ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2139/2005

Asupra recursului penal de

față:

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 574

din 27 octombrie 2004, Tribunalul Brașov, în baza art. 334 C. proc. pen., a

dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei săvârșită de inculpatul F.G.,

din tentativă la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20 C. pen.,

raportat la art. 211 alin. (2) lit. b), alin. (2

1

) lit. b) și c) C.

pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele, în infracțiunea de tâlhărie,

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b), alin. (2

1

) lit. b) și c) C.

pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele.

În baza art. 211 alin. (2)

lit. b), alin. (2

1

) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 și

urm. C. pen., a fost condamnat inculpatul F.G. la o pedeapsă de 4 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În baza art. 83 C. pen., s-a

revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare,

aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1193/2003 a Judecătoriei Brașov,

rămasă definitivă prin decizia penală nr. 657 din 19 august 2003 a Tribunalului

Brașov și în consecință, s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse,

care nu se contopește cu pedeapsa stabilită prin sentința nr. 574/2004,

inculpatul urmând în final să execute pedeapsa de 6 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., au

fost interzise inculpatului F.G. drepturile prevăzută de art. 64 C. pen., după

împlinirea vârstei de 18 ani.

În baza art. 350 C. proc.

pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., s-a

scăzut din durata pedepsei închisorii, perioada executată între 02 aprilie 2003

și 25 august 2003, cât timpul reținerii și al arestării preventive începând cu

data de 25 iulie 2004 și până la zi.

S-a constatat că partea

vătămată M.L.R. nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 191 C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul F.G. la plata sumei de 3.000.000 lei cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța această

sentință, s-a reținut în esență că, în seara zilei de 24 iulie 2004, inculpatul

minor F.G., după ce a consumat băuturi alcoolice și trecând pe lângă locuința

părții vătămate M.L.R., cetățean american, situată în Brașov, str.

Albăstrelelor și pe care îl cunoștea, a luat hotărârea infracțională de a

pătrunde în locuința acestuia și a sustrage bunuri.

În acest

sens, în jurul orelor 22,30, a escaladat gardul, a pătruns în curte, a sunat la

ușă și deschizând ușa partea vătămată, a pătruns în interior după care a

pulverizat asupra acesteia un spray paralizant. Din holul casei inculpatul a

luat în mână un acordeon, însă partea vătămată a intervenit, a tras de bun și a

încercat să-l imobilizeze, astfel că, la strigătele acesteia au intervenit în

ajutorul său doi cetățeni americani care se aflau în vizită și l-au imobilizat,

însă inculpatul a reușit să fugă.

Faptei comise, astfel cum a

fost descrisă, i s-a dat încadrarea juridică legală în textele de lege

menționate mai sus și a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare.

Față de conținutul fișei de

cazier, din care rezultă că inculpatul a mai fost condamnat la o pedeapsă de 2

ani închisoare prin sentința penală nr. 1193/2003 a Judecătoriei Brașov, cu

suspendarea condiționată a executării, iar în termenul de încercare a comis

infracțiunea de față, în temeiul art. 83 C. pen., i s-a revocat suspendarea

condiționată a executării pedepsei de 2 ani și s-a dispus ca inculpatul să execute

și această pedeapsă, din care i s-a dedus perioada executată între 2 aprilie

2003 și 25 august 2003.

Potrivit art. 362 și art.

363 C. proc. pen., sentința a fost atacată cu apel de către inculpat, care a

solicitat schimbarea încadrării juridice, întrucât, nu a comis infracțiunea de

tâlhărie, ci tentativă la această infracțiune, astfel că, Curtea de Apel

Brașov, prin decizia penală 33/ AP din 02 februarie 2005 a admis apelul

inculpatului, a desființat în parte sentința și rejudecând, în temeiul art. 334

C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei din art. 211 alin. (2)

lit. b) și art. 2

1

lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 C.

pen., în infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit.

b) și alin. (2

1

) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen.

În baza art. 20, raportat la

art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. b) și c) C. pen., cu

aplicarea art. 99 și urm. C. pen., a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de

un an și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 83 C. pen.,

s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 1193/2003 a Judecătoriei Brașov, astfel că

s-a dispus să execute și această pedeapsă, în total 3 ani și 6 luni închisoare.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței.

A fost adăugată la perioada

de arest preventiv și cea cuprinsă între 27 octombrie 2004 la zi și s-a

menținut în continuare starea de arest.

