ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3305/2006

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 347 din 4

octombrie 2005 a Tribunalului Argeș, inculpatul B.D. a fost condamnat pentru

săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20

raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., la pedeapsa de 10 ani

închisoare și interpretarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe timp de 4 ani.

S-a făcut aplicarea art. 57 și 71 C.

pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din durata pedepsei perioada reținerii și arestului preventiv de la 11 aprilie

2004, la zi.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea de la inculpat a cuțitului.

În baza art. 14 și 346 C. proc. pen.,

art. 998 și urm. C. civ., inculpatul va fi obligat la plata sumei de 24.397.531

lei despăgubiri civile către partea civilă C.A.S. București reprezentând

cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea părții vătămate la Spitalul

Clinic de Urgență Floreasca.

Inculpatul a fost obligat la plata

despăgubirilor civile în sumă de 100.000.000 lei către partea civilă T.V.A. și

la 100.000.000 lei cu titlu de daune morale către aceeași parte.

În baza art. 189 și urm. C. proc.

pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în

sumă de 1.500 lei (RON).

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În dimineața zilei de 11 aprilie

2004, între inculpatul B.D. și un grup de persoane din care făcea parte partea

vătămată T.V.A. au avut loc discuții contradictorii, toate persoanele

aflându-se sub influența băuturilor alcoolice.

Inculpatul însoțit de martorul D.F.C.

a plecat în urmărirea grupului advers cu autoturismul condus de sus-numitul.

Cei doi au avut inițiativa agresiunii, încercând să lovească cu cuțitul și bâta

de lemn.

În momentul în care martorul D.F.C. s-a

dezechilibrat și a căzut, partea vătămată a intenționat să îl lovească cu

picioarele, dar inculpatul, apărut în spatele victimei, a lovit-o cu cuțitul în

hemitoracele drept și deasupra genunchiului,

Partea vătămată a suferit leziuni

care au necesitat 35-40 zile de îngrijiri medicale, viața fiindu-i pusă în

primejdie (raport de expertiza medico-legală nr. 316/ A.7 din 13 iulie 2004

întocmit de serviciul medico-legal Argeș).

Situația de fapt și vinovăția inculpatului

au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză

proces-verbal de cercetare la fața locului, planșe fotografice, acte medicale

și medico-legale, declarațiile părții vătămate declarațiile martorilor O.F.D.,

T.E.M., C.I.C., D.F.C., declarațiile inculpatului.

Împotriva acestei sentințe penale au

declarat apel partea vătămată și inculpatul.

Partea vătămată a solicitat

acordarea cheltuielilor de judecată efectuate la instanța de fond și pentru

care a făcut dovezi cu înscrisuri depuse la dosar.

Totodată, a solicitat extinderea

procesului penal cu privire la martorul D.F.C. întrucât acesta a lovit-o cu

cuțitul, iar nu inculpatul.

Inculpatul a criticat soluția

instanței de fond cu privitor la greșita încadrare juridică dată faptei reținute

în sarcina sa, solicitând schimbarea încadrării juridice în art. 322 alin. (1)

și (2) C. pen., sau art. 182 C. pen.

Printr-un alt motiv de apel, a

solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate.

Curtea de Apel Pitești, prin decizia

penală nr. 32/ A din 23 februarie 2006, a admis, apelurile inculpatului și

părții civile și a redus pedeapsa aplicată inculpatului de la 10 ani închisoare

la 7 ani și 6 luni închisoare.

Inculpatul a fost obligat să

plătească părții vătămate suma de 500 lei (RON) cu titlu de cheltuieli

judiciare efectuate la instanța de fond.

Celelalte dispoziții ale sentinței

au fost menținute.

Starea de arest a inculpatului a

fost menținută, iar detenția dedusă la zi.

Instanța de control judiciare a

constatat că încadrarea juridică dată faptei săvârșite de inculpat a fost

stabilită, dar că individualizarea pedepsei aplicate a fost greșit efectuată,

având în vedere vârsta acestuia și comportamentul procesual din care rezultă că

a realizat gravitatea și consecințele faptei sale.

În consecință, pedeapsa aplicată a

fost redusă la 7 ani și 6 luni închisoare, iar inculpatul obligat la plata

cheltuielilor judiciare către partea vătămată, potrivit dovezilor efectuate de

aceasta.

Cererea de restituire cauzei la

parchet în vederea stabilirii contribuției martorului D.F.C. la agresarea

părții vătămate a fost considerat ca nefondată, întrucât probatoriul

administrat în cauză demonstrează că singura persoană care a lovit victima cu

cuțitul a fost inculpatul.

