ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3319/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3319/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 132/ S

pronunțată în dosarul penal nr. 1370/P/F/2000, Tribunalul Brașov, secția

penală, a pronunțat următoarea hotărâre:

I. În baza art. 211 alin. (2) lit.

a), d) și e), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., pentru săvârșirea a două

infracțiuni de tâlhărie, a condamnat pe inculpatul T.A., la pedepsele de câte 5

ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de mai sus și a aplicat inculpatului

pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 6 luni închisoare.

II. În baza art. 211 alin. (2) lit.

a), d) și e), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., pentru săvârșirea a două

infracțiuni de tâlhărie, a condamnat pe inculpatul O.C.C., la pedepsele de câte

5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de mai sus și a aplicat inculpatului

pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

III. În baza art. 211 alin. (2) lit.

a), d) și e), cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 37 lit. b) C. pen., prin

schimbarea încadrării juridice din infracțiunea, prevăzută de art. 211 alin.

(2) lit. a), d) și e), cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 37 lit. a) C. pen.,

pentru săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie, a condamnat pe inculpatul S.N.,

la pedepsele de câte 5 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de mai sus și a aplicat inculpatului

pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 6 luni închisoare.

IV. În baza art. 221 alin. (1), cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din două

infracțiuni prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e), cu aplicarea

art. 75 lit. c) și art. 37 lit. a) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de

tăinuire, a condamnat pe inculpatul M.D., la pedeapsa de un an și 10 luni

închisoare.

În baza art. 61 C. pen., a menținut

liberarea condiționată a acestui inculpat din executarea pedepsei de 4 ani

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 827/1998 a Judecătoriei Brașov.

V. În baza art. 211 alin. (2) lit.

a), d) și e), cu aplicarea art. 109 C. pen., pentru săvârșirea a două

infracțiuni de tâlhărie, a condamnat pe inculpatul P.I., la pedepsele de câte 4

ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de mai sus și a aplicat inculpatului

pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

VI. În baza art. 211 alin. (2) lit.

a), d) și e), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării

juridice din infracțiunea, prevăzută de art. 221 alin. (1), cu aplicarea art.

37 lit. a) C. pen., pentru săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie, a

condamnat pe inculpatul R.F., la pedepsele de câte 5 ani și 6 luni închisoare.

Din pedeapsa aplicată, a dedus

prevenția de 24 ore a inculpatului R.F., în data de 3 august 2000.

VII. În baza art. 221 alin. (1), cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire,

a condamnat pe inculpatul I.R., la pedeapsa de un an și 10 luni închisoare.

Din pedeapsa aplicată a dedus

prevenția de 24 ore a inculpatului I.R., în data de 3 august 2000.

VIII. În baza art. 221 alin. (1) C.

pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, a condamnat pe inculpatul B.O.,

la pedeapsa de un an închisoare.

În baza art. 86

1

C. pen.,

a dispus suspendarea sub supraveghere a executării acestei pedepse, stabilind

un termen de încercare de 3 ani.

A obligat inculpatul ca pe durata

termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, trimestrial, la

Serviciul de reintegrare și supraveghere de pe lângă Tribunalul Brașov;

b) să anunțe, în prealabil, orice

schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice

schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură

a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

A atras atenția inculpatului asupra

dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

A constatat că inculpatul a fost

arestat în perioada 3 august 2000, 8 august 2000.

În baza art. 88 C. pen., din

pedepsele aplicate, a dedus prevenția inculpaților T.A., O.C.C., S.N. și M.D.,

începând cu data de 3 septembrie 2000, la zi, pentru inculpații T.A., O.C.C. și

S.N. și de la data de 28 august 2000, la zi, pentru inculpatul M.D. și în baza

art. 155 C. pen. și art. 23 alin. (4) din Constituție, a dispus prelungirea

măsurilor de prevenție a acestora cu încă 30 zile, începând cu data de 31 mai

2002, până la 29 iunie 2002, inclusiv; respectiv până la 28 iunie 2002, pentru

inculpatul M.D.

A dedus din pedeapsa aplicată

inculpatului P.I. perioada prevenției de la 24 august 2000, până la 7 septembrie

2001.

Cu aplicarea art. 71 și art. 64 C.

pen., pentru inculpații T.A., O.C.C., S.N., M.D., R.F., I.R. și pentru

inculpatul P.I. de la data majoratului.

A obligat inculpații, în solidar,

iar pe inculpatul minor P.I. în solidar cu partea responsabilă civilmente P.L.,

să plătească părții civile B.G. suma de 2.800.000 lei și părții civile C.D.

suma de 2.000.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile.

Onorariile pentru apărătorii din

oficiu, în sume de câte 450.000 lei, pentru inculpații M.D., O.C.C., S.N., P.I.

și B.O., se vor suporta din fondurile Ministerului Justiției.

