ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1540/2006

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 846 din 13 iunie 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală, s-a hotărât după cum urmează: - a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., precum și cea privind aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.; - în baza art. 20, raportat la art. 174 cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul I.D., la 2 ani și 6 luni închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de omor, cu aplicarea art. 71 și a art. 64 C. pen. În baza art. 65 alin. (2), coroborat cu art. 174 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b), C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., a fost dedusă reținerea preventivă din data de 8 aprilie 2004 (o zi). În baza art. 111, raportat la art. 118 lit. b) C. pen., a fost confiscat cuțitul folosit de inculpat la comiterea faptei. În baza art. 14 și a art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la despăgubiri, în sumă de 3.008.590 lei, către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Dr. Bagdasar Arseni, și de 20.000.000 lei, către partea civilă M.B.C., cu titlu de daune morale. Totodată, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 2.500.000 lei.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că: În dimineața zilei de 3 ianuarie 2004, între partea vătămată M.B.C., și inculpat, în locuința acestuia din urmă, unde se mai aflau și alte persoane, s-a produs o altercație verbală în legătură cu împărțirea unei sume de bani, altercație care a degenerat în îmbrânceli reciproce, împrejurări în care M.B.C. a fost înjunghiat de inculpat în regiunea abdominală stângă, suferind leziuni care au necesitat, pentru vindecare, 30-35 zile îngrijiri medicale, viața fiindu-i pusă în primejdie.

Prin decizia penală nr. 895 din 18 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, admițându-se apelul inculpatului, acesta a fost condamnat, la 2 ani și 6 luni închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, cu aplicarea art. 73 lit. b) și a art. 74 lit. a) C. pen.; pedeapsa accesorie a interzicerii, pe durata executării pedepsei principale, a tuturor drepturilor prevăzute de 64 C. pen., a fost restrânsă la interzicerea doar a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., iar pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 2 ani după executarea pedepsei principale a fost înlăturată; totodată, au fost reduse despăgubirile civile, de la 3.008.590 la 1.504.295 lei, pentru partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Dr.

Bagdasar Arseni și de la 20.000.000 lei la 10.000.000 lei, pentru partea civilă M.B.C.; au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Apelul parchetului a fost respins ca nefondat.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a apreciat că judecătorul fondului, deși a stabilit temeinic starea de fapt, pe care în mod corect a încadrat-o în dispozițiile art. 20, raportat la art. 174 C. pen., și a înlăturat în mod justificat apărarea privind legitima apărare depășită [(art. 73 lit. a) C. pen.)], a omis să rețină că inculpatul a săvârșit agresiunea sub stăpânirea unei puternice tulburări, determinată de o provocare din partea victimei, care a avut o atitudine sfidătoare, și a însușit pe nedrept o sticlă de whisky din locuința acestuia și a încercat să dispară, și să facă, în consecință, aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.; adăugând circumstanța atenuantă legală a provocării circumstanțelor atenuante judiciare reținute la fond, instanța de apel a apreciat că aceasta nu constituie un temei pentru reducerea pedepsei stabilite de instanța de fond, ci doar pentru reducerea, la jumătate, a despăgubirilor civile.

Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul I.D. Parchetul a solicitat, în principal, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 21 C. proc. pen., trimiterea cauzei, spre rejudecare, la instanța de apel, deoarece apelurile au fost judecate fără ca partea civilă M.B.C. să fi fost legal citată, iar în subsidiar, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 și 17 1 C. proc. pen., majorarea pedepsei aplicate inculpatului, prin înlăturarea circumstanței atenuante legale a provocării, greșit reținută în apel.

Recursul parchetului nu este fondat pentru considerentele ce urmează: Referitor la primul motiv de recurs, se constată că, prin încheierea de ședință din 16 septembrie 2005, s-a luat act de manifestarea de voință a părții civile M.B.C., care nu declarase apel, de a nu mai participa la judecarea cauzei, și de precizarea procurorului de ședință că nu mai susține și motivul de apel privind despăgubirile civile patrimoniale solicitate de această parte civilă, precizare urmată de acordul expres ca aceasta să nu mai fie citată; Ca urmare, instanța de apel a dispus restrângerea cadrului procesual și necitarea, în continuare, a părții civile M.B.C., care, după cum se constată, a uzat de dreptul său de a dispune cu privire la latura civilă a cauzei, potrivit principiului disponibilității.

