ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3225/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 323/2002, Tribunalul Brașov în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul N.M.F., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) C. pen. În baza art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, inculpatul N.M.F. a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de viol, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare, precum și la pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 201 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de perversiune sexuală, același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, precum și la pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 8 ani și 6 luni închisoare, pe care a sporit-o la 9 ani închisoare. În baza art. 35 alin. (1) și (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa închisorii și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, inculpatul D.L.S. a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare. În baza art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de viol, același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani închisoare, precum și la pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii. În baza art. 201 alin. (4) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de perversiune sexuală, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare, precum și la pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele principale de mai sus și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, pe care a sporit-o la 8 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 35 alin. (1) și (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa închisorii, pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii. În baza art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, inculpatul O.V.N., a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare.

În baza art. 201 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de perversiune sexuală, același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, precum și la pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele principale de mai sus și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 ani închisoare. În baza art. 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa închisorii și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 357 alin. (3) C. proc. pen., s-a interzis inculpaților drepturile, prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat timpul reținerii și durata arestării preventive, după cum urmează: - pentru inculpații O.V.N. și N.M.F. începând din data de 14 octombrie 2001 și până în prezent; - pentru inculpatul D.L.S. începând cu data de 17 octombrie 2001 și până în prezent. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpaților. În baza art. 346 C. proc. pen., s-a constatat că, partea vătămată V.M.E. nu s-a constituit parte civilă în cauză. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut, în esență, că în seara zilei de 13 octombrie 2001, în jurul orelor 19,30, partea vătămată V.M.E.

s-a deplasat în barul W. din municipiul Brașov, unde întâmplător s-a întâlnit cu martorul V.D., fost coleg și prieten, cu care a stat de vorbă, stând împreună la masă. În acest timp, în bar au venit și inculpații D.L.S., N.M.F. și O.V.N., care se cunoșteau de mai multă vreme, inculpații N.M.F. și D.L.S. fiind vecini și prieteni, iar inculpații D.L.S. și O.V.N. fiind anterior colegi de serviciu la SC A.O.G., astfel că prin intermediul inculpatului D.L.S. s-au cunoscut și cu inculpații N.M.F. și O.V.N. În timp ce stăteau toți trei la masă, consumând băuturi alcoolice, la un moment dat, inculpatul D.L.S. a observat-o pe partea vătămată V.M.E. fiind interesat de aceasta, întrucât credea că este persoana din cauza căreia fusese implicat într-un incident în discoteca H. Astfel, a aflat de la inculpatul O.V.N., care o cunoștea din vedere pe partea vătămată din cartierul în care locuiau amândoi și că pe aceasta o cheamă V.M.E.

Inculpatul D.L.S. s-a deplasat la masa la care se afla partea vătămată, care rămăsese la un moment dat singură, încercând să o abordeze pe aceasta, spunându-i că o cunoaște din vedere și cerându-i numărul de telefon. După întoarcerea la masă a martorului V.D., inculpatul nu a mai insistat, întorcându-se la rându-i la masa pe care o ocupa. La scurt timp inculpatul O.V.N. a strigat-o pe partea vătămată pentru a ieși pe holul barului și a sta de vorbă. Partea vătămată l-a urmat pe inculpatul O.V.N. în hol, însă imediat au apărut și inculpații N.M.F. și D.L.S., care au imobilizat-o și au scos-o pe partea vătămată în curtea imobilului, în care se afla barul. Inculpații O.V.N. și N.M.F. s-au întors în bar, pentru a lua geanta părții vătămate.

Astfel, inculpatul O.V.N. este cel care i-a cerut geanta martorului V.D., care inițial a refuzat să-i dea acestuia geanta părții vătămate, spunându-i că partea vătămată trebuia să vină și să și-o ia singură, însă în urma amenințărilor adresate de inculpatul N.M.F. martorului, acesta din urmă i-a dat inculpatului O.V.N. geanta părții vătămate. Atât inculpatul D.L.S., cât și inculpatul N.M.F., în timp ce o scoteau pe partea vătămată din curtea barului pe stradă, au lovit-o pe aceasta în zona feței și pe corp, spunându-i că trebuie să-i însoțească la un anume individ, pentru a o confrunta cu acesta. Aceștia susțineau că datorită părții vătămate, care este prostituată și prietena acestui individ, au fost bătuți de badyguarzii discotecii H. Deși partea vătămată le-a cerut acestora plângând să o lase în pace pentru că nu-l cunoaște pe V.C.

