ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4835/2003

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 85/ S din 14

februarie 2002, a Tribunalului Brașov, a fost condamnat inculpatul M.D. la

pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie,

prevăzută de dispozițiile art. 211 alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen.,

cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 37 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a dispus

revocarea liberării condiționate a executării pedepsei de 5 ani și 4 luni

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1097/1999 a Judecătoriei Brașov,

contopind restul de pedeapsă rămas neexecutat de 651 de zile, cu pedeapsa

aplicată prin prezenta sentință, urmând ca, inculpatul să execute pedeapsa de 8

ani închisoare sporită cu 6 luni, în total 8 ani și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

prevenția de la 17 septembrie 2002, la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc.

pen., raportat la art. 99 și art. 1000 alin. (2) C. civ., a fost obligat inculpatul

M.D., în solidar cu coinculpații G.I. și G.R.L., la plata sumei de 33.000.000

lei, despăgubiri civile către partea civilă F.G.

S-a constatat că partea vătămată M.A.

nu s-a constituit parte civilă în cauză.

A fost obligat inculpatul la plata

sumei de 1.750.000 lei, cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 193 alin.

(1) și (3) C. proc. pen., a fost obligat în solidar cu coinculpații, la plata

sumei de 3.000.000 lei, cheltuieli judiciare către partea civilă F.G.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, că la data de 15 septembrie 2002,

inculpații, care plecaseră la cules de ciuperci, au ajuns la stâna unde știau

că se află doar părțile vătămate și au hotărât să sustragă diferite bunuri.

Inculpatul M.D. a cerut părții vătămate F.G. o cană cu apă, pe care i-a

aruncat-o în față, după care, victima a fost lovită cu o bâtă în cap de G.I.,

cu pumnii și cu muchia unui topor de către inculpatul M.D. și din nou de către G.I.,

peste mâna stângă, când partea vătămată a încercat să se apere. Leziunile

cauzate victimei au necesitat 45 – 50 zile îngrijiri medicale.

Partea vătămată a fost condusă apoi

de către inculpatul M.D. într-o anexă a stânei și ținută acolo sub amenințare.

În acest timp, ceilalți inculpați au pătruns în încăperea în care se afla

partea vătămată M.A., inculpatul G.I. i-a aplicat acesteia o lovitură cu pumnul

peste față, după care împreună cu inculpatul G.R.L. a sustras 25 – 30 kg. de

brânză și o căciulă de blană de oaie.

Dintre bunurile sustrase doar

toporul a fost restituit părții civile F.G.

Inculpatul M.D. a avut o atitudine nesinceră.

Starea de fapt și vinovăția

inculpatului au fost reținute în baza materialului probator administrat în

cauză: proces verbal de cercetare la fața locului, certificat medico – legal,

declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, proces verbal de

percheziție domiciliară, declarațiile inculpaților, proces verbal de

recunoaștere din grup, planșe foto, proces verbal de confruntare, proces verbal

de reconstituire.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia nr.

156/ AP din 17 iunie 2003, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Brașov, desființând hotărârea de fond sub aspectul pedepsei aplicate

inculpatului M.D.

Rejudecând în aceste limite, s-a

descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, s-a înlăturat sporul

de 6 luni închisoare și s-a majorat pedeapsa aplicată pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2

1

) lit. a)

și c), cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 37 lit. a) și b) C. pen., de la 8

ani închisoare la 9 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 61 C. pen., s-a

revocat beneficiul liberării condiționate a pedepsei de 5 ani și 4 luni,

aplicată prin sentința penală nr. 1097/1999 a Judecătoriei Brașov contopindu-se

restul neexecutat, de 651 de zile cu pedeapsa de 9 ani și 6 luni, urmând ca

inculpatul să execute pedeapsa de 9 ani și 6 luni închisoare, sporită cu 6

luni, în final, 10 ani închisoare.

S-a menținut restul dispozițiilor

sentinței de fond.

S-a menținut starea de arest și s-a

dedus arestul preventiv la zi.

Apelurile inculpaților au fost

respinse ca nefondate.

A fost obligat apelantul M.D. la

plata sumei de 550.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Apelantul inculpat M.D. a fost

obligat la plata sumei de 1.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

partea civilă F.G.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs inculpatul M.D. și partea civilă F.G.

Inculpatul M.D. a solicitat admiterea

recursului, casarea hotărârii atacate și reducerea cuantumului pedepsei

aplicate.

Temeiul juridic al recursului îl

constituie dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

Examinând recursul, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că acesta nu este întemeiat.

În procesul de individualizare a

pedepsei, instanța de apel a făcut o justă interpretare a criteriilor generale,

prevăzută de art. 72 C. pen., dând eficiența cuvenită împrejurărilor legate de

pericolul social concret al infracțiunii săvârșite (de către mai multe persoane

împreună, printre care și un infractor minor, numărul zilelor de îngrijiri

medicale necesitate de leziunile cauzate victimei), dar și de persoana

inculpatului M.D., care a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului

penal și care, la vârsta de 28 de ani este recidivist, având numeroase

condamnări, pentru săvârșirea de infracțiuni de furt calificat și tâlhării.

Clemența de care s-a bucurat prin

liberarea sa condiționată din executarea ultimei condamnări a irosit-o, prin perseverarea

în comiterea de fapte antisociale.

Pentru aceste motive, Curtea

constată că nu se impune reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului M.D.

și constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, urmează să dispună

respingerea acestuia, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen.

Perioada arestării preventive se va

deduce din pedeapsa aplicată inculpatului de la 17 septembrie 2002 la 29

octombrie 2003, în conformitate cu dispozițiile art. 385

17

alin. (4)

C. proc. pen. și art. 88 C. pen.

Cu privire la recursul declarat de

partea civilă F.G., Curtea constată că acesta a fost retras la data de 29

octombrie 2003, urmând a lua act de voința manifestată de parte în acest sens,

potrivit dispozițiilor art. 385

4

alin. (2) teza a II a și art. 369

C. proc. pen.

Recurentul inculpat va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu

fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

Recurenta parte civilă va fi obligată

la plata cheltuielilor judiciare.

Văzând dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

inculpatul M.D., împotriva deciziei penale nr. 156 din 17 iunie 2003 a Curții

de Apel Brașov, ca nefondat.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, perioada arestării preventive de la 17 septembrie 2002, până la

29 octombrie 2003.

Ia act de retragerea recursului

declarat de partea civilă F.G., împotriva deciziei penale sus-menționată.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Obligă pe recurenta parte civilă să

plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 octombrie 2003.