ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2917/2012

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 8 din data de 1 februarie 2012 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în Dosarul nr. 383/84/2011, în baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului M.I.V., la pedeapsa de 9 (nouă) ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor calificat.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe o durată de 2 ani după terminarea executării pedepsei principale, drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 239 alin. (1), (2) și (5) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului M.I.V. la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de complicitate la ultraj.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 9 (nouă) ani închisoare cu executare în regim de detenție.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe o durată de 2 ani după terminarea executării pedepsei principale, drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul reținerii și arestării preventive, începând cu data de 16 februarie 2010 până la data de 17 august 2011.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul condamnat definitiv la pedeapsa închisorii, măsură care s-a realizat conform art. 7 alin. (2) din aceeași lege.

În baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, s-a adus la cunoștință inculpatului că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea, în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, a profilului său genetic.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a confiscat țeava metalică ridicată cu ocazia cercetării la fața locului și folosită de inculpatul M.I.V. la săvârșirea infracțiunilor.

S-a constatat că S.F.D., G.D.V. și Serviciul Județean de Ambulanță Sălaj nu s-au constituit părți civile în cauză.

În baza art. 14 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen., art. 998 - 999 C. civ., s-a admis în parte acțiunea formulată de Spitalul Județean de Urgență Zalău și a fost obligat inculpatul M.I.V. la plata de despăgubiri în cuantum de 1.717,97 RON, actualizată cu dobânda oficială a BNR până la data plății integrale, sumă reprezentând contravaloarea cheltuielilor necesare îngrijirilor medicale acordate părții vătămate S.F.D.

S-au reținut, în esență, următoarele:

La data de 15 februarie 2010, a izbucnit un conflict între învinuiții M.N. și K.L.F., care au tăiat mai mulți arbori din marginea pădurii și au încărcat căruța cu lemne și partea civilă S.F.D., care a anunțat telefonic organele de poliție din cadrul Postului de Poliție Sărmășag, despre cele constatate. Întrucât era de serviciu, G.D.V. s-a deplasat la fața locului, fiind îmbrăcat în uniformă de polițist și având asupra sa echipamentul din dotare.

La scurt timp după ce G.D.V. a ajuns la fața locului, într-un interval de câteva minute, aici au ajuns și două căruțe în care se aflau mai multe persoane de etnie rromă, din localitatea Lompirt, iar alte persoane veneau pe jos, în spatele căruțelor. Înspre polițistul G.D.V. au înaintat mai multe persoane, printre care învinuiții M.I., M.G., M.N., K.L. și K.L.F., precum și inculpatul M.I.V., toți având în mâini furci, topoare, țevi metalice etc. învinuitul M.I. ținea în mână o furcă și a început să adreseze amenințări cu moartea părții civile G.D.V., afirmând că nu îl interesează că este polițist, că oricum îi vor omorî pe toți. M.I. s-a apropiat cu furca îndreptată spre G.D.V., care încerca să îl potolească, iar discuțiile dintre ei au durat câteva minute.

La un moment dat, M.G., care avea în mână o țeava metalică, i-a aplicat părții civile G.D.V. o lovitură cu acea țeavă, partea civilă apărând lovitura cu antebrațul mâinii. Apoi, M.G. a aplicat o nouă lovitură părții civile G.D.V., cu aceeași țeavă metalică, acesta apărând lovitura cu antebrațul celeilalte mâini, ocazie cu care i-a fost distrus ceasul de pe mână. După aceea, învinuitul M.G. a început să îl îmbrâncească pe G.D.V., care a căzut la pământ.

După acest moment, persoanele de etnie rromă s-au îndreptat către celelalte părți civile. Astfel, M.I., având în mână o furcă, s-a îndreptat către partea civilă S.F.D. și i-a lipit furca de abdomen. Partea civilă S.F.D. a prins cu ambele mâini de coada furcii, pentru a nu fi înțepat cu aceasta. Între timp, inculpatul M.I.V. l-a întrebat pe învinuitul M.N., fratele său, dacă a fost lovit de vreo parte civilă și de care anume, iar acesta i-a indicat inculpatului pe partea civilă S.F.D.

