ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3305/2006

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 347 din 4 octombrie 2005 a Tribunalului Argeș, inculpatul B.D. a fost condamnat pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., la pedeapsa de 10 ani închisoare și interpretarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 4 ani. S-a făcut aplicarea art. 57 și 71 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei perioada reținerii și arestului preventiv de la 11 aprilie 2004, la zi. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a cuțitului.

În baza art. 14 și 346 C. proc. pen., art. 998 și urm. C. civ., inculpatul va fi obligat la plata sumei de 24.397.531 lei despăgubiri civile către partea civilă C.A.S. București reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea părții vătămate la Spitalul Clinic de Urgență Floreasca. Inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile în sumă de 100.000.000 lei către partea civilă T.V.A. și la 100.000.000 lei cu titlu de daune morale către aceeași parte. În baza art. 189 și urm. C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.500 lei (RON). Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: În dimineața zilei de 11 aprilie 2004, între inculpatul B.D.

și un grup de persoane din care făcea parte partea vătămată T.V.A. au avut loc discuții contradictorii, toate persoanele aflându-se sub influența băuturilor alcoolice. Inculpatul însoțit de martorul D.F.C. a plecat în urmărirea grupului advers cu autoturismul condus de sus-numitul. Cei doi au avut inițiativa agresiunii, încercând să lovească cu cuțitul și bâta de lemn. În momentul în care martorul D.F.C. s-a dezechilibrat și a căzut, partea vătămată a intenționat să îl lovească cu picioarele, dar inculpatul, apărut în spatele victimei, a lovit-o cu cuțitul în hemitoracele drept și deasupra genunchiului, Partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat 35-40 zile de îngrijiri medicale, viața fiindu-i pusă în primejdie (raport de expertiza medico-legală nr. 316/ A.7 din 13 iulie 2004 întocmit de serviciul medico-legal Argeș).

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză proces-verbal de cercetare la fața locului, planșe fotografice, acte medicale și medico-legale, declarațiile părții vătămate declarațiile martorilor O.F.D., T.E.M., C.I.C., D.F.C., declarațiile inculpatului. Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel partea vătămată și inculpatul. Partea vătămată a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată efectuate la instanța de fond și pentru care a făcut dovezi cu înscrisuri depuse la dosar. Totodată, a solicitat extinderea procesului penal cu privire la martorul D.F.C. întrucât acesta a lovit-o cu cuțitul, iar nu inculpatul. Inculpatul a criticat soluția instanței de fond cu privitor la greșita încadrare juridică dată faptei reținute în sarcina sa, solicitând schimbarea încadrării juridice în art. 322 alin. (1) și (2) C. pen., sau art. 182 C. pen.

Printr-un alt motiv de apel, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate. Curtea de Apel Pitești, prin decizia penală nr. 32/ A din 23 februarie 2006, a admis, apelurile inculpatului și părții civile și a redus pedeapsa aplicată inculpatului de la 10 ani închisoare la 7 ani și 6 luni închisoare. Inculpatul a fost obligat să plătească părții vătămate suma de 500 lei (RON) cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate la instanța de fond. Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute. Starea de arest a inculpatului a fost menținută, iar detenția dedusă la zi. Instanța de control judiciare a constatat că încadrarea juridică dată faptei săvârșite de inculpat a fost stabilită, dar că individualizarea pedepsei aplicate a fost greșit efectuată, având în vedere vârsta acestuia și comportamentul procesual din care rezultă că a realizat gravitatea și consecințele faptei sale.

În consecință, pedeapsa aplicată a fost redusă la 7 ani și 6 luni închisoare, iar inculpatul obligat la plata cheltuielilor judiciare către partea vătămată, potrivit dovezilor efectuate de aceasta. Cererea de restituire cauzei la parchet în vederea stabilirii contribuției martorului D.F.C. la agresarea părții vătămate a fost considerat ca nefondată, întrucât probatoriul administrat în cauză demonstrează că singura persoană care a lovit victima cu cuțitul a fost inculpatul. În termen legal partea civilă T.V.A. și inculpatul B.D. au declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 32 din 23 februarie 2006 a Curții de Apel Pitești. Partea civilă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și majorarea pedepsei aplicate inculpatului.

Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și, în principal, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen. Printr-un al doilea motiv de recurs, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de aer.322 alin. (2) C. pen. și restituirea cauzei la parchet pentru a se efectua urmărirea penală față de toți participanții la încăierare. Printr-un al treilea motiv de recurs, s-a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b), art. 74 și 76 C. pen. și reducerea cuantumului pedepsei aplicate. Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 pct. 17, 17 1 , 14 C. proc.

pen. Examinând recursurile, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele motive: Din analiza materialului probator administrat în cauză, Curtea constată că instanțele de judecată au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului. Deși incidentul creat de conduita agresivă a inculpatului a antrenat mai multe persoane, acțiunea fiecăreia a putut fi stabilită în mod concret, iar atacul asupra victimei a fost efectuat de o singură persoană, acesta fiind inculpatul. În consecință, în cauză nu se impune schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de încăierare prevăzută de art. 322 alin. (2) C. pen., deoarece se cunoaște cine este persoana care a lovit victima și modalitatea în care a făcut-o.

În momentul în care D.F.C. era lovit de martorul O.F.G., spre aceștia îndreptându-se și partea vătămată cu intenția de a-l lovi pe primul, inculpatul a ridicat de jos cuțitul și a lovit victima de două ori. Întrucât plăgile înjunghiate cauzate părții vătămate i-au pus acesteia viața în primejdie, fiind produse cu un corp vulnerant și într-o zonă vitală, Curtea constată că încadrarea juridică dată faptei săvârșite în tentativă la infracțiunea de omor calificat este justă și nu se impune schimbarea acesteia în infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 C. pen. În consecință, criticile formulate de inculpat prin motivele de recurs referitoare la schimbarea încadrării juridice și restituirea cauzei la parchet în vederea stabilirii contribuției tuturor participanților la incident, la agresarea părții vătămate, nu sunt fondate și urmează a fi respinse ca atare.

Tot nefondată se dovedește și critica formulată de recurent cu privire la modul de individualizare a pedepsei. În favoarea inculpatului nu pot fi reținute circumstanțe atenuante legale sau judiciare, neexistând temeiuri de fapt și de drept pentru reducerea pedepsei. Inculpatul a fost cel care a provocat incidentul cu grupul părții vătămate și care a insistat în urmărirea acestuia, fiind primul care a atacat, cu cuțitul pe unul din membri. În atari circumstanțe, nu se pot reține dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., iar, având în vedere conduita procesuală oscilantă a inculpatului, faptul că nu este la primul conflict cu legea penală, Curtea constată că nu este realizată nici cerința aplicării circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 – art. 76 C. pen.

Pedeapsa aplicată inculpatului B.D. este necesară și suficientă pentru realizarea scopului educativ și preventiv prevăzut de art. 52 C. pen. și resocializarea făptuitorului. Constatând că în cauză, instanța de apel a cântărit în mod judicios cuantumul pedepsei aplicate, punând în evidență, toate criteriile general de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., având în vedere atât pericolul social concret al faptei săvârșit, dar și împrejurările și consecințele producerii acesteia, Curtea urmează să respingă, ca nefondate, criticile formulate de recurentul inculpat și recurenta parte civilă întemeiate pe dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. În cauză, nefiind constatate alte motive de casare, Curtea urmează să respingă recursurile ca nefondate.

Durata reținerii și arestării preventive a inculpatului și va deduce din pedeapsa aplicată, de la 11 aprilie 2004, la zi. Recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul B.D. și partea civilă T.V.A. împotriva deciziei penale nr. 32 din 23 februarie 2006 a Curții de Apel Pitești, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 11 aprilie 2004 la 24 mai 2006. Obligă recurentul inculpat și recurenta parte civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 120 lei RON. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 mai 2006.