ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1598/2006

Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 185/2005 pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul nr. 2052/2004, s-a dispus condamnarea inculpatului O.V., la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 88 C. pen., a scăzut din pedeapsa aplicată, timpul reținerii pe o durată de 24 de ore de la 18 iulie 2004, ora 13,00, și până la 19 iulie 2004, ora 13,00, și al arestării preventive de la 21 iulie 2004 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut arestarea preventivă a inculpatului. A respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de partea vătămată A.V. privind obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile. În baza art. 14 alin. (3) și art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 106 din O.U.G. nr. 150/2002 a obligat inculpatul să plătească părții civile C.A.S. Brașov suma de 10.013.796 lei despăgubiri. În baza art. 109 C. proc. pen., a dispus păstrarea și conservarea în camera de corpuri delicte a Tribunalului Brașov a următoarelor obiecte ce constituie mijloace de probă: - un pantalon, cu urme biologice sanguinolente - o pereche de pantofi sport, cu urme biologice sanguinolente, ambele aparținând inculpatului O.V.

În baza art. 169 C. proc. pen., a dispus restituirea către martorul P.S.F. a bâtei cu dimensiunile 74 cm lungime și 5,5 cm și respectiv 2,5 cm la capete, ridicată în baza dovezii de la Poliția Prejmer. În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul să plătească statului 6.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: În data de 17 iulie 2004, partea vătămată A.V., inculpatul O.V. și martorii C.I.V., M.M.C., C.M., B.C., P.P.D., P.C.O., P.R., P.S., D.M., I.D. au mers la discotecă în comuna Prejmer. După miezul nopții, în localul discotecii s-a declanșat un scandal la care au participat mai multe persoane, inculpatul O.V.

fiind lovit și ripostând în același timp. În jurul orei 2,30, după epuizarea conflictului, partea vătămată și grupul său nefiind implicați, partea vătămată împreună cu martorii C.I.V., M.M.C., C.M. și B.C. s-au îndreptat spre centrul comunei, urmând să înnopteze la o rudă a martorului C.M. Martorii P.C.O. și I.D., aceștia făceau parte din grupul inculpatului O.V., au plecat din discotecă, urmând același traseu, întâlnindu-se cu grupul în care se afla partea vătămată. Între cele două grupuri s-a declanșat un conflict verbal care a degenerat în agresiuni fizice reciproce, conflictul luând amploare la sosirea martorilor P.P.D., P.S. și P.R., aceștia fiind chemați, prin telefon, de martorul I.D.

Partea vătămată A.V. și martorul B.C. nu au participat la acest conflict, însă martorul P.S. s-a îndreptat spre victimă, aplicându-i două lovituri cu o crosă de basseball la nivelul trunchiului, agresiunea încetând la intervenția martorului S.A.E., gardian public aflat în serviciul de pază al SC E. SA. În acest timp s-a apropiat de partea vătămată inculpatul O.V. care se afla sub influența băuturilor alcoolice, având asupra sa o sticlă de bere. Inculpatul i-a aplicat părții vătămate, dintr-o poziție laterală, o lovitură puternică, de sus în jos, cu sticla în regiunea capului, determinând căderea victimei pe acostamentul străzii. Datorită impactului sticla s-a spart, iar cu restul sticlei rămas în mâna sa, inculpatul a încercat să înjunghie partea vătămată, însă aceasta a parat lovitura cu brațul drept, fiindu-i secționate, astfel, tendoanele mâinii drepte.

După căderea victimei în stare de inconștiență, inculpatul s-a aruncat asupra părții vătămate, l-a lovit în mod repetat cu pumnii, apoi cu piciorul în zona capului, strivindu-i capul sub talpă. Potrivit Raportului de constatare medico-legală nr. 2225 din 20 martie 2004 întocmit de S.J.M.L. Brașov rezultă că leziunile suferite de partea vătămată au necesitat pentru vindecare 45 zile îngrijiri medicale, leziunile punându-i în primejdie viața. Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică. Parchetul a solicitat majorarea pedepsei iar inculpatul a solicitat, în principal, achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen., deoarece nu este autorul faptei. În subsidiar, a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) teza ultimă C. pen., deoarece probele administrate nu dovedesc intenția suprimării vieții părții vătămate. Prin decizia penală nr. 378/ AP din 12 decembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în dosarul nr. 510/P/Ap/2005, s-a dispus admiterea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul O.V., desființând hotărârea sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului și al conținutului pedepsei accesorii. Rejudecând cauza în aceste limite, a fost majorată pedeapsa aplicată inculpatului O.V. de la 7 ani și 6 luni închisoare la 8 ani și 6 luni închisoare.

