ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2310/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2310/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 752 din data de 31

octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în

temeiul art. 334 C. proc. pen., a fost respinsă - ca neîntemeiată - cererea

formulată de apărătorul ales al inculpatului D.S., în sensul schimbării

încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor calificat

prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen. în

infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) C.

pen. cu reținerea art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen.

(2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul D.S. la următoarele pedepse:

A. -7 ani și 6 luni

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 C. pen.

raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen., față de partea vătămată P.J.;

B. -2 luni închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen. față de

partea vătămată P.V.;

C. -1 an închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. față de

partea vătămată D.E.

În baza art. 33 lit.

a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. cu referire la art. 35 alin. (1)

C. pen., au fost contopite cele trei pedepse principale și s-a aplicat

inculpatului pedeapsa cea mai grea, acesta urmând a executa în final pedeapsa

cea mai grea, respectiv 7 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

Pe durata prevăzută

de art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 88 C.

pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și a măsurii

arestării preventive de la 14 octombrie 2010 la zi, iar conform art. 350 alin.

(1) C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului D.S.

În baza art. 7 din

Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în

vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J. la data rămânerii

definitive a sentinței;

(2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul D.D. la următoarele pedepse:

A -6 luni închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. față de

partea vătămată N.C.;

B -3 luni închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 193 C. pen. față de partea

vătămată D.M.;

C -2 luni închisoare

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen. față de partea

vătămată D.M.;

În baza art. 33 alin.

(1) lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele

trei pedepse principale și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea,

acesta urmând a executa în final pedeapsa cea mai grea, respectiv o pedeapsă de

6(șase) luni închisoare.

Pe durata prevăzută

de art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C.

pen., s-a suspendat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 6

luni, calculat conform art. 82 alin. (3) C. pen., de la data rămânerii

definitive a sentinței.

Conform art. 71 alin.

(5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii.

În temeiul art. 359 C.

proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

referitoare la cazurile de revocare a suspendării condiționate a executării

pedepsei.;

(2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul D.C. la următoarele pedepse:

A. -2 luni închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen. față de

partea vătămată P.V.;

B. -6 luni închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. față de

partea vătămată N.C.;

În baza art. 33 alin.

(1) lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele

două pedepse principale și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea,

acesta urmând a executa în final pedeapsa cea mai grea, respectiv o pedeapsă de

6 (șase) luni închisoare.

Pe durata prevăzută

de art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a doua și litera b C. pen.

În baza art. 81 C.

pen., s-a suspendat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 6

luni, calculat conform art. 82 alin. (3) C. pen., de la data rămânerii

definitive a sentinței.

Conform art. 71 alin.

(5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii.

În temeiul art. 359 C.

proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.,

referitoare la cazurile de revocare a suspendării condiționate a executării

pedepsei;

(2) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata M.M. la următoarele pedepse:

A. -2 luni închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen. față de

partea vătămată P.V.;

B. -6 luni închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. față de

partea vătămată D.E.

În baza art. 33 alin.

(1) lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele

două pedepse principale și s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, acesta

urmând a executa în final pedeapsa cea mai grea, respectiv o pedeapsă de 6 (șase)

luni închisoare.

Pe durata prevăzută

de art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C.

pen., s-a suspendat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 6

luni, calculat conform art. 82 alin. (3) C. pen., de la data rămânerii

definitive a sentinței.

Conform art. 71 alin.

(5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii.

În temeiul art. 359 C.

proc. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.,

referitoare la cazurile de revocare a suspendării condiționate a executării

pedepsei.

În temeiul art. 14,

15 și 346 C. proc. pen., raportat la art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost

admisă acțiunea civilă formulată de Spitalul Clinic de Urgență București și au

fost obligați, în consecință, în solidar, inculpații D.S. și M.M. la plata

sumei de 46 lei, precum și a dobânzii legale de la data rămânerii definitive a

sentinței și până la achitarea debitului, reprezentând cheltuieli de

spitalizare efectuate pentru partea vătămată D.E.;

În temeiul art. 14,

15 și 346 C. proc. pen. raportat la art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost

admisă acțiunea civilă formulată de Spitalul Clinic de Urgență București și au

fost obligați, în consecință în solidar, inculpații D.S., M.M. și D.C. la plata

sumei de 30 lei, precum și a dobânzii legale de la data rămânerii definitive a

sentinței și până la achitarea debitului, reprezentând cheltuieli de

spitalizare efectuate pentru partea vătămată P.V.

