ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5591/2005

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 3081 din 18

decembrie 1998, Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov a dispus trimiterea în

judecată a inculpatului G.N.C., pentru săvârșirea infracțiunii dec vătămare

corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) cu aplicarea art. 99 C. pen.

S-a reținut că, la data de 20 iunie

1998, a avut loc între inculpat și partea vătămată G.V.I. o altercație, în

timpul căreia partea vătămată l-a lovit cu o piatră pe inculpat, cauzându-i

leziuni, a căror vindecare au necesitat 6-7 zile de îngrijiri medicale.

Imediat inculpatul a reacționat,

lovind partea vătămată cu un ciocan, de mai multe ori, în regiunea capului, provocându-i

o pierdere de substanță osoasă din calota craniană, ceea ce constituie o

infirmitate permanentă, fără ca viața să-i fie pusă în primejdie.

Prin sentința penală nr. 505 din 7

martie 2001, Judecătoria Brașov a condamnat pe inculpatul G.N.C., la 4 luni

închisoare, pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182

alin. (1), cu aplicarea art. 109, art. 74 lit. a) și c) și art. 76 alin. (1) lit.

d) C. pen., și l-a obligat la plata sumei de 617.355 lei despăgubiri civile, în

solidar cu părțile responsabile civilmente, către Spitalul Județean Brașov.

Apelul declarat de inculpatul G.C. a

fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 635 din 15 octombrie 2001 a

Tribunalului Brașov.

Recursul declarat de inculpat a fost

respins, de asemenea, ca nefondat, prin decizia penală nr. 35/ R din 22

ianuarie 2002, de către Curtea de Apel Brașov.

Împotriva sus-menționatelor hotărâri

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a

declarat recurs în anulare, susținând că faptei i s-a dat o greșită încadrare

juridică în art. 182 alin. (1) C. pen., în loc de art. 20, raportat la art. 174

și art. 175 lit. c) C. pen.

Prin decizia nr. 2579 din 29 mai

2003, Curtea Supremă de Justiție, secția penală, a admis recursul în anulare, a

casat hotărârile atacate și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul

Brașov, reținând că fapta comisă de inculpatul G.N.C. întrunește elementele constitutive

ale tentativei la infracțiunea de omor, iar competența de judecare în primă

instanță revine Tribunalului Brașov.

Această din urmă instanță, prin sentința

penală nr. 494/ S din 9 decembrie 2003, a schimbat încadrarea juridică a faptei

în art. 20 raportat la art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99

și urm. din același cod, și în baza acestui text de lege l-a condamnat pe

inculpat la 4 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub

supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 ani conform art. 86

1

C. pen.

Pe durata termenului de încercare,

condamnatul trebuia să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86

3

alin. (1) lit. a) - d) C. pen.

I s-a atras atenția asupra

prevederilor art. 86

4

C. pen.

Inculpatul a fost obligat, în

solidar cu partea responsabilă civilmente G.M. să plătească părții civile

Spitalul Județean Brașov suma de 617.355 lei reprezentând contravaloarea

prestațiilor medicale acordate părții vătămate G.I.

Împotriva sentinței tribunalului au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, criticând-o pentru

greșita individualizare a pedepsei, sub aspectul cuantumului scăzut și al

modalității de executare.

Prin decizia penală nr. 128/ Ap din

14 mai 2004, Curtea de Apel Brașov a admis apelul declarat de parchet, a

desființat sentința atacată și rejudecând, în baza art. 333 C. proc. pen., a

restituit cauza privind pe inculpatul G.N.C. la Parchetul de pe lângă

Judecătoria Brașov, în vederea prezentării inculpatului a materialului de

urmărire penală, cu respectarea dispozițiilor art. 253 C. proc. pen.

S-a reținut că materialul de

urmărire penală a fost prezentat inculpatului, asistat de apărător, de către

organul de cercetare penală la data de 30 iulie 1998.

După acest moment s-au efectuat acte

noi de cercetare penală care îl privesc direct pe inculpatul G.N.C., fără ca

ulterior să se procedeze la o nouă prezentare a materialului de urmărire

penală.

Decizia penală nr. 128/ Ap din 14

mai 2004 a Curții de Apel Brașov a fost recurată de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Brașov susținându-se că greșit curtea, ca instanță de apel a

dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov.

Prin decizia nr. 1012 din 11

februarie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis

recursul declarat de parchet, a casat decizia recurată și a trimis cauza pentru

rejudecarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov

împotriva sentinței penale nr. 494 din 9 decembrie 2003 a Tribunalului Brașov,

la Curtea de Apel Brașov.

Se motivează că restituirea dosarului

la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov pentru a efectua o nouă prezentare

a materialului de urmărire penală, nu era necesară, întrucât este greșită, căci

actele la care s-a referit instanța de apel nu-l vizau pe inculpatul G.N.C.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia

penală nr. 21/ Ap/MF din 4 iulie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat

de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva sentinței penale nr. 494/ S

din 9 decembrie 2003 a Tribunalului Brașov, pe care a menținut-o.

Se motivează că tribunalul a reținut

corect situația de fapt în concordanță cu probele administrate și faptei i s-a

dat o încadrare juridică corespunzătoare.

Totodată, instanța a aplicat o

pedeapsă just individualizată conform criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.,

în ceea ce privește durata.

De asemenea, instanța a dispus în

mod justificat suspendarea executării sub supraveghere.

Împotriva deciziei penale nr. 21 din

4 iulie 2005 a Curții de Apel Brașov a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Brașov, invocându-se cazul prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen., susținându-se că durata pedepsei aplicate inculpatului G.N.C. și

modalitatea de executare a acesteia nu corespund dispozițiilor art. 72 C. pen.

Se solicită admiterea recursului și

în urma rejudecării cauzei, să se majoreze cuantumul pedepsei și executarea să

se facă în regim privativ de libertate.

Critica nu este fondată.

Se constată că pedeapsa aplicată

inculpatului G.N.C., în baza art. 20 raportat la art. 174 și art. 175 lit. c) C.

pen., cu aplicarea art. 99 și urm. din același cod, a fost judicios

individualizată pe baza criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., fiind

corespunzătoare în raport cu gravitatea faptei săvârșite, cu împrejurările

concrete în care s-a comis fapta și cu persoana inculpatului, față de datele ce

caracterizează persoana inculpatului, minor la data faptei, la prima faptă

penală, a recunoscut și regretat comiterea faptei.

Totodată, se constată că și

modalitatea de executare a pedepsei prin suspendarea executării sub

supraveghere este corespunzătoare, instanța apreciind justificat că în viitor

conduita inculpatului va fi bună și fără privarea de libertate.

Critica fiind deci neîntemeiată și

cum nu se constată nici motive care se iau în considerare din oficiu, recursul

declarat de parchet este nefondat și urmează a se respinge, ca atare, în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Totodată, urmează a se dispune ca

onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat să se

plătească din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale

nr. 21 din 4 iulie 2005 a Curții de Apel Brașov, privind pe inculpatul G.N.C.

Onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

octombrie 2005.