și nu a fost la discotecă, nu este prostituată, iar ei o confundă, inculpații N.M.F. și D.L.S. au continuat să o lovească, primul lovind-o cu cotul în cap, iar celălalt în abdomen. Ajunși în B-dul Saturn, inculpații au oprit un taxi de la firma T., rămas neidentificat, în care au împins-o pe partea vătămată, în spate, fiind flancată de inculpații N.M.F. și D.L.S., iar inculpatul O.V.N. s-a urcat în față. Inculpații au cerut șoferului să-i ducă în cartierul Noua pe str. Stejarului și, în același timp să dea muzica mai tare, astfel încât acesta să nu audă gemetele părții vătămate care era lovită de cei doi inculpați și amenințată. Ajunși la destinație, toți cei trei inculpați au coborât și au dus-o pe partea vătămată în pădure, unde prin violență și amenințare cu moartea sau că o vor bate în cuie de copac, au violat-o și au supus-o la perversiuni sexuale.

Astfel, inculpații N.M.F. și D.L.S. au violat-o și au supus-o perversiunilor sexuale pe rând și apoi concomitent, sub privirile inculpatului O.V.N. După cca. 20-25 minute, inculpații N.M.F. și D.L.S. au abandonat-o, fiind urmați de inculpatul O.V.N., care a supus-o și el pe partea vătămată perversiunilor sexuale. După consumarea raportului, inculpatul O.V.N. a ajutat-o pe partea vătămată să-și caute bunurile împrăștiate pe jos de inculpatul N.M.F., în timp ce îi căuta prin geanta pe care i-o luase din bar. Apoi, inculpatul O.V.N. a condus-o pe partea vătămată cu un taxi în oraș, la locuința prietenului ei, martorul P.N.L., unde a ajuns în jurul orelor 23,00. Partea vătămată i-a povestit prietenului ei ce i se întâmplase și că jos, în taxi se află unul dintre cei trei agresori.

Martorul P.N.L. a coborât și a discutat cu inculpatul O.V.N., care i-a confirmat cele spuse de partea vătămată, fiind de acord să-i însoțească la poliție, unde partea vătămată urma să reclame fapta. Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpații. Parchetul a solicitat schimbarea încadrării judiciare din art. 201 alin. (4) C. pen., în art. 197 alin. (2) C. pen., majorarea cuantumului pedepselor principale și proporționalizarea pedepsei complimentare cu pedeapsa principală a inculpatului O.V.N., chiar dacă aceasta din urmă nu va fi majorată, condamnarea inculpatului N.M.F., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie și aplicarea dispozițiilor art. 118 lit. d) C. pen., pentru suma de 100.000 lei.

Inculpații N.M.F. și D.L.S. au solicitat achitarea lor, cu motivarea că nu sunt autorii faptei. Inculpatul O.V.N. a solicitat să se constate că a comis fapta de teama celorlalți doi inculpați și cu acordul părții vătămate, iar în subsidiar să se rețină circumstanțe atenuante și să reducă cuantumul pedepsei. Curtea de Apel Brașov a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și de inculpatul O.V.N., a casat hotărârea atacată numai cu privire la individualizarea judicioasă a pedepselor principale și a pedepsei complimentare aplicată inculpatului O.V.N.; la greșita achitare pentru infracțiunea de tâlhărie, aplicarea art. 118 lit. d) C. pen., pentru inculpatul N.M.F. și aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., pentru inculpatul O.V.N.

Rejudecând, în aceste limite instanța de apel, în baza art. 211 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul N.M.F. la 5 ani închisoare. S-au descontopit pedepsele principale aplicate celor trei inculpați și pentru inculpatul N.M.F. s-a majorat pedeapsa aplicată, în baza art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., de la 8 ani și 6 luni închisoare la 10 ani închisoare, menținându-se celelalte pedepse aplicate acestuia. Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen. s-a aplicat inculpatului N.M.F. pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare, pe care a sporit-o cu un an, având de executat în final 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

Pentru inculpatul D.L.S. s-a majorat pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., de la 8 ani la 9 ani închisoare, menținându-se și pentru acest inculpat celelalte pedepse principale și complimentare aplicate, iar conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 9 ani închisoare sporită cu 6 luni, în final 9 ani și 6 luni închisoare și 5 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. În ceea ce-l privește pe inculpatul O.V.N. s-au reținut circumstanțe atenuante, prevăzute de art. 74 C. pen. și făcându-și aplicarea și a dispozițiilor art. 76 C. pen., s-a redus pedeapsa aplicată pentru infracțiunea, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.

și art. 37 lit. b) C. pen., de la 6 ani la 3 ani închisoare, iar pentru infracțiunea prevăzută de art. 201 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., de la 4 ani la 2 ani și 6 luni închisoare. S-a redus de asemenea și cuantumul pedepsei complimentare de la 5 ani la 2 ani închisoare, iar în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. S-a dispus confiscarea în baza art. 118 lit. d) C. pen., a sumei de 100.000 lei de la inculpatul N.M.F. Prin aceeași decizie Curtea de Apel Brașov a respins ca nefondate apelurile inculpaților N.M.F.