În temeiul art. 14,

15 și 346 C. proc. pen. raportat la art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost

admisă acțiunea civilă formulată de Spitalul Clinic de Urgență București și a

fost obligat, în consecință, inculpatul D.S. la plata sumei de 6509.98 lei,

precum și a dobânzii legale de la data rămânerii definitive a sentinței și până

la achitarea debitului, reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate pentru

partea vătămată P.J.

În temeiul art. 14,

15 și 346 C. proc. pen., raportat la art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost

admisă acțiunea civilă formulată de Spitalul Clinic de Urgență București și au

fost obligați, în consecință, în solidar, inculpații D.D. și D.C. la plata

sumei de 65,35 lei, precum și a dobânzii legale de la data rămânerii definitive

a sentinței și până la achitarea debitului, reprezentând cheltuieli de spitalizare

efectuate pentru partea vătămată N.C.

În temeiul art. 14,

15 și 346 C. proc. pen. raportat la art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost

admisă acțiunea civilă formulată de Spitalul Clinic Colțea și, în consecință,

au fost obligați în solidar inculpații D.D. și D.C. la plata sumei de 83,14

lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate pentru partea vătămată N.C.

S-a luat act că

părțile vătămate P.J., N.C., P.V., D.E. și D.M. nu se constituie părți civile

în procesul penal.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond - în baza probelor administrate în cursul

urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească - a reținut următoarea

situație de fapt cu privire la inculpatul D.S., și anume că, pe fondul

existenței unui conflict în stare latentă, provocat de chestiuni de ordin

financiar între familia inculpatului D.S. și familia părții vătămate P.J., pe

data de 11 octombrie 2010, în fața chioșcului unde familia inculpatului se

ocupa de comercializarea florilor, pe fondul unei discuții legate de

restituirea unei sume de bani, inculpatul D.S. i-a aplicat o lovitură de cuțit

victimei P.J., provocându-i grave leziuni traumatice, cu intenția de a-i

suprima viața. în condițiile aceluiași conflict, cu ajutorul aceluiași cuțit,

inculpatul D.S. a zgâriat-o pe partea vătămată P.V. și i-a tăiat acesteia

părul, lovind-o apoi și pe partea vătămată D.E. cu pumnul în zona feței și cu

picioarele în abdomen, provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare

11-12 zile de îngrijiri medicale.

Situația de fapt a

fost și vinovăția inculpatului au fost stabilite în baza mijloacelor de probă

administrate în cursul urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească,

respectiv declarațiile părților vătămate, depozițiile martorilor audiați, certificate

medico-legale din 24 octombrie 2010 și din 15 octombrie 2010 (vol. I, filele

53, 61); raport de expertiză medico-legală din 2011 (vol. I, filele 55-56);

raport de expertiză medico-legală din (vol. 1, fila 74); raport de expertiză

medico-legală din 2011 (vol. I, fila 88); raport de constatare

tehnico-științifică traseologică din 26 octombrie 2010 (vol. II, filele

174-178); raport de constatare tehnico-științifică traseologică din 20

octombrie 2010 (vol. II, filele 183-192); raport de constatare

tehnico-științifică biocriminalistică din 21 decembrie 2010 (vol. II, filele

197-199), precum și declarațiile inculpatului.

Curtea de Apel

București, secția I penală, prin Decizia penală nr. 33 din 8 februarie 2012, a

respins, ca nefondate, apelurile declarate de apelanții inculpați D.S. și M.M. împotriva

sentinței penale nr. 752 din data de 31 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul

București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 25447/3/2011.

A computat durata

reținerii și arestării preventive pentru inculpatul D.S. de la 14 octombrie 2010,

la zi, menținând starea de arest preventiv a acestuia.

Împotriva sus-menționatei

decizii a declarat recurs inculpatul D.S. pentru cazul de casarea

prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. vizând

individualizarea pedepsei, susținând că instanța de apel nu a

dat curs solicitărilor sale și nu a aplicat o pedeapsă mai mică, întrucât nu a reținut dispozițiile art. 3201 C. proc. pen. și

nici nu a reținut circumstanțele atenuante în favoarea sa, deși a

recunoscut complet săvârșirea faptelor și putea beneficia în fața instanței

de apel de dispozițiile legale menționate.

A mai arătat că a fost

sancționat administrativ în anul 2009 pentru infracțiunea de

port ilegal de cuțit, însă deținerea acestui instrument era justificată de

faptul că era florar și se folosea de cuțit în exercitarea activității

specifice.

