ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5005/2006

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 176 din 7 februarie 2006 a Tribunalului București, secția I penală, inculpatul R.C. a fost condamnat pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. a) și i) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 3 ani. S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen. S-a respins cererea de aplicare a dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., ca nefondată. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 31 mai 2005, la zi.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea cuțitului corp delict. În baza art. 14 și 346 C. proc. pen., s-a admis acțiunea civilă formulată de C.A.S. a municipiului București, inculpatul fiind obligat la plata cheltuielilor de spitalizare în sumă de 2033, 31 lei (RON) cu dobândă legală de la rămânerea definitivă până la achitarea debitului. Totodată, s-a admis acțiunea civilă a părții civile M.C., inculpatul fiind obligat la 2000 lei (RON) despăgubiri civile, 231 lei (RON) diferențe salarii și 6000 lei (RON) daune morale. În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 400 lei (RON), onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 100 lei (RON) fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: Pe data de 27 mai 2005 între inculpat și partea vătămată M.C., fosta sa concubină, a avut loc un conflict, părțile lovindu-se reciproc. Pe data de 29 mai 2005, înarmat cu un cuțit, inculpatul s-a dus la locul de muncă al părții vătămate și i-a aplicat acesteia 7 lovituri, înjunghiind-o în zona toracică. Din raportul de expertiză medico legală nr. A1/7062/2005 din 25 august 2005 întocmit de I.M.L. Mina Minovici București rezultă că partea vătămată a suferit leziuni traumatice produse prin lovituri repetate cu corp dur tăietor - înțepător, posibil cuțit, care au necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale și i-au pus viața în primejdie.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: procese verbale de sesizare și de cercetare la fața locului, acte medicale și medico - legale, raport de constatare tehnico-științifică criminalistică traseologică nr. 224169/2005, raport de constatare tehnico științifică biocriminalistică nr. 224303/2005, declarațiile părții vătămate, declarațiile martorului T.C., declarațiile inculpatului care a recunoscut săvârșirea infracțiunii. Împotriva acestei decizii penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, pe motivul greșitei individualizări a pedepsei principale și a greșitei stabiliri a conținutului pedepsei complementare și inculpatul, pe motivul aplicării unei pedepse prea aspre.

Prin decizia penală nr. 276/ A din 4 aprilie 2006, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a desființat în parte sentința penală și, rejudecând, i-a aplicat inculpatului pedeapsa de 8 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe timp de 3 ani. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și 64 lit. a), b), d) șie) C. pen., pe timp de 3 ani. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus prevenția la zi. Celelalte dispoziții ale sentinței penale au fost menținute. Apelul declarat de inculpatul R.C. a fost respins ca nefondat.

Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 150 lei (RON), din care onorariul apărătorului din oficiu de 100 lei (RON) se avansează din fondul Ministerului Justiției. Instanța de control judiciar a apreciat că nu se impune reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante judiciare, având în vedere modul de operare, premeditarea faptei, multitudinea loviturilor aplicate, lipsa unei căințe active concretizată în acoperirea prejudiciului, aspecte ce relevă un grad sporit de periculozitate a faptei și făptuitorului. În conținutul pedepsei complementare și a celei accesorii, inculpatului i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., natura faptei săvârșite relevând nedemnitatea acestuia în exercitarea drepturilor enumerate.

În termen legal, inculpatul R.C. a declarat recurs împotriva acestei decizii penale, solicitând admiterea căii de atac promovate, casarea hotărârilor pronunțate și reducerea cuantumului pedepsei aplicate. Termenul juridic al recursului în constituie dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Recursul este nefondat. Instanța de apel a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 72 C. pen., punând în evidență toate criteriile generale de individualizare și aplicând o pedeapsă justă, echitabilă și necesară resocializării inculpatului. S-a avut în vedere pericolul social concret al faptei și făptuitorului care reiese din modul în care acesta a premeditat fapta, din violența agresiunii săvârșite asupra victimei căreia i-a aplicat 7 lovituri de cuțit, în loc public.

Inculpatul a fost văzut săvârșind fapta de către martorul ocular T.C., iar identitatea sa era cunoscută de victimă; prin urmare, atitudinea sa de recunoaștere a infracțiunii comise nu a ajutat la stabilirea situației de fapt și a adevărului în cauză, astfel că ea nu poate avea valoarea unei circumstanțe judiciare atenuante care să determine coborârea pedepsei sub minimul special. Curtea constată că, în realizării scopului preventiv-educativ al pedepsei, dar și pentru îndeplinirea funcției sale coercitive pedeapsa aplicată inculpatului de către instanța de apel, de 8 ani închisoare, este în măsură să asigure înfăptuirea acestora, reprezentând o ripostă fermă și în același timp justă la încălcarea unor valori sociale deosebit de importante de către inculpat.

Așa fiind și neconstatând existența altor motive de casare, Curtea urmează să respingă recursul inculpatului ca nefondat. Timpul reținerii și arestării preventive se va deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului de la 31 mai 2005 la zi. Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen., art. 88 C. pen., art. 195 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.C. împotriva deciziei penale nr. 276/ A din 4 aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 31 mai 2005 la 5 septembrie 2006. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 septembrie 2006.