A obligat inculpații, iar pe cel

minor, în solidar cu aceeași parte responsabilă civilmente să plătească

statului sumele de câte 3 milioane lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a se pronunța astfel s-a avut

în vedere următoarea situație de fapt:

La data de 2 august 2000, inculpații

S.N. și M.D., eliberați din Penitenciarul Codlea s-au întâlnit cu ceilalți

inculpați T.A., O.C.C., S.N., I.R. și B.O. în casă la R.F., pentru a serba acest

eveniment.

Terminându-se băutura după un timp,

în jurul orei 1,00 noaptea, s-au deplasat la un chioșc alimentar apropiat,

situat pe str. Agricultorilor din Brașov. Cu inculpații se aflau și mai multe

fete.

Au existat două grupuri: primul,

format din inculpatul M.D. și martora R.E., căreia-i făcea curte și care au

cumpărat țigări și băutură; urmat, în timp, de un al doilea grup, format din

ceilalți inculpați și fete.

Inculpatul R.F. a avut inspirația de

a deposeda doi cumpărători aflați lângă chioșc, insuflându-i această idee

inculpatul minor P.I.

Cum acesta nu s-a descurcat,

ajungând el însuși în situația de a fi lovit de victime, ceilalți au sărit în

ajutorul său, aplicând diferite violențe celor două părți vătămate.

Acest al doilea moment a fost observat

de M.D., care nu știa de înțelegerea celorlalți și văzându-l agresat pe P.I. a

încercat să lovească pentru a-l apăra (fără să știe că acesta încercase să

fure).

Singurul care nu a fost de față

rămânând acasă, dar care a avut pretenția la o parte din ce se furase a fost

inculpatul I.R.

Situația expusă a fost reținută din

analiza probelor administrate prin următoarele mijloace: plângerile părților

vătămate, declarațiile acestora, rapoartele de constatare medico-legală,

procesul verbal de cercetare la fața locului, declarațiile martorilor: M.M.,

A.F.A., R.E., B.P.M., C.I.M., P.L.M., B.A.M., A.I., A.V., M.E., M.A.M., A.E.,

B.L.

Inculpații au recunoscut în general

situația prezentată, încercând însă să se eschiveze, în ceea ce privește

răspunderea penală pentru tâlhărie. Inculpatul P.I. a arătat însă amănunțit cum

s-au desfășurat lucrurile și de ce inițial, influențat de cei ce luau

declarații a prezentat o altă variantă.

Cele menținute de inculpatul P.I. se

coroborează cu declarațiile martorilor.

Astfel instanța de fond a constatat

pentru unii inculpați ca fiind întrunite elementele constitutive ale tentativei

la infracțiunea de tâlhărie, în diverse forme de participare, iar pentru alții,

prin schimbarea încadrării juridice ale infracțiunii de tăinuire.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia

penală nr. 285/ Ap, pronunțată în dosarul penal nr. 696/P/Ap/2002, pronunțată

la data de 2 decembrie 2002, a decis:

A admis apelurile declarate de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul I.R., împotriva sentinței

penale nr. 136/2002, pronunțată de Tribunalul Brașov, pe care a desființat-o

numai cu privire la următoarele aspecte:

lit. b) C. pen., pentru inculpatul I.R.

pentru inculpatul M.D. și a adăugat-o la perioada executată.

temeiul legal al reținerii stării de recidivă din art. 37 lit. b), în art. 37

lit. a) C. pen.

În temeiul art. 61 C. pen., a

revocat restul de 4 luni și 15 zile rămas neexecutat din pedeapsa pronunțată,

prin sentința penală nr. 1482 din 4 februarie 1998 a Judecătoriei Brașov, pe

care îl contopește cu pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare, urmând

să execute în final 5 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței.

A respins ca nefondate apelurile

declarate de inculpații T.A. și O.C.C., împotriva aceleiași sentințe.

A menținut arestarea preventivă a

inculpatului T.A., O.C.C. și S.N. și a dedus din pedepsele aplicate, în continuare,

perioadele executate de aceștia de la 16 mai 2002, la zi.

A obligat pe inculpații T.A. și

O.C.C. la câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat în care se includ

și onorariile de câte 450.000 lei pentru apărătorii din oficiu, care se vor

avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Onorariile de câte 450.000 lei

pentru apărătorii din oficiu ai inculpaților I.R., B.O., M.D., R.F., S.N. și

P.I. se vor suporta din fondurile Ministerului Justiției.

Instanța de apel a înlăturat starea

de recidivă pentru inculpatul I.R., deoarece se împlinise termenul de

reabilitare la data comiterii noii infracțiuni.

Inculpatul M.D. a executat pedeapsa

dar corect era să i se deducă și cele 24 ore reținere.

Cu privire la inculpatul S.N. însă

s-a reținut, corect, starea de recidivă post-condamnatorie, infracțiunea din

prezenta cauză fiind comisă după liberarea condiționată, mai înainte să fi

trecut data la care pedeapsa ar fi fost executată integral.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, invocând

ca motive de casare greșita încadrare juridică a infracțiunii comise de

inculpații M.D. și B.O. (art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.)