A mai susținut că în

cauză a intervenit împăcarea părților, părțile civile nu mai au pretenții

materiale, iar în raport de toate aspectele prezentate și de vârsta tânără a

solicitat aplicarea unei pedepse mai blânde cu reținerea circumstanțelor atenuante

prevăzute

de art. 74 lit. a) și c) C. pen.

Recursul declarat de

inculpat este nefondat.

Analizând decizia

atacată prin prisma motivului de recurs invocat, Înalta Curte constată că

decizia instanței de control judiciar prin care s-a menținut hotărârea primei

instanțe este legala si temeinica.

În această ordine de

idei, cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor sub aspectul cuantumului

aplicat inculpatului, Înalta Curte constată că la stabilirea pedepsei

rezultante s-a avut în vedere gradul de pericol social al acestui gen de fapte,

împrejurările concrete în care acestea au fost comise, modalitatea de

săvârșire, recrudescența lor, precum și circumstanțele personale ale

inculpatului.

Astfel, în mod corect,

judecătorul fondului a avut în vedere criteriile generale de individualizare

prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile părții generale ale C. pen.,

limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al

faptei săvârșite, precum și persoana și conduita inculpatului.

Prima instanță a mai

reținut, iar instanța de apel și-a însușit împrejurarea că inculpatul este

cunoscut cu antecedente penale, care, chiar dacă nu atrag starea de recidivă,

însă sunt de natură a demonstra existența atât a unei specializări a acestuia

în comiterea unor acte antisociale, cât și a unui grad de potențial criminogen

relativ ridicat. Edificator din acest punct de vedere este faptul că din fișa

de cazier judiciar rezultă că aceluiași inculpat i-a mai fost aplicată în anul

2009 o sancțiune cu caracter administrativ pentru port nelegal de cuțit,

infracțiune prevăzută de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, aspect în raport

de care se constată că inculpatul nu și-a conformat conduita în sensul a se

abține de la alte acte similare, continuând să aibă asupra sa un corp tăietor -

înțepător inclusiv la data incidentului de maximă violență ce a avut ca urmare

punerea vieții victimei în primejdie.

Cât privește

solicitarea inculpatul D.S., de aplicare a dispozițiilor art. 3201

C. proc. pen., motivat de faptul că, în fața instanței de apel, inculpatul a

recunoscut săvârșirea celor trei fapte pentru care instanța de fond l-a

condamnat la o pedeapsă rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare - fila 66 dos.

inst. apel, Înalta Curte constată că această solicitare a fost invocată și în

fața instanței de control judiciar, care, în mod corect a reținut că

examinându-se dosarul de fond, s-a observat că inculpatul D.S. a fost audiat de

către judecătorul fondului, la data de 30 mai 2011 (fila 71 dosar fond),

așadar, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, care îi permitea să

facă uz de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.; cum inculpatul D.S.

- cu prilejul audierii sale la instanța de fond - nu a recunoscut săvârșirea

faptelor, deși avea această posibilitate, nu mai poate beneficia de

dispozițiile de favoare reglementate de textul citat.

Nu în ultimul rând,

Înalta Curte constată că în raport de aspectele anterior prezentate nu are

suport probator nici solicitarea inculpatului de a se reține în favoarea sa

circumstanțele atenuante prevăzute de dispozițiile art. 74 lit. a) și c) C.

pen., și în raport de poziția sa inițială de negare a faptelor, ceea ce a

îngreunat activitatea organelor judiciare în demersurile făcute pentru

stabilirea adevărului judiciar în cauză.

Așa fiind, în raport

de toate argumentele prezentate, se apreciază că pedeapsa rezultanta aplicată

inculpatului D.S. a fost just individualizată, potrivit criteriilor prevăzute

de art. 72 C. pen., corespunzând scopului educativ-preventiv prevăzut de art. 52

C. pen., astfel că nu se justifică reaprecierea cuantumului acesteia, nefiind

incidente în cauză dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. și nici

reținerea de circumstanțe atenuante.

Ca atare, după

verificarea cauzei și în raport de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a dispune potrivit dispozitivului prezentei

decizii.

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul

D.S.

împotriva

Deciziei

penale

nr.

33 din 08 februarie 2012 a Curții de Apel București

,

secția

I

penală

.

Deduce din pedeapsa aplicată, durata

reținerii și arestării preventive de la 14 octombrie

2010 la 28 iunie

2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând

onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea

apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 28 iunie 2012.