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr. 258/

Ap din 12 noiembrie 2002 a Curții de Apel Brașov, privind pe inculpații C.V.,

C.F.A., C. E., S.L. și C.R.S.

Casează decizia penală atacată și

sentința penală nr. 118 din 25 aprilie 2002 a Tribunalului Brașov numai cu

privire la individualizarea pedepselor și a modalității de executare a

acestora, aplicate inculpatelor minore C. E. și C.R.S.

Reduce pedepsele aplicate acestor

două inculpate pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 211

alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 109 și art. 13 C. pen.,

de la câte 4 ani închisoare la câte 3 ani închisoare, pentru fiecare.

În baza art. 110 C. pen., dispune

suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate inculpatelor minore

C. E. și C.R.S., pe un termen de încercare de câte 5 ani.

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații C.V. și C.F.A.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților C.V. și C.F.A. timpul arestării preventive de la 16 august 2001,

la 18 martie 2003.

Obligă recurenții inculpați să plătească

statului suma de câte 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care câte 300.000

lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul

Ministerului Justiției.

Onorariul apărătorului din oficiu

pentru intimatele inculpate S.L., C. E. și C.R.S. ,în sumă de câte 300.000 lei,

se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 martie 2003.