și aplicarea unor pedepse greșit individualizate, necorespunzătoare criteriilor

prevăzute de art. 72 C. pen. (art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen.).

S-a solicitat casarea hotărârilor și

rejudecarea în sensul arătat.

Examinând hotărârile din apel și

fond în raport de criticile formulate, având în vedere probele administrate și

dispozițiile legale, Curtea constată, că doar parțial, recursul este întemeiat,

și anume în privința încadrării juridice a faptei pentru inculpatul B.O.

Într-adevăr hotărârea instanțelor nu

a fost rezultatul unei valorificări corespunzătoare a probelor. Deși B.O. a

arătat că a fost prezent doar la începutul conflictului, inculpații O.C.C.,

P.I. și T.A. au declarat că B.O. s-a aflat împreună cu ei tot timpul

evenimentului. De asemenea martorii R.E., R.I.L. și B.P. au confirmat

participarea inculpatului B.O. În aceste împrejurări greșit a fost condamnat

tăinuitor, el fiind coautor la infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) C.

pen.

În ceea ce îl privește pe inculpatul

M.D. instanțele au pronunțat hotărâri corecte, acesta fiind tăinuitor și nu coautor,

singura explicație pentru poziția parchetului, fiind aceea că au considerat

simpla prezență a inculpatului la fața locului, echivalentă cu o infracțiune.

Nici faptul că se liberase de curând

din închisoare și nici simpla prezență, recunoscută de altfel, nu pot conduce

la concluzia că a participat la tâlhărie.

Bani avea, dovadă că își făcuse

cumpărăturile anterior comiterii infracțiunii.

Martora R.E. și ceilalți inculpați

și martori au arătat că lui M.D. îi era rău de la băutură și se afla mai departe,

atunci când R.F. i-a sugerat lui P.I. acțiunea, ceilalți inculpați acceptând

tacit.

Așadar nici nu a participat la

înțelegere, nici nu a știut de ea.

Astfel fiind reacția spontană de a

lovi pentru a-l apăra pe cel pe care-l credea o victimă, nu are nici o legătură

cu ceea ce făceau ceilalți. În același moment semnificația pentru ceilalți era

cu totul alta, aceea de a asigura scăparea inculpatului P.I., dar asta nu-l

inculpă pe M.D.

În ceea ce privește cuantumul

pedepsei aplicate, Curtea apreciază, că acestea reflectă pericolul social al

faptelor comise și al inculpaților. Ele sunt substanțiale chiar dacă se apropie

de minim, pentru că însuși legiuitorul a ținut cont de pericolul social al

infracțiunii de tâlhărie, fixând o limită minimă ridicată. Important, în

fixarea cuantumului pedepselor a fost că s-a ținut seama de reacția spontan

apărută, dat fiind că inculpații aveau bani și de starea în care se aflau

inculpații.

Pentru toate aceste considerente,

urmează a se admite recursul parchetului și să se caseze ambele hotărâri pentru

o corectă încadrare juridică a inculpatului B.O., care urmează a fi corect

condamnat corespunzător art. 72 C. pen.

Inculpatului i se va deduce

corespunzător prevenția și acesta urmează a fi obligat în solidar cu ceilalți

și la plata despăgubirilor civile.

Cheltuielile judiciare se vor

suporta de stat, respectiv, onorariul de avocat din oficiu, se va suporta din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Brașov, împotriva deciziei penale nr. 285 din 2 decembrie 2002 a Curții de

Apel Brașov, privind pe intimații inculpați M.D., T.A., O.C.C., S.N., R.F.,

I.R., B.O. și P.I.

Casează decizia penală nr. 285/ Ap

din 2 decembrie 2002 a Curții de Apel București și sentința penală nr. 132 din

16 iunie 2002 a Tribunalului Brașov, numai în ceea ce îl privește pe inculpatul

intimat B.O. sub aspectul încadrării juridice și al efectelor acesteia asupra

laturii civile.

Înlătură dispozițiile art. 86 C.

pen., privind pedeapsa de un an închisoare, aplicată potrivit art. 221 C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen.,

schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de tăinuire, în două

infracțiuni de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C.

pen., text în baza căruia condamnă pe inculpatul B.O. la două pedepse de câte 5

ani închisoare.

Contopește pedepsele conform art. 33

lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa 5 ani închisoare.

Aplică dispozițiile art. 71 și art.

64 C. pen.

Deduce prevenția de la 3 august

2000, la 8 august 2000.

Obligă inculpatul în solidar cu

ceilalți inculpați și cu părțile responsabile civilmente la plata

despăgubirilor civile, în sumă de 2.800.000 lei părții civile B.G. și 200.000

lei părții civile C.D.

Onorariul avocaților din oficiu în

sumă de câte 300.000 lei, se vor suporta din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

iulie 2003.