Au fost înlăturate dispozițiile art. 64 lit. d) C. pen. Au fost menținute celelalte dispoziții. În baza art. 381 C. proc. pen., a fost dedusă, în continuare, starea de arest preventiv a inculpatului începând cu data de 23 martie 2005 până în prezent iar în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a acestuia. Inculpatul apelant a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut, în esență, următoarele: Probele administrate, dovedesc faptul că inculpatul este autorul infracțiunii, acesta urmând să răspundă pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzut de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.

Apărarea inculpatului în sensul că nu el a comis fapta nu este fondată, întrucât toate probele administrate dovedesc că acesta este singurul care a aplicat victimei lovituri în zona capului și a feței, acestea fiind cele care puteau produce moartea victimei. Încadrarea juridică este cea prevăzută de instanța de fond deoarece inculpatul a putut prevedea posibilitatea decesului victimei, posibilitate pe care a acceptat-o, fără a urmări-o. Având în vedere gravitatea faptei s-a apreciat că se impune majorarea pedepsei de la 7 ani și 6 luni la 8 ani și 6 luni închisoare. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs inculpatul O.V., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17, 17 1 și 18 C. proc.

pen. Au fost reiterate motivele invocate în apel, solicitând, în principal, achitarea sa în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât nu este autorul infracțiunii. În subsidiar, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 182 alin. (2) teza ultimă C. pen. Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 385 6 alin. (1) C. proc.

pen., constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Instanțele de fond și apel au stabilit corect starea de fapt, vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptei, în infracțiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen. Săvârșirea infracțiunii de către inculpatul O.V. rezultă, fără dubiu atât din declarațiile martorilor oculari cât și din declarațiile părții vătămate, respectiv declarațiile inculpatului, precum și din celelalte probe administrate. Astfel, martorul S.A. arată următoarele: „….am putut să observ cum urmăritorul ajungându-l din urmă pe primul bărbat, l-a lovit cu acea bâtă, însă loviturile au fost aplicate la nivelul trunchiului și nu a capului, victima nu și-a pierdut echilibrul, însă la scurt timp, în apropierea sa a ajuns un alt tânăr, poreclit G. împreună cu alți doi bărbați”.

G. l-a lovit pe cel în cauză cu o sticlă în cap, lovitura aplicată de sus în jos și în urma căreia sticla s-a spart. Cu restul sticlei rămasă în mâna lui G., agresorul a vrut să-l taie în zona abdomenului, însă victima a parat această lovitură cu mâna dreaptă”. …….Am observat când G. îi ținea capul sub talpă”. Împrejurarea că evenimentele s-au desfășurat în modalitatea prezentată de acest martor rezultă și din declarațiile martorului B.C., căruia i-au fost relatate aspectele prezentate anterior, imediat după consumarea infracțiunii, de către S.A. Audiat în cursul cercetării judecătorești martorul B.C. arată că a ajuns la locul incidentului observând partea vătămată întinsă pe carosabil în apropiere de marginea drumului iar în jurul ei se aflau trei persoane, unul fiind inculpatul.

Gardianul (martorul S.A.) i-a povestit că în timp ce partea vătămată se îndrepta spre discotecă a fost oprită de cei trei, „că unul dintre ei l-a lovit cu o sticlă în cap și că din cei trei nu îl cunoaște decât pe unul căruia i se spune G. Lovirea victimei cu sticla de bere de către inculpatul O.V. rezultă și din procesul verbal de cercetare la fața locului, respectiv procesul verbal de examinare criminalistică. Astfel, la fața locului s-a constatat existența unor cioburi de sticlă de bere, marca Beck’s și Ursus iar pe hainele inculpatului, cu care fusese îmbrăcat în noaptea respectivă, au fost identificate mai multe pete de sânge. Din raportul de constatare tehnico-științifică rezultă că cele două amprente papilare ridicate cu ocazia cercetării la fața locului de pe cioburile sticlei de bere marca Beck’s aparțin inculpatului.