și D.L.S. S-a reținut că probele administrate în cauză au demonstrat că inculpații N.M.F. și D.L.S. se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor, pentru care au fost condamnați, iar cel dintâi și de infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) C. pen., pentru care greșit prima instanță a dispus achitarea. Declarațiile părții vătămate coroborate cu cele ale inculpatului O.V.N. precum și cu procesele verbale de cercetare a locului faptei și declarațiile martorilor audiați în cauză sunt probele pe baza cărora instanțele și-au format convingerea asupra vinovăției inculpaților stabilind gradul de participare a fiecăruia la comiterea faptelor. Cu privire la inculpatul O.V.N. instanța de apel a reținut că participarea redusă a acestuia la săvârșirea infracțiunilor, precum și conduita și atitudinea manifestată imediat după comiterea faptelor justifică reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante și reducerea pedepselor aplicate.

Referitor la criticile parchetului în legătură cu individualizarea pedepselor, aplicate inculpaților N.M.F. și D.L.S. instanța de apel le-a apreciat ca fiind întemeiate față de gravitatea deosebită a faptelor comise și de persoana și atitudinea celor doi inculpați. Ca urmare, în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de condițiile în care s-au săvârșit faptele și de poziția procesuală nesinceră a celor doi inculpați, instanța de apel a redozat pedepsele principale în sensul majorării lor. În ce privește cererea parchetului de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea, prevăzută de art. 201 alin. (4), în infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (2) C. pen., instanța de apel a considerat această cerere ca neîntemeiată.

S-a argumentat că prin O.U.G. nr. 89/2001 aprobată, cu modificări și completări prin Legea nr. 61/2002 s-a procedat la abrogarea art. 200 C. pen., iar în art. 197 alin. (1) C. pen., pentru definirea elementului material al laturii obiective s-a folosit sintagma „actul sexual, de orice natură”. Pe de altă parte art. 201 C. pen., nu a suferit modificări în ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii avându-se în vedere în continuare actele de perversiune sexuală. Comparând textele celor două articole rezultă că în urma abrogării art. 200 C. pen. și art. 197 C. pen., a primit o altă formulare și anume „act sexual, de orice natură”, încriminându-se prin acest din urmă text și actele sexuale dintre persoanele de același sex realizate prin elemente de constrângere specifice violului, conținutul laturii obiective a infracțiunii de viol cuprinzând și ipoteza actului sexual, la care se referea art. 200 C. pen.

În ce privește art. 201 C. pen., acesta nu a suferit modificări asupra conținutului laturii obiective, astfel că nu se poate reține că sfera acestuia ar fi putut fi restrânsă implicit prin formularea avută în vedere, în art. 197 C. pen. Așa fiind, art. 197 C. pen., se referă la toate acele ipoteze ce nu se includ în art. 201 C. pen., astfel că în speță, relațiile sexuale pe cale orală, între persoane de sex diferit rămân acte de perversiune sexuală. Referitor la apelurile inculpaților N.M.F. și D.L.S. instanța de apel a constatat că sunt nefondate. S-a reținut că participarea și vinovăția acestora au fost stabilite fără dubiu, prin probele administrate în cauză, iar pedepsele aplicate au fost corect individualizate.

Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și inculpații N.M.F. și D.L.S. În esență parchetul a criticat decizia sub aspectul greșitei încadrări juridice în dispozițiile art. 201 alin. (4) C. pen. și a individualizării pedepselor aplicate inculpaților N.M.F. și D.L.S., reiterând susținerile invocate în motivele de apel, pe care le-a completat prin concluziile orale ale reprezentantului parchetului. Se solicită, ca și cu ocazia judecării apelului, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) C. pen., considerându-se că nu se justifică reținerea infracțiunii de perversiuni sexuale, prevăzută de art. 201 alin. (4) C. pen., față de modificările legislative intervenite și majorarea pedepselor aplicate inculpaților intimați.

În recursurile lor inculpații au criticat hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate solicitând achitarea. Recursurile nu sunt întemeiate. Susținerea formulată de parchet cu privire la încadrarea juridică a faptelor a fost analizată pe larg de instanța de apel și motivat înlăturată, astfel că reluarea și reanalizarea acestui motiv de casare nu se mai justifică. Așa cum în mod corect a argumentat instanța de apel, modificarea legislativă, care a vizat dispozițiile art. 197 C. pen., prin care acest text a primit o nouă formulare, introducându-se sintagma „act sexual de orice natură” exprimă voința legiuitorului de a încrimina și actele sexuale dintre persoane de același sex realizate prin constrângere, incluzându-se astfel în infracțiunea de viol și actul sexual la care se referea art. 200 C. pen., care a fost abrogat.