În termen legal partea civilă T.V.A.

și inculpatul B.D. au declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 32 din 23

februarie 2006 a Curții de Apel Pitești.

Partea civilă a solicitat admiterea

recursului, casarea deciziei penale atacate și majorarea pedepsei aplicate

inculpatului.

Temeiul juridic al recursului îl

constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Inculpatul a solicitat admiterea

recursului, casarea hotărârilor pronunțate și, în principal, schimbarea

încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen.

Printr-un al doilea motiv de recurs,

s-a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de

aer.322 alin. (2) C. pen. și restituirea cauzei la parchet pentru a se efectua

urmărirea penală față de toți participanții la încăierare.

Printr-un al treilea motiv de

recurs, s-a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b), art. 74 și 76 C.

pen. și reducerea cuantumului pedepsei aplicate.

Temeiul juridic al recursului îl

constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 17, 17

1

, 14 C. proc.

pen.

Examinând recursurile, Înalta Curte

de Casație și Justiție constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele

motive:

Din analiza materialului probator

administrat în cauză, Curtea constată că instanțele de judecată au stabilit în

mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului.

Deși incidentul creat de conduita

agresivă a inculpatului a antrenat mai multe persoane, acțiunea fiecăreia a

putut fi stabilită în mod concret, iar atacul asupra victimei a fost efectuat

de o singură persoană, acesta fiind inculpatul. În consecință, în cauză nu se

impune schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de încăierare prevăzută

de art. 322 alin. (2) C. pen., deoarece se cunoaște cine este persoana care a

lovit victima și modalitatea în care a făcut-o.

În momentul în care D.F.C. era lovit

de martorul O.F.G., spre aceștia îndreptându-se și partea vătămată cu intenția

de a-l lovi pe primul, inculpatul a ridicat de jos cuțitul și a lovit victima

de două ori.

Întrucât plăgile înjunghiate cauzate

părții vătămate i-au pus acesteia viața în primejdie, fiind produse cu un corp

vulnerant și într-o zonă vitală, Curtea constată că încadrarea juridică dată

faptei săvârșite în tentativă la infracțiunea de omor calificat este justă și

nu se impune schimbarea acesteia în infracțiunea de vătămare corporală gravă

prevăzută de art. 182 C. pen.

În consecință, criticile formulate

de inculpat prin motivele de recurs referitoare la schimbarea încadrării

juridice și restituirea cauzei la parchet în vederea stabilirii contribuției

tuturor participanților la incident, la agresarea părții vătămate, nu sunt

fondate și urmează a fi respinse ca atare.

Tot nefondată se dovedește și

critica formulată de recurent cu privire la modul de individualizare a

pedepsei.

În favoarea inculpatului nu pot fi

reținute circumstanțe atenuante legale sau judiciare, neexistând temeiuri de

fapt și de drept pentru reducerea pedepsei.

Inculpatul a fost cel care a

provocat incidentul cu grupul părții vătămate și care a insistat în urmărirea

acestuia, fiind primul care a atacat, cu cuțitul pe unul din membri.

În atari circumstanțe, nu se pot

reține dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., iar, având în vedere conduita

procesuală oscilantă a inculpatului, faptul că nu este la primul conflict cu

legea penală, Curtea constată că nu este realizată nici cerința aplicării

circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 – art. 76 C. pen.

Pedeapsa aplicată inculpatului B.D. este

necesară și suficientă pentru realizarea scopului educativ și preventiv

prevăzut de art. 52 C. pen. și resocializarea făptuitorului.

Constatând că în cauză, instanța de

apel a cântărit în mod judicios cuantumul pedepsei aplicate, punând în

evidență, toate criteriile general de individualizare a pedepsei prevăzute de art.

72 C. pen., având în vedere atât pericolul social concret al faptei săvârșit,

dar și împrejurările și consecințele producerii acesteia, Curtea urmează să

respingă, ca nefondate, criticile formulate de recurentul inculpat și recurenta

parte civilă întemeiate pe dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen.

În cauză, nefiind constatate alte

motive de casare, Curtea urmează să respingă recursurile ca nefondate.

Durata reținerii și arestării

preventive a inculpatului și va deduce din pedeapsa aplicată, de la 11 aprilie

2004, la zi.

Recurenții vor fi obligați la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen. și art. 88

C. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpatul B.D. și partea civilă T.V.A. împotriva deciziei penale nr.

32 din 23 februarie 2006 a Curții de Apel Pitești, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 11 aprilie 2004 la

24 mai 2006.

Obligă recurentul inculpat și

recurenta parte civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de

câte 120 lei RON.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

24 mai 2006.