ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4409/2004

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 613/ F din

6 mai 2004 a Tribunalului București, secția I penală, inculpata D.A.M. a fost

condamnată, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat,

prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu

aplicarea art. 73 lit. b), art. 76 lit. c) și art. 99 și urm. C. pen., la

pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

Conform art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatei, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus

prevenția de la 12 mai 2003, la zi.

În baza art. 14 C. proc. pen.,

raportat la art. 346 C. proc. pen., s-a admis în parte acțiunea civilă

formulată de partea civilă O.R. și s-a dispus obligarea inculpatei în solidar

cu partea responsabilă civilmente D.E. la plata sumei de 25 milioane lei cu

titlu de despăgubiri civile.

Acțiunea civilă formulată de

Spitalul Clinic de Urgență Floreasca a fost admisă în parte, dispunându-se

obligarea inculpatei în solidar cu partea responsabilă civilmente D.E. la plata

cheltuielilor de spitalizare în cuantum de 1.065.000 lei la care se adaugă

dobânda legală până la achitarea integrală a debitului, urmând ca recuperarea

sumelor de bani să se facă prin C.A.S.

În baza art. 198 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea specială de la inculpată a cuțitului, corp delict,

descris în procesul – verbal.

În baza art. 191 alin. (1) și (3) C.

proc. pen., inculpata a fost obligată în solidar cu partea responsabilă

civilmente D.E. la 4.800.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care 400.000

lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul

Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În seara zilei de 11 mai 2003, între

partea vătămată O.R. și inculpata D.A.M. a avut loc o altercație, împrejurare

în care inculpata a înjunghiat victima cu un briceag pe care i l-a înfipt în

zona latero – toracică dreaptă, provocându-i o leziune care a necesitat 12 – 14

zile îngrijiri medicale și care i-a pus viața în primejdie.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatei au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză: proces – verbal de cercetare la fața locului, raport de expertiză medico

– legală nr. A.1/10078 din 16 octombrie 2003, întocmit de Institutul național

de medicină legală Prof. dr. Mina Minovici București, raport de expertiză

medico – legală psihiatrică nr. A.1/5677 din 30 octombrie 2003 al aceluiași

institut, declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor P.A.F., B.S.,

P.N., D.G., S.V., C.M., M.G., S.I., C.M., referat de anchetă socială,

declarațiile inculpatului care a recunoscut fapta reținută în sarcina sa.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 437/ A din 10 iunie 2004, a respins, ca

nefondat, apelul inculpatei, dispunând obligarea acesteia la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 900.000 lei din care 400.000 lei

reprezintă onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului

Justiției, menținerea arestului preventiv al inculpatei și deducerea prevenției

la zi.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpata D.A.M., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor

atacate și reducerea cuantumului pedepsei aplicate până la durata pedepsei

executate.

Temeiul juridic al recursului îl

constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Examinând recursul, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat.

Pentru o justă individualizare a

pedepsei, în considerarea dispozițiilor art. 72 C. pen., se impune o apreciere

corespunzătoare a criteriilor care privesc atât pericolul social al faptei

comise, cât și al făptuitorului.

În cauză, inculpata a fost

condamnată pentru comiterea unei tentative la infracțiunea de omor calificat,

comisă în loc public, prin folosirea unei arme albe, ceea ce denotă un pericol

social sporit.

Pe de altă parte, instanța de fond a

avut în vedere sinceritatea inculpatei, cooperarea cu organele judiciare pe

parcursul procesului penal, lipsa antecedentelor penale.

Totodată, la individualizarea

pedepsei, instanța a luat în considerare și starea discernământului diminuat al

inculpatei și lipsa de tulburările de conduită de tip nesocializat de care

aceasta suferă.

Toate aceste date și împrejurări

reținute, pe fondul aplicării întemeiate a dispozițiilor art. 73 lit. b) C.

pen. (inculpata săvârșind fapta ca răspuns la provocarea părții vătămate care a

lovit-o cu capul în gură) au condus instanța de judecată la stabilirea unui

cuantum just al pedepsei aplicate, de natură să asigure și respectarea prevederilor

art. 52 C. pen.

Neconstatându-se motive care să

justifice o reducere a pedepsei aplicate și nici altele care să conducă la

casare, urmare a examinării potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. b) C.

proc. pen., recursul declarat de inculpată se va respinge, ca nefondat.

În baza art. 385

17

C.

proc. pen. și art. 88 C. pen., timpul arestării preventive se va deduce de la

12 mai 2003 la 8 septembrie 2004.

Recurenta va fi obligată la plata

cheltuielilor judiciare către stat în conformitate cu art. 192 alin. (2) C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpata D.A.M. împotriva deciziei penale nr. 435 din 10 iunie

2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatei de la 12 mai 2003 la 8 septembrie 2004.

Obligă pe inculpată la plata sumei

de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8

septembrie 2004.