Pe de altă parte conținutul laturii obiective al infracțiunii, prevăzută de art. 201 C. pen., nu s-a modificat, astfel că nu se justifică ipoteza parchetului în sensul că sfera dispozițiilor art. 201 C. pen., ar putea fi restrânsă implicit prin formularea din art. 197 C. pen. Așa fiind încadrarea juridică reținută de instanțe este corectă, iar sub aspectul pedepselor aplicate inculpaților Curtea constată, că instanța de apel a făcut o justă individualizare a acestora ținând seama de toate criteriile, prevăzute de art. 72 C. pen. Pedepsele aplicate de instanța de control judiciar, așa cum au fost majorate, sunt în măsură să realizeze scopul prevăzut de art. 52 C. pen., atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare, nefiind necesară o redozare a acestora.

În ce privește recursurile declarate de inculpații N.M.F. și D.L.S., Curtea apreciază că apărările acestora care vizează nevinovăția lor, nu pot fi primite. Probele administrate în cauză, respectiv declarațiile părții vătămate care în mod constant și detaliat a învederat la urmărirea penală și cercetarea judecătorească împrejurările în care s-au consumat faptele, coroborate cu procesul-verbal de cercetare a locului faptei, procesele-verbale de recunoaștere, planșele foto, actul medico-legal, prin care sunt constatate violențele suferite de victimă, declarațiile martorilor și ale coinculpatului O.V.N. dovedesc fără dubiu că inculpații recurenți se fac vinovați de săvârșirea faptelor, pentru care au fost condamnați.

Partea vătămată reaudiată în fața instanței de apel, la cererea apărării inculpatului N.M.F. și-a menținut poziția făcând precizări cu privire la comportamentul violent al recurenților față de ea, constând în lovituri și amenințări. Aceleași manifestări amenințătoare, susține partea vătămată că au avut și părinții recurenților inculpați, care pe parcursul procesului penal au contactat-o cerându-i să-și retragă plângerea și oferindu-i inițial diferite sume de bani pentru ca mai apoi să o jignească. Martorul E.M.C. audiat la propunerea inculpatului D.L.S. a susținut în prima parte a declarației sale că, în ziua de 13 octombrie 2002, în jurul orelor 21,30, i-a văzut pe inculpații N.M.F.

și D.L.S., pe care îi cunoștea din vedere, deplasându-se pe strada Lunii, pentru ca în finalul declarației să revină cu privire la an, menționând că este vorba de anul 2001 și nu 2002 cum greșit a declarat inițial, iar cu privire la ora la care i-a văzut pe cei doi a menționat de această dată că era „spre seară”. Referitor la inculpatul D.L.S. martorul a mai relatat că acesta șchiopăta și avea urme de lovituri, ceea ce l-a determinat pe martor să considere că inculpatul nu putea comite faptele, de care a fost acuzat. Declarația acestui martor nu confirmă însă alibiul recurenților inculpați, care au încercat să acrediteze ideea că nu au participat la comiterea faptelor.

Contradicțiile vădite din cuprinsul depoziției creează dubii serioase cu privire la seriozitatea și sinceritatea martorului, iar pe de altă parte martorul nu face decât să-și exprime opinia cu privire la nevinovăția inculpaților la care se referă, fără însă a furniza elemente certe pe baza cărora instanța să-și poată forma convingerea. Așa fiind, în mod justificat instanța a înlăturat apărarea inculpaților întemeiată pe depoziția acestui martor. Nici cealaltă susținere a recurenților în sensul că plângerea părții vătămate ar fi fost făcută în scop de răzbunare și pentru a obține foloase materiale, nu poate fi primită, vinovăția acestora fiind stabilită nu numai pe baza acestei plângeri, ci și pe baza celorlalte probe la care ne-am referit, multe dintre ele cu caracter obiectiv.

Semnificativ este și faptul că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă arătând că nu are pretenții de la inculpați sub acest aspect, solicitând doar tragerea la răspundere penală a acestora. Pentru toate aceste considerente Curtea apreciază că recursurile Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov și ale inculpaților N.M.F. și D.L.S. sunt neîntemeiate, astfel că le va respinge ca atare, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se va deduce din durata pedepselor aplicate timpul arestării preventive pentru fiecare inculpat, în temeiul art. 88 C. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și de inculpații N.M.F. și D.L.S., împotriva deciziei penale nr. 75 din 25 martie 2003 a Curții de Apel Brașov, ca nefondate. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului N.M.F., perioada arestării preventive de la 14 octombrie 2001, la 3 iulie 2003, iar pentru inculpatul D.L.S., perioada arestării preventive de la 17 octombrie 2001, la 3 iulie 2003. Obligă pe recurenți să plătească statului câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare. Pronunțată în ședință publică, azi 3 iulie 2003 .