ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 122/2006

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor și materialului aflat la dosarul cauzei, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 967 din 19 iulie 2005, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe inculpatul D.I., la pedeapsa principală de: - un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută în art. 182 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 alin. (1) lit. a) și c), raportat la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. (prin schimbarea încadrării juridice potrivit art. 334 C. proc. pen., din tentativă la infracțiunea de omor pentru care instanța a fost sesizată prin rechizitoriu, faptă penală prevăzută în art. 20 raportat la art. 174 C. pen.).

S-a făcut aplicația art. 71 și art. 64 C. pen. A fost menținută arestarea preventivă în cauză a inculpatului, computându-se în pedeapsa aplicată reținerea și arestarea preventivă cu începere de la 2 martie 2005 la zi. În baza art. 113 C. pen., s-a aplicat inculpatului măsura de siguranță a obligării la tratament medical, până la însănătoșirea sa. Conform art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială către stat a unui briceag cu lama de 10-12 cm lungime, armă ce a servit la săvârșirea infracțiunii. Pe latură civilă s-a luat act că victima infracțiunii I.M., concubinul fiicei inculpatului, nu se constituie în cauză parte civilă. A fost obligat inculpatul la despăgubiri civile în sumă de 5662,59 lei RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare către C.A.S.M.B., cu sediul în București (pentru Spitalul Universitar de Urgență București).

De asemenea, inculpatul a fost obligat la 500 RON cheltuieli judiciare statului. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că partea vătămată I.M. se afla în relații de concubinaj cu martora D.R.E., fiica inculpatului, ambii locuind fără forme legale în imobilul din Calea 13 Septembrie; în același apartament se stabilise de o săptămână de zile și martora D.R.E., care părăsise domiciliul conjugal împreună cu ceilalți doi copii minori M. și F., urmare certurilor avute cu soțul său, inculpatul D.I. în vârstă de 51 de ani, pensionar, prezentând potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică A. 112153/2004 „tulburare organică de personalitate și comportament pe fond sechelar encefalopat, în raport cu care acesta avea discernământ scăzut asupra faptelor comise”; în urma plecării soției, inculpatul a rămas să îngrijească în domiciliul comun din strada Romulus nepotul minor din afara căsătoriei care era crescut de către bunicii materni.

În seara zilei de 16 octombrie 2004, inculpatul D.I., aflat sub influența băuturilor alcoolice și având asupra sa un cuțit tip briceag cu lungimea lamei de 10-12 cm și o sticlă cu vin, a venit la locuința părții vătămate însoțit de nepotul său cu scopul de a-și convinge soția să revină în domiciliul comun. Martora D.R.E. a refuzat să se mai întoarcă acasă, iar inculpatul a început să se manifeste agresiv, împingând-o pe fiica sa R.E. care s-a interpus între cei doi, pentru a-i separa.

A intervenit în mod provocator și partea vătămată, aflată, de asemenea, sub influența băuturilor alcoolice, care a declanșat conflictul nemijlocit cu inculpatul pe care l-a insultat, îmbrâncit iar în continuare a spart un geam, ridicând o bucată din acesta deasupra capului, mișcare necontrolată în cursul căreia și-a rănit concubina, aflată în apropiere, care a căzut la podea; în aceste împrejurări inculpatul a scos din buzunar cuțitul pe care îl purta asupra sa și a înjunghiat partea vătămată, aplicându-i 5 lovituri consecutive în zona hemitoracelui stâng, prima având intensitate ridicată, cauzând „plagă penetrantă toraco-abdominală, cu interesare de diafragm și lob hepatic stâng, hemoperitoneu, hemopneumotorax stâng” care a necesitat internare în regim de urgență și intervenție chirurgicală în perioada 17-23 octombrie 2004 în Spitalul Universitar de Urgență București; leziunile traumatice au necesitat pentru vindecare, potrivit raportului de expertiză medico-legală A 1/12154 din 18 februarie 2005, întocmit de I.M.L.

Mina Minovici București, 25-30 zile îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața victimei. Incidența art. 73 lit. b) C. pen., a fost reținută prin completarea situației de fapt din rechizitoriu cu aspectele anterior arătate privind comportarea provocatoare a victimei în debutul altercației avute cu inculpatul, stabilite pe baza declarațiilor concordante date la cercetarea judecătorească de către partea vătămată, inculpat și ceilalți membri ai familiei acestuia, singurii participanți la incidentul arătat.

Schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., a fost respinsă de tribunal cu motivarea că inculpatul a acționat cu intenția, manifestată și în plan obiectiv ca atare, de a produce părții vătămate vătămări ale integrității corporale, iar nu de a-i suprima viața, întemeiată pe mai multe elemente de fapt dovedite în cauză și anume: intensitatea scăzută a loviturilor 2-5 și zonele periferice în care au fost aplicate, stare psihică în care inculpatul a acționat, relațiile normale anterioare dintre partea vătămată și inculpat, precum și atitudinea manifestată de acesta din urmă care a încetat singur să mai lovească victima, aflată în fața sa în picioare, în momentul în care aceasta i-a anunțat pe ceilalți membri ai familiei că a fost tăiat.

