ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1540/2006

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 846 din 13 iunie 2005 a

Tribunalului București, secția a II-a penală, s-a hotărât după cum urmează:

- a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de

schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2)

C. pen., precum și cea privind aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.;

- în baza art. 20, raportat la art. 174 cu aplicarea art.

74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul I.D., la 2

ani și 6 luni închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de omor, cu

aplicarea art. 71 și a art. 64 C. pen.

În baza art. 65 alin. (2), coroborat cu art. 174 C.

pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a)

și b), C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., a fost dedusă reținerea

preventivă din data de 8 aprilie 2004 (o zi).

În baza art. 111, raportat la art. 118 lit. b) C.

pen., a fost confiscat cuțitul folosit de inculpat la comiterea faptei.

În baza art. 14 și a art. 346 C. proc. pen., raportat

la art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la despăgubiri, în sumă de

3.008.590 lei, către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Dr. Bagdasar

Arseni, și de 20.000.000 lei, către partea civilă M.B.C., cu titlu de daune

morale.

Totodată, inculpatul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 2.500.000 lei.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a

reținut că:

În dimineața zilei de 3 ianuarie 2004, între partea

vătămată M.B.C., și inculpat, în locuința acestuia din urmă, unde se mai aflau

și alte persoane, s-a produs o altercație verbală în legătură cu împărțirea

unei sume de bani, altercație care a degenerat în îmbrânceli reciproce, împrejurări

în care M.B.C. a fost înjunghiat de inculpat în regiunea abdominală stângă, suferind

leziuni care au necesitat, pentru vindecare, 30-35 zile îngrijiri medicale, viața

fiindu-i pusă în primejdie.

Prin decizia penală nr. 895 din 18 noiembrie 2005 a

Curții de Apel București, secția I penală, admițându-se apelul inculpatului,

acesta a fost condamnat, la 2 ani și 6 luni închisoare, pentru tentativă la

infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, cu aplicarea art.

73 lit. b) și a art. 74 lit. a) C. pen.; pedeapsa accesorie a interzicerii, pe

durata executării pedepsei principale, a tuturor drepturilor prevăzute de 64 C.

pen., a fost restrânsă la interzicerea doar a drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a), b) și c) C. pen., iar pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 2 ani după executarea

pedepsei principale a fost înlăturată; totodată, au fost reduse despăgubirile

civile, de la 3.008.590 la 1.504.295 lei, pentru partea civilă Spitalul Clinic

de Urgență Dr. Bagdasar Arseni și de la 20.000.000 lei la 10.000.000 lei,

pentru partea civilă M.B.C.; au fost menținute celelalte dispoziții ale

sentinței.

Apelul parchetului a fost respins ca nefondat.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a apreciat

că judecătorul fondului, deși a stabilit temeinic starea de fapt, pe care în

mod corect a încadrat-o în dispozițiile art. 20, raportat la art. 174 C. pen.,

și a înlăturat în mod justificat apărarea privind legitima apărare depășită [(art.

73 lit. a) C. pen.)], a omis să rețină că inculpatul a săvârșit agresiunea sub

stăpânirea unei puternice tulburări, determinată de o provocare din partea

victimei, care a avut o atitudine sfidătoare, și a însușit pe nedrept o sticlă

de whisky din locuința acestuia și a încercat să dispară, și să facă, în

consecință, aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.; adăugând circumstanța atenuantă

legală a provocării circumstanțelor atenuante judiciare reținute la fond,

instanța de apel a apreciat că aceasta nu constituie un temei pentru reducerea

pedepsei stabilite de instanța de fond, ci doar pentru reducerea, la jumătate,

a despăgubirilor civile.

Împotriva deciziei instanței de apel au declarat

recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul I.D.

Parchetul a solicitat, în principal, invocând cazul

de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 21 C. proc. pen.,

trimiterea cauzei, spre rejudecare, la instanța de apel, deoarece apelurile au

fost judecate fără ca partea civilă M.B.C. să fi fost legal citată, iar în

subsidiar, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct.

14 și 17

1

C. proc. pen., majorarea pedepsei aplicate inculpatului,

prin înlăturarea circumstanței atenuante legale a provocării, greșit reținută

în apel.

Recursul parchetului nu este fondat pentru

considerentele ce urmează:

Referitor la primul motiv de recurs, se constată că,

prin încheierea de ședință din 16 septembrie 2005, s-a luat act de manifestarea

de voință a părții civile M.B.C., care nu declarase apel, de a nu mai participa

la judecarea cauzei, și de precizarea procurorului de ședință că nu mai susține

și motivul de apel privind despăgubirile civile patrimoniale solicitate de

această parte civilă, precizare urmată de acordul expres ca aceasta să nu mai

fie citată;

Ca urmare, instanța de apel a dispus restrângerea

cadrului procesual și necitarea, în continuare, a părții civile M.B.C., care,

după cum se constată, a uzat de dreptul său de a dispune cu privire la latura

civilă a cauzei, potrivit principiului disponibilității.

