ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5005/2006

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosarul

cauzei, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 176 din 7

februarie 2006 a Tribunalului București, secția I penală, inculpatul R.C. a

fost condamnat pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat

prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. a) și i) C. pen., cu

aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare și

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de

3 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit.

a) și b) C. pen.

S-a respins cererea de aplicare a

dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., ca nefondată.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus

prevenția de la 31 mai 2005, la zi.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a

dispus confiscarea cuțitului corp delict.

În baza art. 14 și 346 C. proc. pen.,

s-a admis acțiunea civilă formulată de C.A.S. a municipiului București,

inculpatul fiind obligat la plata cheltuielilor de spitalizare în sumă de 2033,

31 lei (RON) cu dobândă legală de la rămânerea definitivă până la achitarea

debitului.

Totodată, s-a admis acțiunea civilă

a părții civile M.C., inculpatul fiind obligat la 2000 lei (RON) despăgubiri

civile, 231 lei (RON) diferențe salarii și 6000 lei (RON) daune morale.

În baza art. 191 C. proc. pen.,

inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă

de 400 lei (RON), onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 100 lei (RON)

fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

Pe data de 27 mai 2005 între

inculpat și partea vătămată M.C., fosta sa concubină, a avut loc un conflict,

părțile lovindu-se reciproc.

Pe data de 29 mai 2005, înarmat cu

un cuțit, inculpatul s-a dus la locul de muncă al părții vătămate și i-a

aplicat acesteia 7 lovituri, înjunghiind-o în zona toracică.

Din raportul de expertiză medico

legală nr. A1/7062/2005 din 25 august 2005 întocmit de I.M.L. Mina Minovici

București rezultă că partea vătămată a suferit leziuni traumatice produse prin

lovituri repetate cu corp dur tăietor - înțepător, posibil cuțit, care au

necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale și i-au pus viața în primejdie.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză: procese verbale de sesizare și de cercetare la fața locului, acte

medicale și medico - legale, raport de constatare tehnico-științifică

criminalistică traseologică nr. 224169/2005, raport de constatare tehnico

științifică biocriminalistică nr. 224303/2005, declarațiile părții vătămate,

declarațiile martorului T.C., declarațiile inculpatului care a recunoscut

săvârșirea infracțiunii.

Împotriva acestei decizii penale au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, pe motivul greșitei

individualizări a pedepsei principale și a greșitei stabiliri a conținutului pedepsei

complementare și inculpatul, pe motivul aplicării unei pedepse prea aspre.

Prin decizia penală nr. 276/ A din 4

aprilie 2006, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu

minori și de familie, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă

Tribunalul București, a desființat în parte sentința penală și, rejudecând, i-a

aplicat inculpatului pedeapsa de 8 ani închisoare și interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe timp de 3 ani.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.

71 și 64 lit. a), b), d) șie) C. pen., pe timp de 3 ani.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului și s-a dedus prevenția la zi.

Celelalte dispoziții ale sentinței

penale au fost menținute.

Apelul declarat de inculpatul R.C. a

fost respins ca nefondat.

Inculpatul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 150 lei (RON), din care onorariul

apărătorului din oficiu de 100 lei (RON) se avansează din fondul Ministerului

Justiției.

Instanța de control judiciar a

apreciat că nu se impune reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor

atenuante judiciare, având în vedere modul de operare, premeditarea faptei,

multitudinea loviturilor aplicate, lipsa unei căințe active concretizată în

acoperirea prejudiciului, aspecte ce relevă un grad sporit de periculozitate a

faptei și făptuitorului.

În conținutul pedepsei complementare

și a celei accesorii, inculpatului i s-au interzis drepturile prevăzute de art.

64 lit. a), b), d) și e) C. pen., natura faptei săvârșite relevând nedemnitatea

acestuia în exercitarea drepturilor enumerate.

În termen legal, inculpatul R.C. a

declarat recurs împotriva acestei decizii penale, solicitând admiterea căii de

atac promovate, casarea hotărârilor pronunțate și reducerea cuantumului

pedepsei aplicate.

Termenul juridic al recursului în

constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Recursul este nefondat.

Instanța de apel a făcut o corectă

interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 72 C. pen., punând în evidență

toate criteriile generale de individualizare și aplicând o pedeapsă justă,

echitabilă și necesară resocializării inculpatului.

S-a avut în vedere pericolul social

concret al faptei și făptuitorului care reiese din modul în care acesta a

premeditat fapta, din violența agresiunii săvârșite asupra victimei căreia i-a

aplicat 7 lovituri de cuțit, în loc public.

Inculpatul a fost văzut săvârșind

fapta de către martorul ocular T.C., iar identitatea sa era cunoscută de

victimă; prin urmare, atitudinea sa de recunoaștere a infracțiunii comise nu a

ajutat la stabilirea situației de fapt și a adevărului în cauză, astfel că ea

nu poate avea valoarea unei circumstanțe judiciare atenuante care să determine

coborârea pedepsei sub minimul special.

Curtea constată că, în realizării

scopului preventiv-educativ al pedepsei, dar și pentru îndeplinirea funcției

sale coercitive pedeapsa aplicată inculpatului de către instanța de apel, de 8

ani închisoare, este în măsură să asigure înfăptuirea acestora, reprezentând o

ripostă fermă și în același timp justă la încălcarea unor valori sociale

deosebit de importante de către inculpat.

Așa fiind și neconstatând existența

altor motive de casare, Curtea urmează să respingă recursul inculpatului ca

nefondat.

Timpul reținerii și arestării

preventive se va deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului de la 31 mai

2005 la zi.

Recurentul inculpat va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu,

fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., art.

88 C. pen., art. 195 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul R.C. împotriva deciziei penale nr. 276/ A din 4 aprilie 2006 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul

reținerii și arestării preventive de la 31 mai 2005 la 5 septembrie 2006.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 220 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 5 septembrie 2006.