ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2338/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 166 din 7 iunie 2002, Tribunalul Brașov a condamnat pe inculpații: 1. M.I.D. 2. G.D.D., la câte 4 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 109 din același cod. În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate din executarea pedepsei de un an și 10 luni închisoare, aplicată inculpatului G.D.D., prin sentința penală nr. 3033/1997 a Judecătoriei Brașov, contopirea restului de pedeapsă rămas neexecutat, acela de un an 8 luni și 27 zile închisoare, cu pedeapsa aplicată în cauză și executarea pedepsei cea mai grea, de 4 ani închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute 4 ani și 6 luni închisoare.

3. M.I. la 7 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) din același cod. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Pe latură civilă, în baza art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 14 din același cod și cu referire la art. 998, art. 999, art. 1000 alin. (2) și art. 1003 din C. civ., inculpații au fost obligați, în solidar, la plata, către partea civilă B.P., a sumei de 450.000 lei despăgubiri civile, inculpații minori fiind obligați în solidar și cu părțile responsabile civilmente M.I., G.M. și G.C. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt: În seara zilei de 11 august 1999, B.P.

având asupra sa banii din salariul încasat mai devreme, a consumat alcool, el hotărându-se să înnopteze la un prieten. Înainte de a se deplasa spre acesta, s-a întâlnit cu cei trei inculpați, care, văzându-l beat și având bani s-au oferit să-l călăuzească. Pe traseu, într-o zonă mai întunecoasă, inculpații l-au lovit pe B.P., i-au scotocit buzunarele și i-au luat 450.000 lei, ulterior ei aruncându-l într-un șanț de pe marginea drumului. În dimineața zilei de 12 august 1999, victima s-a reîntors la chioșcul unde fusese văzută în compania inculpaților și i-a spus patronului T.P., că a fost tâlhărită. Împotriva sentinței au declarat apeluri inculpații, motivele invocate fiind greșita stabilire, în cauză, a vinovăției lor, precum și netemeinicia pedepselor aplicate, considerate a fi prea mari.

Prin decizia penală nr. 265 din 13 noiembrie 2002, Curtea de Apel Brașov a admis apelurile declarate de inculpați, a desființat sentința și a făcut aplicarea art. 13 C. pen., privind infracțiunea de tâlhărie reținută. Totodată, prin hotărâre, s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Nemulțumiți de decizia instanței de apel, în termen legal, inculpații au declarat recursuri și în această cale de atac ei motivând că situația de fapt a fost stabilită greșit, odată ce nu au săvârșit fapta, pentru care au fost condamnați. În subsidiar, inculpații și-au motivat recursurile și pe netemeinicia pedepselor aplicate. Recursurile declarate nu sunt fondate. Materialul probator administrat în ambele faze ale procesului penal, coroborat inclusiv cu recunoașterile parțiale ale inculpaților, a relevat, în succesiunea celor petrecute în noaptea de 11 august 1999, situația de fapt.

Astfel, inculpații au recunoscut că l-au întâlnit pe B.P., au sesizat că era sub influența alcoolului și că, din această cauză s-au oferit să-l conducă spre locuința cunoscutului. Procesul-verbal de reconstituire a detaliat modul de acțiune a inculpaților, iar declarațiile martorilor T.P. și S.E., persoane neinteresate în vreun fel în cauză, au creionat realitatea declarațiilor victimei. S.E. a arătat că în jurul orei 2,30, din noaptea de 11 august 1999, B.P. i-a cerut să-l găzduiască, pentru că la ivirea zorilor să anunțe organele de poliție despre ceea ce i se întâmplase, ea sesizând că partea vătămată „era murdară de noroi pe haine, din cap până în picioare” și i-a povestit că cei trei i-au furat 450.000 lei.

Martorele M.I. și G.M., mamele inculpaților au declarat că fiii lor le-au relatat, la puțin timp după comiterea faptei, că au tâlhărit un bărbat și i-au luat banii și băutura. Martorul T.P., persoana care vindea la chioșcul unde inculpații s-au întâlnit cu B.P., a relatat că i-a văzut plecând împreună și că, în dimineața următoare, B.P. i-a cerut să-i spună numele celor trei, pentru că aceștia l-au tâlhărit pe drum. În aceste condiții, situația de fapt reținută este în concordanță cu probatoriul administrat, fapta fiind just încadrată în infracțiunea de tâlhărie, astfel cum a fost stabilită.

În ce privește motivul de recurs vizând netemeinicia pedepselor aplicate, se reține că, în acord cu criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen., în stabilirea și aplicarea lor s-a acordat semnificație juridică pericolului social grav al faptei, mărit de comiterea ei în timpul nopții, de două sau mai multe persoane împreună și într-un loc public, dar și persoanei inculpaților, G.D.D. având antecedente penale, iar M.I., major, săvârșind fapta împreună cu doi inculpați minori. De condițiile circumstanței agravante, prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. În aceste condiții, pedepsele de 4 ani închisoare aplicată inculpatului M.I.D., 4 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului G.D.D.

și 7 ani închisoare aplicată inculpatului M.I., corespund scopului lor, astfel cum este prevăzut în art. 52 C. pen. Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate de inculpați vor fi respinse ca nefondate. Conform art. 192 C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.I.D., M.I. și G.D.D., împotriva deciziei penale nr. 265 din 13 noiembrie 2002 a Curții de Apel Brașov. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul reținerii și arestării preventive de la 12 august 1999, la 17 august 1999, iar pentru inculpatul G.D.D. și de la data reîncarcerării, la 20 mai 2003. Obligă pe recurenți la plata sumelor de câte 1.300.000 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, sumele de câte 300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției, inculpații minori M.I.D. și G.D.D. urmând a plăti cheltuielile judiciare, în solidar, cu părțile responsabile civilmente M.N.

și M.I. și respectiv, G.C. și G.M. Pronunțată în ședință publică, azi 20 mai 2003 .