ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6/2004

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.140/S din 25 martie 2003, Tribunalul Brașov a condamnat pe

inculpatul S.A. la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art.64 lit.a și b C.pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor

deosebit de grav, prevăzută de art.20 raportat la art.174 și art.176 lit.f C.pen.

cu aplicarea art.37 lit.b C.pen.

S-a

făcut aplicarea art.71 și 64 C.pen.

În baza

art.350 C.proc.pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în

temeiul art.88 C.pen., din pedeapsa de executat, s-a dedus timpul reținerii și

al arestării preventive de la 4 septembrie 2002, la zi.

În baza

art.113, raportat la art.429 alin.3 C.proc.pen., inculpatul a fost obligat la

tratament medical conform recomandărilor din raportul medico-legal din noua

expertiză psihiatrică a I.M.L., anexat cauzei.

A fost

respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, formulată de

către inculpat.

S-a

constatat că partea vătămată G.S.P. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Prin

aceeași sentință inculpatul a fost obligat să plătească părții civile Spitalul

județean Brașov suma de 12.635.035 lei cu titlu de despăgubiri civile.

În baza

art.118 lit.b C.pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui briceag cu

lama de 8 cm lungime și 2 cm lățime, cu mâner din plastic de culoare verde,

uzat 40%, aflat la camera de corpuri delicte a Tribunalului Brașov.

În

temeiul art.191 C.proc.pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului

suma de 500.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru

a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, următoarele:

Inculpatul

era cioban la o stână din apropierea orașului Codlea.

În

seara zilei de 3 septembrie 2002, după ce a consumat la stână băuturi alcoolice

până a ajuns în stare de ebrietate, a plecat împreună cu numitul M.N. cu o motocicletă

în orașul Codlea, unde au intrat într-un bar. Din cauza oboselii și consumului

de alcool, M.N. a adormit cu capul pe masă.

În bar,

inculpatul a purtat conversație cu alte două persoane, care au plecat cu

motocicleta, fără permisiunea acestuia.

Când a

constatat lipsa motocicletei, inculpatul a devenit violent atât în vorbire cât

și în gesturi, motiv pentru care a fost încunoștințat de către barmaniță,

proprietarul barului, pentru a interveni și restabili liniștea localului.

După ce

a fost scos din bar, împreună cu M.N., inculpatul s-a deplasat la postul de

poliție pentru a reclama furtul motocicletei.

După

discuția avută cu ofițerul de serviciu, inculpatul nemulțumit de reacția

polițistului care i-a spus să aștepte până ce vor veni polițiștii operatori

pentru a se deplasa în cartierul țigănesc pentru cercetări, a părăsit sediul

poliției vociferând și înjurând.

Între

timp, ofițerul de serviciu i-a contactat pe colegii săi care erau de serviciu

în noaptea respectivă, cărora le-a relatat despre plângerea inculpatului, motiv

pentru care aceștia s-au îndreptat către sediul poliției, pentru a prelua

cazul.

Ajunși

în strada principală la aproximativ 30 m de sediul poliției, polițiștii l-au

văzut pe inculpat, aflat pe partea carosabilă, gesticulând și înjurând, precum

și pe prietenul acestuia care era pe trotuar.

Dându-și

seama că acele persoane sunt cele care au reclamat furtul, lucrătorii de

poliție s-au îndreptat către ei, ocazie cu care și-au declinat identitatea,

spunându-le totodată că au venit pentru rezolvarea reclamației.

Inculpatul,

folosindu-se de un briceag pe care îl avea asupra sa, a făcut o mișcare largă

cu mâna (semicerc), ocazie cu care a lovit pe partea vătămată C.S.P. în zona

abdominală.

În

momentul în care partea vătămată i-a spus colegului său că inculpatul are un

cuțit asupra sa, cei doi au procedat la imobilizarea și dezarmarea acestuia.

Partea

vătămată a fost transportată de urgență la spital unde a fost supusă unei

intervenții chirurgicale, ocazie cu care s-a constatat că a suferit o plagă

înjunghiată abdominală nepenetrantă, însă cu secțiune musculară lateral dreapta

extinsă până la masa lombară, leziune pentru a cărei vindecare au fost necesare

un număr de 30-35 zile îngrijiri medicale.

S-a

constatat că leziunile cauzate au pus în pericol viața victimei.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat apel inculpatul pe care a criticat-o cu privire la

pedeapsa aplicată pe care a considerat-o prea mare, susținând că nu a cunoscut calitatea

oficială pe care o avea partea vătămată, precum și faptul că nu s-a dovedit că

el este persoana care a lovit pe lucrătorul de poliție.