Aceste aspecte, așa cum corect au reținut instanțele de judecată, rezultă și din declarațiile martorilor D.M., P.S. și, respectiv declarațiile părții vătămate A.V. Potrivit Raportului de constatare medico-legală nr. 2225/ E din 20 iulie 2004, partea vătămată a suferit leziuni corporale vindecabile în 45 zile îngrijiri medicale. Leziunile traumatice care i-au pus viața în primejdie sunt cele de la nivelul craniului iar leziunile traumatice de la nivelul mâinii drepte au necesitat pentru vindecare 22-24 zile îngrijiri medicale. În consecință, leziunile care i-au pus în primejdie viața victimei sunt cele cauzate de agresiunea exercitată de inculpat, acesta fiind singurul care a aplicat victimei lovituri în zona capului și feței.

Nu se justifică efectuarea unei noi expertize sau avizarea celei efectuate în cauză de către I.M.L. Mina Minovici București, așa cum a solicitat recurentul inculpat, întrucât, pe de o parte, nu există contradicții între actele medicale existente la dosarul cauzei iar pe de altă parte s-a dovedit, cu certitudine, atât modalitatea de producere a loviturilor suferite de victimă cât și numărul de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării. Cât privește declarațiile martorilor B.R. și P.A., la acestea făcându-se referire și în motivele scrise de recurs, Înalta Curte constată, pe de o parte, că aceștia nu au fost prezenți la locul incidentului, iar pe de altă parte instanța de apel le înlătură motivat, ajungând la concluzia că nu se coroborează cu restul probelor administrate în cauză.

Pe cale de consecință, Înalta Curte constată că instanțele în mod corect au reținut că inculpatul O.V. este autorul faptei reținute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței. Nici cel de-al doilea motiv de recurs invocat de inculpat și anume schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tentativă la omor prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 C. pen., nu poate fi primit. Susținerea inculpatului că nu a acționat cu intenția de a ucide și că deci fapta sa nu ar constitui tentativa de omor ci vătămare corporală gravă nu este fondată.

Față de modul cum a acționat inculpatul, lovind victima cu intensitate, de la mică distanță, în zona capului, repetabilitatea actelor de violență, și de urmările survenite (partea vătămată suferind un „politraumatism prin agresiune, contuzie cerebrală medie difuză, contuzie coloană cervicală, contuzie toracică, fractură perete anterior sinus maxilar drept cu hemosinus) concretizate în leziuni grave în zona capului, se impune a se reține că inculpatul a prevăzut că acțiunea sa ar putea duce la moartea victimei, rezultat pe care, chiar dacă nu l-a dorit, l-a acceptat, ceea ce înseamnă că a săvârșit fapta cu intenția de a ucide. În atare condiții, Înalta Curte constată că fapta săvârșită de inculpatul O.V., constând în aceea că în data de 17 iulie 2004, i-a aplicat părții vătămate A.V.

o lovitură cu o sticlă de bere în regiunea capului și după căderea acesteia i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele în aceeași regiune, cauzându-i leziuni ce i-au pus viața în primejdie, realizează elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen. Având în vedere considerentele prezentate anterior, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.V. împotriva deciziei penale nr. 378 din 12 decembrie 2005 a Curții de Apel Brașov. În temeiul art. 385 17 C. pen., raportat la art. 382 alin. (2) C. proc.

pen. și art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată perioada reținerii din 18 iulie 2004 și a arestului preventiv de la 20 iulie 2004 la zi. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.V. împotriva deciziei penale nr. 378 din 12 decembrie 2005 a Curții de Apel Brașov. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, reținerea de 24 ore din data de 18 iulie 2004 și timpul arestării preventive de la 21 iulie 2004 la 13 martie 2006. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 120 RON (1.200.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 martie 2006.