S-a dispus ca cheltuielile

judiciare avansate de stat să rămână în sarcina acestuia, iar onorariul de

avocat din oficiu, în sumă de 400.000 lei să fie avansat din fondurile

Ministerului de Justiție.

În pronunțarea acestei

decizii s-a arătat că, în mod eronat instanța a reținut infracțiunea de

tâlhărie în formă consumată, în condițiile în care bunul, acordeonul, nu a

ieșit din posesia părții vătămate.

Cum inculpatul nu a intrat

în posesia acordeonului, greșit s-a reținut infracțiunea de tâlhărie în formă

agravantă și ca atare, s-a dispus schimbarea încadrării juridice în infracțiunea

de tentativă la tâlhărie în formă agravantă.

Decizia a fost atacată cu

recurs potrivit art. 385

3

C. proc. pen., de către Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Brașov, pe motiv că, greșit s-a dispus schimbarea

încadrării juridice în tentativă la infracțiunea de tâlhărie în formă

agravantă, iar o altă critică, se referă la greșita individualizare a pedepsei,

ca fiind mică în raport de datele personale ale inculpatului, care nu este la

primul contact cu legea penală, mai suferind o condamnare de 2 ani de zile, iar

în termenul de încercare, săvârșind o infracțiune cu un pericol social ridicat,

ceea ce impune o pedeapsă mai mare.

Cu ocazia judecării

recursului, parchetul și-a reformulat motivele de recurs arătând că nu mai

susține decât cel de-al doilea motiv, referitor la greșita individualizare a

pedepsei din punct de vedere al duratei, solicitând majorarea.

Examinând recursul declarat,

sub prisma motivului invocat, a actelor și dovezilor de la dosar, a deciziei

pronunțate în cauză, se constată că recursul de față este fondat și se va

admite pentru considerente ce vor fi expuse mai jos.

Potrivit fișei de cazier

existentă la dosar, rezultă că inculpatul a mai fost condamnat la o pedeapsă de

2 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat și din care a

executat perioada de la 03 aprilie 2003 la 25 august 2003, fiind liberat ca

urmare a suspendării condiționate a executării pedepsei.

Față de datele personale ale

inculpatului se apreciază că pedeapsa de un an și 6 luni închisoare este o

pedeapsă mică față de perseverența infracțională și de criteriile înscrise în

art. 72 C. pen.

Ca atare, se va majora

pedeapsa însă nu în mod exagerat, avându-se în vedere că inculpatul mai are de

executat 2 ani închisoare din pedeapsa ce i s-a revocat, astfel că, o pedeapsă

de 4 ani închisoare este de natură să ducă la reeducarea acestuia, ținându-se

seama și de faptul că este minor și sunt temeiuri că scopul pedepsei poate fi

atins.

În consecință, motivul de

recurs invocat de la pct. 14, art. 385

9

C. proc. pen., constituie

caz de casare, astfel că recursul declarat se va admite în baza art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen. și se va casa decizia numai cu privire la

cuantumul pedepsei, în sensul menționat.

Se va deduce din pedeapsa

aplicată, perioada executată de la 2 aprilie 2003 la 25 august 2003, precum și

timpul reținerii și al arestării preventive de la 25 iulie 2004 la 29 martie

2005.

Potrivit art. 189 și urm. C.

proc. pen., onorariu de avocat pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă de

400.000 lei se vor plăti din fondurile Ministerului de Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BRAȘOV împotriva

deciziei penale nr. 33 din 2 februarie 2005 a Curții de Apel Brașov, privind pe

inculpatul F.G.

Casează decizia atacată,

numai cu privire la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, pentru săvârșirea

tentativei la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art.

211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. b) și c), cu aplicarea art.

99 C. pen., pe care o majorează de la un an și 6 luni închisoare, la 2 ani

închisoare.

Menține măsura revocării

suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată

inculpatului prin sentința penală nr. 1193/2003 a Judecătoriei Brașov, pedeapsă

care se va executa pe lângă pedeapsa aplicată în prezenta cauză, astfel că, în

final, inculpatul F.G. va executa pedeapsa de 4 ani închisoare.

Deduce din pedeapsa

aplicată, perioada executată de la 02 aprilie 2003, la 25 august 2003, precum

și timpul reținerii și al arestării preventive de la 25 iulie 2004, la 29

martie 2005.

Onorariul în sumă de 400.000

lei, cuvenit onorariului apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, se

va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 29 martie 2005.