Inculpatul M.I.V., având în mână o țeavă metalică, s-a îndreptat către partea civilă S.F.D., care ținea cu ambele mâini de furca lui M.I., și i-a aplicat acesteia o lovitură cu țeava metalică în partea lateral dreaptă a capului. Lovitura a fost aplicată de inculpat ținând țeava metalică cu ambele mâini și ridicând-o deasupra nivelului umărului. În urma loviturii primite, partea civilă S.F.D. a căzut. De asemenea, și părțile civile S.G., S.D. și B.I. au fost agresate cu această ocazie.

Împotriva sentinței sus-menționate, inculpatul M.I.V. a declarat apel, solicitând achitarea, cu motivarea că nu a lovit-o pe partea vătămată iar, în subsidiar, reducerea pedepsei, având în vedere că este tânăr, căsătorit și are doi copii minori în întreținere. A mai susținut că fapta a fost săvârșită sub imperiul unei puternice tulburări sau emoții determinată de provocarea părții vătămate și că este aplicabil și art. 74 lit. a) C. pen., privind lipsa antecedentelor penale.

În ceea ce privește pedeapsa aplicată pentru complicitate la infracțiunea de ultraj, inculpatul nu a înțeles să conteste acest cuantum.

Prin Decizia penală nr. 70/A din 9 aprilie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, a fost admis apelul inculpatului, a fost desființată în parte, sentința penală atacată, doar sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate acestuia pentru comiterea tentativei la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și judecând în aceste limite:

A fost redusă pedeapsa aplicată inculpatului M.I.V. pentru comiterea tentativei la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. de la 9 ani închisoare la 7 ani și 6 luni închisoare.

Au fost interzise inculpatului, pe o durată de 2 ani după terminarea executării pedepsei principale, conform art. 65 C. pen., drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. a fost contopită pedeapsa aplicată prin prezenta cu cea de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința apelată sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 239 alin. (1), (2) și (5) C. pen. urmând ca inculpatul să execute, în regim de detenție, pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și arestării preventive începând cu data de 16 februarie 2010 și până la 17 august 2011.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a constatat că apelul este fondat în ce privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului.

Astfel, instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, susținută de probele administrate în cauză.

A rezultat din probele administrate în cauză că la data de 15 februarie 2010 inculpatul apelant a aplicat o lovitură părții vătămate S.F.D., cu o țeavă metalică în zona lateral dreapta a capului, cauzându-i leziuni traumatice care i-au pus în pericol viața. Fapta a avut loc într-un spațiu accesibil publicului și în prezența mai multor persoane.

La aceeași dată inculpatul apelant M.I.V. s-a deplasat împreună cu inculpatul M.I., tatăl său și M.G., fratele său, din localitatea Lompirt la ferma de animale unde se aflau părțile civile S.D., S.F.D. și S.G., având asupra lor furci, topoare, țevi metalice și alte astfel de obiecte, conferind încredere și sprijin moral prin prezența sa inculpaților M.I. și M.G. în acțiunile lor de amenințare cu moartea și lovire a agentului de poliție aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Analiza obiectivă a probelor administrate relevă justețea soluției pronunțate de instanța de fond sub aspectul existenței faptelor și a vinovăției inculpatului M.I.V. în comiterea acestora, punând însă în evidență caracterul neadecvat al cuantumului pedepsei aplicate acestuia pentru tentativa la infracțiunea de omor calificat.

Existența faptelor și vinovăția inculpatului M.I.V. în comiterea acestora au fost dovedite prin declarațiile inculpatului M.I.V., declarațiile coinculpaților M.I. și M.G. care au solicitat judecarea în procedura reglementată de art. 320

1

C. proc. pen. privind recunoașterea vinovăției, declarațiile părților civile, declarație martor, proces-verbal de cercetare la fața locului și fotografii judiciare, rapoarte de constatare medico-legală, mijloace materiale de probă, declarațiile martorilor K.L. și K.L.F., prezenți în instanță, ale martorilor S.D. și S.G., declarația martorului G.D.V., declarația martorului B.I.N. din cursul urmăririi penale, căreia i s-a dat citire în temeiul art. 327 alin. (3) C. proc. pen., certificatul medico-legal din 25 februarie 2010 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Sălaj și privind pe M.I.V.

În mod corect, instanța de fond a reținut că infracțiunile comise de inculpatul apelant prezintă un grad de pericol social ridicat și că raportat la împrejurările concrete de comitere a faptelor, la atitudinea inculpatului după săvârșirea acestora, precum și la atitudinea inculpatului pe parcursul urmăririi penale și al judecății, nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului M.I.V.

