ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1983/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 529/ S din 5 octombrie 2004 a Tribunalului Brașov, inculpatul V.D.C. a fost condamnat la două pedepse de câte 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen. și, respectiv, art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., după împlinirea vârstei de 18 ani.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei timpul reținerii și arestării preventive a inculpatului, de la 5 martie 2004, la zi. S-a constatat că părțile vătămate I.D.M. și O.M.A. nu s-au constituit părți civile. În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 2.200.000 lei către stat. S-a reținut că, în seara zilei de 29 decembrie 2003, la propunerea inculpatului V.D.C., acesta împreună cu coinculpații I.G. și B.R. (și ei condamnați în aceeași cauză) au urmărit-o pe partea vătămată I.D.D.M., au împins-o și au lovit-o și i-au sustras geanta, smulgându-i-o.

Partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale (raport de constatare medico-legală nr. 3990/ E din 30 decembrie 2004 al Serviciului județean de medicină legală Brașov). În dimineața zilei de 5 martie 2004, inculpatul, împreună cu M.N.D. (condamnat prin aceeași hotărâre judecătorească) au lovit-o cu pumnii și picioarele pe partea vătămată O.M.A. în vârstă de 15 ani și i-au sustras un compact disc player. Partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat, conform raportului de constatare medico-legală nr. 740/ E din 12 martie 2004 al Serviciului județean de medicină legală Brașov, 5-6 zile de îngrijiri medicale.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: plângerile și declarațiile părților vătămate, procese-verbale de cercetare la fața locului, procese-verbale de conducere în teren și reconstituire, proces-verbal de recunoaștere din grup, acte medico-legale, planșe fotografice, declarațiile martorilor, ancheta socială, declarațiile inculpaților. Inculpatul V.C.D. a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa. Curtea de Apel Brașov, prin decizia penală nr. 19 din 12 ianuarie 2004, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului. S-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului și s-a dedus prevenția la zi. Apelantul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.200.000 lei, onorariul apărătorului din oficiu fiind suportat din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul V.D.C. solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunțate și reindividualizarea pedepsei aplicate în sensul reducerii cuantumului acesteia. Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. Recursul este nefondat. Din verificarea materialului probator administrat în cauză rezultă că instanțele de judecată au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, iar pedeapsa aplicată acestuia reflectă pe deplin gradul de participare al acestuia la săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa. În conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen., s-a avut în vedere faptul că inițiatorul celor două infracțiuni de tâlhărie a fost de fiecare dată inculpatul care a antrenat făptuitori minori alături de el în comiterea lor.

Inculpatul nu are antecedente penale și a recunoscut săvârșirea infracțiunilor dar, pe de altă parte, a demonstrat perseverență în săvârșirea faptelor antisociale, săvârșind cea de-a doua infracțiune în timp ce era cercetat penal pentru prima. Din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de reintegrare socială și supraveghere rezultă că inculpatul a ieșit de sub autoritatea părintească și duce un mod de viață predispus activității infracționale, având un comportament agresiv, un anturaj necorespunzător, ignorând școala și regulile de conduită socială. În raport de aceste împrejurări, Curtea apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului V.D.C. corespunde criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., și scopului preventiv educativ stabilit de art. 52 C. pen., neimpunându-se reducerea acesteia.

În consecință, constatând că în cauză nu sunt alte motive de casare, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat. Timpul arestării preventive se va deduce din durata pedepsei aplicate de la 5 martie 2004, la 23 martie 2005. Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.D.C. împotriva deciziei penale nr. 19/ Ap din 12 ianuarie 2005 a Curții de Apel Brașov. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 5 martie 2004 la 23 martie 2005. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 martie 2005.