Referitor la cel de al doilea motiv de recurs al parchetului se constată că, în mod corect, instanța de apel a reținut că inculpatul a săvârșit fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări, determinată de o provocare din partea victimei. Pe de altă parte, se constată că, în condițiile în care inculpatul beneficiază, pe lângă atenuanta legală a provocării, și de circumstanțele atenuante judiciare, corect reținute, pedeapsa aplicată acestuia este necesară și suficientă realizării scopului prevăzut de art. 52 C. pen., încât nu este cazul să fie majorată. Inculpatul, în recursul său, prin apărător, a solicitat, referitor la latura penală: - în principal, achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) și e) C. proc.

pen., deoarece în cauză este incidentă circumstanța atenuantă a provocării și legitima apărare, dar el nu a acționat cu intenția de a ucide, „neexistând nimic premeditat și nefiind astfel, întrunite, elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor”, motiv de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.; Asupra acestui motiv de casare; Achitarea inculpatului în raport cu pretinsul concurs dintre provocare și legitimă apărare, care, în opinia apărării, ar caracteriza, concomitent, cazurile de achitare prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. d) și e) C. proc. pen., nu se justifică. Examinate sub aspectul lor subiectiv, ele se exclud reciproc. Pe de altă parte așa cum corect a constatat instanța de apel, încercarea eșuată a victimei de a-l lovi pe inculpat cu sticla a avut loc după ce acesta o înjunghiase, încât condițiile legitimei apărări nu sunt întrunite.

Este exclusă și coexistența cazurilor de achitare prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. d) și e) C. proc. pen., care privesc lipsa unuia din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv, existența vreuneia din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei. De altfel, lipsa premeditării nu înseamnă lipsa intenției de a ucide, care, în speță, este una indirectă, după cum corect s-a reținut și în hotărârile judecătorești pronunțate. Așa fiind, motivul de casare examinat mai sus se constată că este nefondat. Referitor la criticile subsidiare formulate de inculpat: - într-un prim subsidiar, s-a cerut schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., cu menținerea circumstanțelor atenuante reținute la fond și în apel [(motiv de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc.

pen.)]. Încadrarea juridică a faptei, în dispozițiile art. 20, raportat la art. 174 C. pen., a fost contestată și la fond și în apel, însă cererea de schimbare a acesteia în art. 180 alin. (2) C. pen., la fond, respectiv, în art. 181 alin. (1) C. pen., în apel, a fost respinsă cu justificat temei, ambele instanțe reținând corect, în baza probelor administrate, că inculpatul a acționat cu intenția indirectă de a ucide, intenție evidențiată neîndoielnic de însăși materialitatea faptei comise. Față de cele arătate, și acest motiv de casare se constată că este nefondat. - într-un al doilea subsidiar, a solicitat reducerea mai accentuată a pedepsei sub minimul special și aplicarea art. 81 C. pen.

sau, cel puțin, a art. 86 1 C. pen., motiv de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 și 17 1 C. proc. pen.; Nici acest motiv de casare nu este întemeiat. Pedeapsa de numai 2 ani și 6 luni închisoare, apropiată de minimul special potrivit art. 76 alin. (2) C. pen., se apreciază a fi necesară realizării finalității înscrise în art. 52 C. pen. și urmează a fi menținută, circumstanțele atenuante reținute neputând justifica reducerea acesteia. Pe de altă parte, în raport cu prevederile art. 81 alin. (3) C. pen. și ale art. 86 1 alin. (3) C. pen., nu se poate dispune nici suspendarea condiționată a executării pedepsei și nici suspendarea executării acesteia sub supraveghere, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de omor fiind mai mare de 15 ani închisoare.

În fine, referitor la latura civilă, s-a solicitat înlăturarea obligării inculpatului la plata despăgubirilor către partea civilă M.B.C., consecutiv achitării acestuia, solicitată, în principal, în latura penală. Din examinarea probelor dosarului rezultă că despăgubirile civile pentru repararea prejudiciului moral suferit de victima agresiunii au fost corect acordate, astfel că nici acest motiv de casare nu este fondat. Pentru aceste considerente, în baza art. 385 15 pct. 1 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., recursurile urmează a fi respinse ca nefondate. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul I.D. împotriva deciziei penale nr. 895 din 18 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 RON (1.200.000 lei). Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 martie 2006.