ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.140/S din 25 martie 2003, Tribunalul Brașov a condamnat pe inculpatul S.A. la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b C.pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art.20 raportat la art.174 și art.176 lit.f C.pen. cu aplicarea art.37 lit.b C.pen. S-a făcut aplicarea art.71 și 64 C.pen. În baza art.350 C.proc.pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art.88 C.pen., din pedeapsa de executat, s-a dedus timpul reținerii și al arestării preventive de la 4 septembrie 2002, la zi. În baza art.113, raportat la art.429 alin.3 C.proc.pen., inculpatul a fost obligat la tratament medical conform recomandărilor din raportul medico-legal din noua expertiză psihiatrică a I.M.L., anexat cauzei.

A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, formulată de către inculpat. S-a constatat că partea vătămată G.S.P. nu s-a constituit parte civilă în cauză. Prin aceeași sentință inculpatul a fost obligat să plătească părții civile Spitalul județean Brașov suma de 12.635.035 lei cu titlu de despăgubiri civile. În baza art.118 lit.b C.pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui briceag cu lama de 8 cm lungime și 2 cm lățime, cu mâner din plastic de culoare verde, uzat 40%, aflat la camera de corpuri delicte a Tribunalului Brașov. În temeiul art.191 C.proc.pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 500.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, următoarele: Inculpatul era cioban la o stână din apropierea orașului Codlea.

În seara zilei de 3 septembrie 2002, după ce a consumat la stână băuturi alcoolice până a ajuns în stare de ebrietate, a plecat împreună cu numitul M.N. cu o motocicletă în orașul Codlea, unde au intrat într-un bar. Din cauza oboselii și consumului de alcool, M.N. a adormit cu capul pe masă. În bar, inculpatul a purtat conversație cu alte două persoane, care au plecat cu motocicleta, fără permisiunea acestuia. Când a constatat lipsa motocicletei, inculpatul a devenit violent atât în vorbire cât și în gesturi, motiv pentru care a fost încunoștințat de către barmaniță, proprietarul barului, pentru a interveni și restabili liniștea localului. După ce a fost scos din bar, împreună cu M.N., inculpatul s-a deplasat la postul de poliție pentru a reclama furtul motocicletei.

După discuția avută cu ofițerul de serviciu, inculpatul nemulțumit de reacția polițistului care i-a spus să aștepte până ce vor veni polițiștii operatori pentru a se deplasa în cartierul țigănesc pentru cercetări, a părăsit sediul poliției vociferând și înjurând. Între timp, ofițerul de serviciu i-a contactat pe colegii săi care erau de serviciu în noaptea respectivă, cărora le-a relatat despre plângerea inculpatului, motiv pentru care aceștia s-au îndreptat către sediul poliției, pentru a prelua cazul. Ajunși în strada principală la aproximativ 30 m de sediul poliției, polițiștii l-au văzut pe inculpat, aflat pe partea carosabilă, gesticulând și înjurând, precum și pe prietenul acestuia care era pe trotuar.

Dându-și seama că acele persoane sunt cele care au reclamat furtul, lucrătorii de poliție s-au îndreptat către ei, ocazie cu care și-au declinat identitatea, spunându-le totodată că au venit pentru rezolvarea reclamației. Inculpatul, folosindu-se de un briceag pe care îl avea asupra sa, a făcut o mișcare largă cu mâna (semicerc), ocazie cu care a lovit pe partea vătămată C.S.P. în zona abdominală. În momentul în care partea vătămată i-a spus colegului său că inculpatul are un cuțit asupra sa, cei doi au procedat la imobilizarea și dezarmarea acestuia. Partea vătămată a fost transportată de urgență la spital unde a fost supusă unei intervenții chirurgicale, ocazie cu care s-a constatat că a suferit o plagă înjunghiată abdominală nepenetrantă, însă cu secțiune musculară lateral dreapta extinsă până la masa lombară, leziune pentru a cărei vindecare au fost necesare un număr de 30-35 zile îngrijiri medicale.