Referitor la cel de al doilea motiv de recurs al parchetului

se constată că, în mod corect, instanța de apel a reținut că inculpatul a

săvârșit fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări, determinată de o

provocare din partea victimei. Pe de altă parte, se constată că, în condițiile

în care inculpatul beneficiază, pe lângă atenuanta legală a provocării, și de

circumstanțele atenuante judiciare, corect reținute, pedeapsa aplicată acestuia

este necesară și suficientă realizării scopului prevăzut de art. 52 C. pen.,

încât nu este cazul să fie majorată.

Inculpatul, în recursul său, prin apărător, a

solicitat, referitor la latura penală:

- în principal, achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit.

a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) și e) C. proc. pen., deoarece în

cauză este incidentă circumstanța atenuantă a provocării și legitima apărare,

dar el nu a acționat cu intenția de a ucide, „neexistând nimic premeditat și nefiind

astfel, întrunite, elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor”,

motiv de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 12 C. proc.

pen.;

Asupra acestui motiv de casare;

Achitarea inculpatului în raport cu pretinsul concurs

dintre provocare și legitimă apărare, care, în opinia apărării, ar caracteriza,

concomitent, cazurile de achitare prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. d) și e) C.

proc. pen., nu se justifică. Examinate sub aspectul lor subiectiv, ele se

exclud reciproc. Pe de altă parte așa cum corect a constatat instanța de apel,

încercarea eșuată a victimei de a-l lovi pe inculpat cu sticla a avut loc după

ce acesta o înjunghiase, încât condițiile legitimei apărări nu sunt întrunite.

Este exclusă și coexistența cazurilor de achitare prevăzute de art. 10 alin.

(1) lit. d) și e) C. proc. pen., care privesc lipsa unuia din elementele

constitutive ale infracțiunii, respectiv, existența vreuneia din cauzele care

înlătură caracterul penal al faptei. De altfel, lipsa premeditării nu înseamnă

lipsa intenției de a ucide, care, în speță, este una indirectă, după cum corect

s-a reținut și în hotărârile judecătorești pronunțate.

Așa fiind, motivul de casare examinat mai sus se

constată că este nefondat.

Referitor la criticile subsidiare formulate de

inculpat:

- într-un prim subsidiar, s-a cerut schimbarea încadrării

juridice în infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. (1)

C. pen., cu menținerea circumstanțelor atenuante reținute la fond și în apel [(motiv

de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.)].

Încadrarea juridică a faptei, în dispozițiile art. 20,

raportat la art. 174 C. pen., a fost contestată și la fond și în apel, însă

cererea de schimbare a acesteia în art. 180 alin. (2) C. pen., la fond,

respectiv, în art. 181 alin. (1) C. pen., în apel, a fost respinsă cu

justificat temei, ambele instanțe reținând corect, în baza probelor

administrate, că inculpatul a acționat cu intenția indirectă de a ucide,

intenție evidențiată neîndoielnic de însăși materialitatea faptei comise.

Față de cele arătate, și acest motiv de casare se

constată că este nefondat.

- într-un al doilea subsidiar, a solicitat reducerea

mai accentuată a pedepsei sub minimul special și aplicarea art. 81 C. pen. sau,

cel puțin, a art. 86

1

C. pen., motiv de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 și 17

1

C. proc. pen.;

Nici acest motiv de casare nu este întemeiat.

Pedeapsa de numai 2 ani și 6 luni închisoare,

apropiată de minimul special potrivit art. 76 alin. (2) C. pen., se apreciază a

fi necesară realizării finalității înscrise în art. 52 C. pen. și urmează a fi

menținută, circumstanțele atenuante reținute neputând justifica reducerea

acesteia.

Pe de altă parte, în raport cu prevederile art. 81 alin.

(3) C. pen. și ale art. 86

1

alin. (3) C. pen., nu se poate dispune

nici suspendarea condiționată a executării pedepsei și nici suspendarea

executării acesteia sub supraveghere, pedeapsa prevăzută de lege pentru

infracțiunea de omor fiind mai mare de 15 ani închisoare.

În fine, referitor la latura civilă, s-a solicitat

înlăturarea obligării inculpatului la plata despăgubirilor către partea civilă M.B.C.,

consecutiv achitării acestuia, solicitată, în principal, în latura penală.

Din examinarea probelor dosarului rezultă că

despăgubirile civile pentru repararea prejudiciului moral suferit de victima

agresiunii au fost corect acordate, astfel că nici acest motiv de casare nu

este fondat.

Pentru aceste considerente, în baza art. 385

15

pct. 1 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., recursurile urmează a fi respinse ca

nefondate.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul

va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit

dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul I.D. împotriva

deciziei penale nr. 895 din 18 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția

I penală.

Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, în sumă de 120 RON (1.200.000 lei).

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 martie 2006.