ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2579/2003

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 505 din 7

martie 2001, Judecătoria Brașov a condamnat pe inculpatul G.N.C. la 4 ani

închisoare, pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182

alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99, art. 109, art. 74 alin. (1) lit. a) și

c) și a art. 76 alin. (1) lit. d) din același cod.

S-a reținut că, la data de 20 iunie

1998, inculpatul a aplicat tatălui său, G.I., mai multe lovituri cu un ciocan

în cap, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 35-40 zile de

îngrijiri medicale, precum și pierderea de substanță osoasă din calota

craniană, ceea ce, potrivit raportului de constatare medico-legală, constituie

infirmitate cu caracter permanent.

Tribunalul Brașov și Curtea de Apel

Brașov au respins apelul și recursul declarat de inculpat, prin deciziile

penale nr. 635/ A din 15 octombrie 2001 și respectiv 35/ R din 22 ianuarie

2002.

Împotriva menționatelor hotărâri,

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, a

declarat recurs în anulare în temeiul art. 409 și art. 410 alin. (1) partea I

pect.7 C. proc. pen., susținând că faptei i s-a dat o greșită încadrare

juridică în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art.

99, art. 109, art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și a art. 76 alin. (1) lit. d), în

loc de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art.

99 și următorii din același cod.

Recursul în anulare este întemeiat.

Potrivit art. 175 alin. (1) lit. c) C.

pen., omorul săvârșit asupra soțului sau unei rude apropiate se pedepsește cu

închisoare de la 15 la 20 ani și interzicerea unor drepturi, iar potrivit alin.

(2), tentative se pedepsește.

În cazul infracțiunii de omor,

făptuitorul acționează cu intenție, directă sau indirectă, intenția de a ucide

rezultă în general din datele exterioare ale faptei comise, respectiv din modul

în care a fost săvârșită (instrumentul vulnerant folosit, zona anatomică

vitală, numărul și intensitatea loviturilor), împrejurările în care a fost

comisă, motivul care l-a determinat pe făptuitor și scopul pe care acesta și-a

propus să-l atingă.

Din probele dosarului rezultă că

inculpatul minor la data săvârșirii faptei, locuiește împreună cu mama sa și

concubinul acesteia. Tatăl făptuitorului, partea vătămată G.I., este căsătorit,

având însă 8 copii, printre care și G.V.

În ziua de 20 iunie 1998, între

inculpatul G.N.C. și G.V. a avut loc o altercație în cadrul căreia cel din urmă

l-a lovit pe inculpat cu o piatră, provocându-i o contuzie cerebrală minoră,

vindecabilă în 6-7 zile de îngrijiri medicale.

Întrucât la locul săvârșirii faptei

a venit imediat și partea vătămată, inculpatul, crezând că are intenții

violente față de el, l-a lovit cu pumnul în zona feței, iar când aceasta a

încercat să se ridice, i-a aplicat mai multe lovituri în zona capului cu un

ciocan. În urma agresiunii, partea vătămată a suferit o fractură cominutivă cu

înfundarea proiectată în vertex paramedian stânga, cu lipsă de substanță osoasă

din calota craniană (ce a necesitat intervenție chirurgicală), ce constituie o

infirmitate cu caracter permanent.

Inculpatul a recunoscut că a

acționat asupra părții vătămate în modalitatea descrisă, fapta fiind percepută

și de martorii G.V., G.A., G.C., C.S. și B.V.M.

Stabilindu-se, că inculpatul a

acționat cu violență, lovind victima cu intensitate, de mai multe ori cu

ciocanul (obiect apt să provoace consecințe letale) într-o zonă vitală, este

evident că a prevăzut rezultatul faptei sale și deși nu l-a urmărit, a acceptat

posibilitatea producerii lui.

Relevantă sub aspect subiectiv este

și atitudinea inculpatului pe parcursul derulării faptei; deși în urma primei

lovituri aplicate cu pumnul victima a căzut, inculpatul a continuat agresiunea,

folosind de această dată un obiect vulnerant mult mai periculos. O asemenea

poziție denotă că inculpatul a avut reprezentarea rezultatului socialmente

periculos și a putut anticipa consecințele ulterioare ale acțiunii sale. Cu

toate acestea, a manifestat indiferență față de eventualitatea producerii lui,

acceptând riscul suprimării vieții părții vătămate.

În atare situație, încadrarea

juridică în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., este greșită,

chiar dacă în actul medico-legal se menționează că leziunile nu au pus în

primejdie viața părții vătămate, căci relevante pentru corecta calificare

juridică sunt celelalte criterii menționate anterior.

Așadar, constatând că fapta comisă

de inculpat întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea

de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit.

c) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., urmează ca recursul în

anulare să fie admis, a se casa hotărârile atacate și a se trimite cauza spre

rejudecare Tribunalului Brașov.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva sentinței penale nr. 505 din 7 martie 2001 a Judecătoriei Brașov,

deciziei penale nr. 635/ A din 15 octombrie 2001 a Tribunalului Brașov și deciziei

penale Nr. 35/ R din 22 ianuarie 2002 a Curții de Apel Brașov, privind pe

inculpatul G.N.C.

Casează hotărârile sus-menționate și

trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Brașov.

Onorariul de avocat în sumă de

300.000 lei pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 mai 2003.