S-a constatat că leziunile cauzate au pus în pericol viața victimei. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul pe care a criticat-o cu privire la pedeapsa aplicată pe care a considerat-o prea mare, susținând că nu a cunoscut calitatea oficială pe care o avea partea vătămată, precum și faptul că nu s-a dovedit că el este persoana care a lovit pe lucrătorul de poliție. Curtea de Apel Brașov, prin decizia penală nr.290/Ap din 16 octombrie 2003 a respins apelul declarat de inculpat, ca nefondat.

În motivarea acestei decizii, instanța de apel a arătat că „starea de fapt a fost corect reținută de prima instanță, aceasta fiind în deplină concordanță cu întreg materialul probator administrat în cauză” fiind „stabilit fără nici un dubiu că inculpatul după ce a consumat cantități importante de băuturi alcoolice și era în stare de ebrietate, se deplasa cu briceagul în mână, într-o stare de surescitare nervoasă, voind să caute persoanele pe care le bănuia că i-a sustras o motocicletă”, împrejurare în care s-a întâlnit pe stradă, în apropierea sediului poliției cu partea vătămată și cu colegul său de serviciu, martorul C.D.și că atunci când partea vătămată a văzut că inculpatul se manifesta zgomotos și înjura și-a declinat calitatea de polițist, după care l-a întrebat ce probleme are.

Fără nici un fel de discuții ori avertisment, inculpatul a împins în față mâna în care avea briceagul și a înjunghiat pe partea vătămată fără ca aceasta să-i fi făcut ceva. S-a concluzionat că situația de fapt reținută de prima instanță și redată mai sus este pe deplin confirmată cu probele existente la dosar, așa încât nu există nici un dubiu că inculpatul este autorul agresiunii exercitată asupra lucrătorului de poliție, vinovăția sa fiind corect reținută. În ce privește pedeapsa aplicată, s-a arătat că a fost just individualizată, la dozarea acesteia avându-se în vedere pericolul social ridicat al faptei, atitudinea oscilantă a inculpatului, precum și datele care îl caracterizează. Decizia curții de apel a fost atacată cu recurs de către inculpat pe care a criticat-o cu privire la pedeapsa aplicată pe care o consideră prea severă, solicitând reducerea acesteia prin reaprecierea criteriilor de individualizare.

Recursul declarat de inculpatul S.A. este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta. Potrivit art.72 C.pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama, între altele, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Analizând critica formulată de inculpat în raport de prevederile textului de lege citat se constată că nu poate fi primită deoarece atât instanța de fond cât și cea de apel au făcut o justă apreciere a acesteia.

Astfel, fapta săvârșită de inculpat, în împrejurările reținute în situația de fapt, prezintă un pericol social ridicat având în vedere că acesta, aflat în stare de ebrietate și fără nici o justificare, a aplicat unui lucrător de poliție o lovitură cu un cuțit prin care i-a provocat leziuni ce i-au pus în primejdie viața, în condițiile în care acesta, lucrătorul de poliție, venise la locul faptei tocmai pentru a da curs unei reclamații prin care recurentul susținea că i s-a furat o motocicletă. În cauză s-au avut în vedere și limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru fapta comisă și anume de la 7 ani și 6 luni închisoare până la 12 ani și 6 luni închisoare, pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată de instanță încadrându-se în aceste limite.

S-a ținut seama, de asemenea, și de persoana inculpatului care a avut o atitudine oscilantă în legătură cu săvârșirea faptei, susținând că nu știe dacă el a lovit ori nu pe victimă și nu în ultimul rând și de faptul că are calitatea de recidivist, ceea ce fără îndoială reclamă un tratament sancționator mai sever. În concluzie, se constată că pedeapsa aplicată inculpatului nu este prea mare așa cum se susține și că executarea ei în limitele stabilite de instanța de fond și menținută de instanța de apel este aptă a realiza prevederile art.52 C.pen.. Pentru considerentele arătate, având în vedere și faptul că verificând decizia atacată în raport cu prevederile art.385 9 alin.3 C.proc.pen. nu se constată existența și a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpat este nefondat și a fi respins ca atare, în temeiul art.385 15 pct.1 lit.b C.proc.pen.

și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.A. împotriva deciziei penale nr.290 din 16 octombrie 2003 a Curții de Apel Brașov. Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și al arestării preventive de la 4 septembrie 2002, la 6 ianuarie 2004. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.400.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 6 ianuarie 2004.