Curtea

de Apel Brașov, prin decizia penală nr.290/Ap din 16 octombrie 2003 a respins

apelul declarat de inculpat, ca nefondat.

În

motivarea acestei decizii, instanța de apel a arătat că „starea de fapt a fost

corect reținută de prima instanță, aceasta fiind în deplină concordanță cu

întreg materialul probator administrat în cauză” fiind „stabilit fără nici un

dubiu că inculpatul după ce a consumat cantități importante de băuturi

alcoolice și era în stare de ebrietate, se deplasa cu briceagul în mână, într-o

stare de surescitare nervoasă, voind să caute persoanele pe care le bănuia că

i-a sustras o motocicletă”, împrejurare în care s-a întâlnit pe stradă, în

apropierea sediului poliției cu partea vătămată și cu colegul său de serviciu,

martorul C.D.și că atunci când partea vătămată a văzut că inculpatul se

manifesta zgomotos și înjura și-a declinat calitatea de polițist, după care l-a

întrebat ce probleme are.

Fără

nici un fel de discuții ori avertisment, inculpatul a împins în față mâna în

care avea briceagul și a înjunghiat pe partea vătămată fără ca aceasta să-i fi

făcut ceva.

S-a

concluzionat că situația de fapt reținută de prima instanță și redată mai sus

este pe deplin confirmată cu probele existente la dosar, așa încât nu există

nici un dubiu că inculpatul este autorul agresiunii exercitată asupra

lucrătorului de poliție, vinovăția sa fiind corect reținută.

În ce

privește pedeapsa aplicată, s-a arătat că a fost just individualizată, la

dozarea acesteia avându-se în vedere pericolul social ridicat al faptei,

atitudinea oscilantă a inculpatului, precum și datele care îl caracterizează.

Decizia

curții de apel a fost atacată cu recurs de către inculpat pe care a criticat-o

cu privire la pedeapsa aplicată pe care o consideră prea severă, solicitând

reducerea acesteia prin reaprecierea criteriilor de individualizare.

Recursul

declarat de inculpatul S.A. este nefondat pentru considerentele ce se vor

arăta.

Potrivit

art.72 C.pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama, între

altele, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol

social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care

atenuează sau agravează răspunderea penală.

Analizând

critica formulată de inculpat în raport de prevederile textului de lege citat

se constată că nu poate fi primită deoarece atât instanța de fond cât și cea de

apel au făcut o justă apreciere a acesteia.

Astfel,

fapta săvârșită de inculpat, în împrejurările reținute în situația de fapt,

prezintă un pericol social ridicat având în vedere că acesta, aflat în stare de

ebrietate și fără nici o justificare, a aplicat unui lucrător de poliție o lovitură

cu un cuțit prin care i-a provocat leziuni ce i-au pus în primejdie viața, în

condițiile în care acesta, lucrătorul de poliție, venise la locul faptei tocmai

pentru a da curs unei reclamații prin care recurentul susținea că i s-a furat o

motocicletă.

În

cauză s-au avut în vedere și limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru

fapta comisă și anume de la 7 ani și 6 luni închisoare până la 12 ani și 6 luni

închisoare, pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată de instanță încadrându-se în

aceste limite.

S-a

ținut seama, de asemenea, și de persoana inculpatului care a avut o atitudine

oscilantă în legătură cu săvârșirea faptei, susținând că nu știe dacă el a

lovit ori nu pe victimă și nu în ultimul rând și de faptul că are calitatea de

recidivist, ceea ce fără îndoială reclamă un tratament sancționator mai sever.

În

concluzie, se constată că pedeapsa aplicată inculpatului nu este prea mare așa

cum se susține și că executarea ei în limitele stabilite de instanța de fond și

menținută de instanța de apel este aptă a realiza prevederile art.52 C.pen..

Pentru

considerentele arătate, având în vedere și faptul că verificând decizia atacată

în raport cu prevederile art.385

9

alin.3 C.proc.pen. nu se constată

existența și a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare,

urmează a se constata că recursul declarat de inculpat  este nefondat și a fi

respins ca atare, în temeiul art.385

15

pct.1 lit.b C.proc.pen. și a

se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul S.A.

împotriva

deciziei penale nr.290 din 16 octombrie 2003 a Curții de Apel Brașov.

Deduce din pedeapsa aplicată,

timpul reținerii și al arestării preventive de la 4 septembrie 2002, la 6 ianuarie

2004.

Obligă pe recurent la plata

sumei de 1.400.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care,

suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 6 ianuarie  2004.