Totuși, față de lipsa de antecedente penale a inculpatului, situația sa familială, inculpatul având doi copii minori, împrejurarea că în cauză părțile vătămate S.F.D. și G.D.V. nu s-au constituit părți civile, conduita sa procesuală constând în prezentarea după punerea lui în libertate în fața instanței de judecată la toate termenele, atât la fond, cât și în apel, Curtea apreciază că pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, situată la nivelul minimului special prevăzut de lege este mai adecvată pentru atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

S-a reținut că susținerea inculpatului apelant că în cauză este incidență scuza provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen., nu poate fi primită, câtă vreme din probele administrate a reieșit că frații S. nu i-au reținut nelegal pe M.N. și K.L.F., ci au fost opriți de către frații S. după ce s-a constatat tăierea nelegală a unor arbori din pădurea particulară a cetățenilor din localitatea Lompirt și au fost sesizate organele de poliție, împiedicarea libertății de mișcare a acestor persoane nefiind una nelegală.

Chiar dacă inculpatul apelant deține Certificatul medico-legal din 25 februarie 2010 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Sălaj, în data de 17 februarie 2010, din care reiese că prezenta un hematom difuz deasupra cotului drept, 6 cm, de culoare violacee, leziune traumatică ce s-a putut produce prin lovire cu un corp dur și a necesitat 1 - 2 zile de îngrijiri medicale, Curtea de Apel a reținut, la fel ca și instanța de fond, că o astfel de leziune nu justifică săvârșirea infracțiunii de complicitate la ultraj asupra unui agent de poliție și nici tentativa la omor calificat, faptă ce a fost comisă prin aplicarea unei lovituri de către inculpat în timp ce se afla în spatele părții vătămate, după cum a rezultat din declarațiile persoanelor audiate în cauză.

Totodată probele administrate în cauză nu au confirmat susținerile inculpatului M.I.V. că ar fi fost lovit de vreuna din persoanele prezente la incidentul din data de 15 februarie 2010.

Împotriva acestei decizii, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a declarat recurs.

Prin recursul declarat, procurorul a solicitat admiterea acestuia și casarea deciziei atacate, invocând temeiul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. A susținut că, în mod greșit, a fost admis apelul inculpatului și s-a redus cuantumul pedepsei aplicate, raportat la împrejurările concrete de săvârșire ale faptelor, atitudinea inculpatului pe parcursul urmăririi penale și a judecății, faptul că inculpatul nu a recunoscut faptele și s-a sustras, aspecte care nu justifică reținerea de circumstanțe atenuante.

Examinând cauza în raport cu motivele de recurs invocate de Parchet, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut corect fapta și vinovăția inculpatului, i-au dat o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legale, iar instanța de apel a individualizat, în mod just, pedeapsa aplicată.

Critica Parchetului, referitoare la greșita individualizare a pedepsei aplicate, al cărei cuantum a fost redus de instanța de apel, nu este întemeiată.

Astfel, se constată că, în mod corect, instanța de apel a avut în vedere la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., cărora le-au acordat eficiența cuvenită, printre care și datelor care caracterizează persoana inculpatului.

Înalta Curte constată că, raportat la conduita procesuală a inculpatului, care s-a prezentat după punerea lui în libertate în fața instanței de judecată la toate termenele, atât la fond, cât și în apel, la atitudinea sinceră a inculpatului, de regret și de cooperare cu organele judiciare, la actele în circumstanțiere, caracterizarea întocmită de conducerea locului de detenție, lipsa antecedentelor penale și datele privind conduita acestuia în societate, rezultă că posibilitatea de reeducare și reintegrare socială a inculpatului poate fi realizată prin executarea pedepsei în cuantumul stabilit de instanța de apel.

La individualizarea pedepsei aplicate, instanța de apel a avut în vedere situația familială a inculpatului, care are doi copii minori, împrejurarea că, în cauză, părțile vătămate S.F.D. și G.D.V. nu s-au constituit părți civile, date în raport de care pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, orientată la nivelul minimului special prevăzut de lege este de natură să asigure atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Neexistând nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva Deciziei penale nr. 70/A din 9 aprilie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva Deciziei penale nr. 70/A din 9 aprilie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, privind pe intimatul inculpat M.I.V.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi 20 septembrie 2012.

Procesat de GGC - N