Împrejurările reținute de instanță cu semnificația de circumstanțe atenuante prevăzute în art. 74 lit. a) și c) C. pen., de natură a trage consecințele favorabile din art. 76 lit. c) C. pen., se referă la conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii, lipsa de antecedente penale, comportarea sinceră a acestuia în cursul procesului penal, starea medicală a inculpatului și faptul că este căsătorit, are trei copii și o familie organizată. Celelalte rezolvări juridice adoptate de instanță pe latură civilă au avut ca justificare legală dispozițiile art. 14 și următoarele C. proc. pen. și art. 106 din O.U.G. nr. 150/2002. Prin decizia penală nr. 739 din 3 octombrie 2005, Curtea de Apel București, secția a I penală, a admis apelul declarat de către procuror și a desființat parțial sentința pe latură penală cu privire la aplicarea greșită a dispozițiilor art. 334 C. proc.

pen. și art. 73 lit. b) C. pen., iar în rejudecare pe fond în limitele arătate a condamnat pe inculpat pentru tentativă la omor fapta penală a acestuia imputată prin rechizitoriu, prevăzută în art. 20, raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa principală de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. (pedeapsă complementară). Prin aceeași decizie s-a luat act de retragerea apelului inculpatului, potrivit declarației scrise făcută premergător dezbaterilor, ți a fost obligat acesta la 100 RON cheltuieli judiciare statului. A fost menținută arestarea preventivă în cauză a inculpatului deducându-se perioada executată în modalitatea arătată anterior cu începere de la 2 martie 2005 la zi.

Intenția de a ucide a inculpatului, contrar aprecierii primei instanțe, a fost dedusă în apel din împrejurările de fapt ale cauzei, reținându-se că obiectul vulnerant folosit (briceag cu lama de 12 cm) era apt să cauzeze moartea, loviturile au fost aplicate cu intensitate deosebită în zona hemitoracelui stâng cauzându-se victimei o plagă penetrantă toraco-abdominală cu interesare de diafragm și lob hepatic stâng, leziuni traumatice ce au pus în primejdie viața victimei potrivit expertizei medico-legale necontestată de inculpat ca atare, fapta dedusă judecății constituie tentativă la infracțiunea de omor iar nu vătămare corporală gravă. Înlăturarea și a circumstanței atenuante legale a provocării prevăzută în art. 73 lit. b) C. pen., a fost motivată în raport de împrejurarea că situația conflictuală a fost produsă prin fapta ilicită a inculpatului care a injuriat, amenințat și îmbrâncit pe soție și concubina victimei, în locuința acesteia din urmă.

Prin recursul de față, în termen, declarat de inculpat se solicită în principal menținerea sentinței, iar în subsidiar reținerea art. 73 lit. b) C. pen., și reducerea pedepsei corespunzător cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 17, 18 și 14 C. proc. pen. Criticile formulate sunt parțial întemeiate. Lovirea puternică și repetată a victimei cu un briceag cu lama de 12 cm în zona toraco-abdominală, agresiune ce a avut ca urmare cauzarea unei plăgi penetrante cu interesare de diafragm și lob hepatic stâng, leziune traumatică ce a pus în primejdie viața victimei necesitând intervenție chirurgicală de specialitate, în total fiind acordate 25-30 zile de îngrijiri medicale, denotă intenția de a ucide, fapta realizând elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor (iar nu aceea de vătămare corporală gravă care vizează exclusiv integritatea corporală a victimei).

Existența circumstanței atenuante legale a provocării prevăzută în art. 73 lit. b) C. pen., nu subzistă în situația în care, cum este cazul în speță, intervenția inculpatului în conflict este urmarea faptei ilicite a inculpatului care a injuriat, amenințat și îmbrâncit în locuința victimei rudele apropiate pentru rezolvarea unor neînțelegeri de familie. Este justificată însă solicitarea privind reducerea pedepsei prin reaprecierea criteriilor de individualizare prevăzute în art. 72 și următoarele C. pen., corespunzător cazului de casare din art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

În acest sens, circumstanțele atenuante judiciare prevăzute în art. 74 lit. a) și c) C. pen., reținute în favoarea inculpatului în apel, în condițiile în care acesta este pensionar, cu o familie organizată din care au rezultat trei copii, având afecțiuni psihice ce îi conferă un discernământ scăzut asupra faptei comise, impun în considerarea finalității arătate în art. 52 C. pen., reducerea pedepsei către limita inferioară specială, până la cuantumul de un an și 8 luni închisoare. Reducerea pedepsei sub limita obligatorie de 2 ani închisoare prevăzută de art. 65 alin. (1) C. pen., are drept consecință înlăturarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Ca atare, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d), raportat la art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., se va admite recursul inculpatului și se va casa decizia instanței de apel iar în rejudecare pe fond va fi reformată această hotărâre în limitele arătate anterior, menținându-se celelalte dispoziții adoptate în faza intermediară a judecății procesului penal amintită. În baza art. 385 17 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 2 martie 2005 la 11 ianuarie 2006. Onorariul apărătorului din oficiu în recurs în sumă de 40 RON se va plăti din fondurile Ministerului Justiției și rămâne în sarcina statului potrivit art. 192 alin. (3) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul D.I. împotriva deciziei nr. 739/A din 3 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Casează decizia penală sus-menționată numai cu privire la pedeapsă. Reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174, cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., de la 3 ani închisoare la un an și 8 luni închisoare. Înlătură pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Menține restul dispozițiilor hotărârii. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 2 martie 2005 la 11 ianuarie 2006. Onorariul în sumă de 40 lei pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 ianuarie 2006.