ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1983/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

529/ S din 5 octombrie 2004 a Tribunalului Brașov, inculpatul V.D.C. a fost

condamnat la două pedepse de câte 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunilor de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c),

alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C.

pen. și, respectiv, art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (2

1

) lit. a)

C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani

și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., i

s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., după

împlinirea vârstei de 18 ani.

În baza art. 350 C. proc.

pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului, iar în baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din durata pedepsei timpul reținerii și arestării preventive a

inculpatului, de la 5 martie 2004, la zi.

S-a constatat că părțile

vătămate I.D.M. și O.M.A. nu s-au constituit părți civile.

În baza art. 191 C. proc.

pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în sumă de

2.200.000 lei către stat.

S-a reținut că, în seara

zilei de 29 decembrie 2003, la propunerea inculpatului V.D.C., acesta împreună

cu coinculpații I.G. și B.R. (și ei condamnați în aceeași cauză) au urmărit-o

pe partea vătămată I.D.D.M., au împins-o și au lovit-o și i-au sustras geanta,

smulgându-i-o.

Partea vătămată a suferit

leziuni care au necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale (raport de constatare

medico-legală nr. 3990/ E din 30 decembrie 2004 al Serviciului județean de

medicină legală Brașov).

În dimineața zilei de 5

martie 2004, inculpatul, împreună cu M.N.D. (condamnat prin aceeași hotărâre

judecătorească) au lovit-o cu pumnii și picioarele pe partea vătămată O.M.A. în

vârstă de 15 ani și i-au sustras un compact disc player.

Partea vătămată a suferit

leziuni care au necesitat, conform raportului de constatare medico-legală nr.

740/ E din 12 martie 2004 al Serviciului județean de medicină legală Brașov,

5-6 zile de îngrijiri medicale.

Situația de fapt și

vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator

administrat în cauză: plângerile și declarațiile părților vătămate,

procese-verbale de cercetare la fața locului, procese-verbale de conducere în

teren și reconstituire, proces-verbal de recunoaștere din grup, acte

medico-legale, planșe fotografice, declarațiile martorilor, ancheta socială,

declarațiile inculpaților.

Inculpatul V.C.D. a

recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa.

Curtea de Apel Brașov, prin

decizia penală nr. 19 din 12 ianuarie 2004, a respins, ca nefondat, apelul

inculpatului.

S-a menținut starea de arest

preventiv a inculpatului și s-a dedus prevenția la zi.

Apelantul a fost obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.200.000 lei, onorariul

apărătorului din oficiu fiind suportat din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs inculpatul V.D.C. solicitând admiterea acestuia, casarea

hotărârilor pronunțate și reindividualizarea pedepsei aplicate în sensul

reducerii cuantumului acesteia.

Temeiul juridic al

recursului îl constituie dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C.

proc. pen.

Recursul este nefondat.

Din verificarea materialului

probator administrat în cauză rezultă că instanțele de judecată au stabilit în

mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, iar pedeapsa aplicată

acestuia reflectă pe deplin gradul de participare al acestuia la săvârșirea

infracțiunilor reținute în sarcina sa.

În conformitate cu

dispozițiile art. 72 C. pen., s-a avut în vedere faptul că inițiatorul celor

două infracțiuni de tâlhărie a fost de fiecare dată inculpatul care a antrenat

făptuitori minori alături de el în comiterea lor.

Inculpatul nu are

antecedente penale și a recunoscut săvârșirea infracțiunilor dar, pe de altă

parte, a demonstrat perseverență în săvârșirea faptelor antisociale, săvârșind

cea de-a doua infracțiune în timp ce era cercetat penal pentru prima.

Din referatul de evaluare

întocmit de Serviciul de reintegrare socială și supraveghere rezultă că

inculpatul a ieșit de sub autoritatea părintească și duce un mod de viață

predispus activității infracționale, având un comportament agresiv, un anturaj

necorespunzător, ignorând școala și regulile de conduită socială.

În raport de aceste

împrejurări, Curtea apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului V.D.C.

corespunde criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.

pen., și scopului preventiv educativ stabilit de art. 52 C. pen.,

neimpunându-se reducerea acesteia.

În consecință, constatând că

în cauză nu sunt alte motive de casare, Curtea urmează să respingă recursul ca

nefondat.

Timpul arestării preventive

se va deduce din durata pedepsei aplicate de la 5 martie 2004, la 23 martie

2005.

Recurentul va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu

fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul V.D.C. împotriva deciziei penale nr.

19/ Ap din 12 ianuarie 2005 a Curții de Apel Brașov.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 5 martie 2004 la 23 martie

2005.

Obligă pe recurent să

plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 23 martie 2005.