ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3901/2009

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 134/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în Dosarul nr. 7678/107/2008 a fost respinsă cererea formulată de inculpații B.A. și P.I.C. prin apărătorul lor ales de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, 176 lit. d) C. pen. în infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen.

În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174, 176 lit. d) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.A.  la:

- 10 (zece) ani închisoare și 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor deosebit de grav;

- 9 (nouă) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și 35 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea la care s-a adăugat un spor de 2 (doi) ani închisoare în final inculpatul B.A. să execute pedeapsa de 12 (doisprezece) ani închisoare și 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus durata arestului preventiv de la 02 decembrie 2008 la zi.

În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174, 176 lit. d) C. pen. a fost condamnat inculpatul P.l.C. la:

- 10 (zece) ani închisoare și 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor deosebit de grav;

- 9 (nouă) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și 35 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea la care s-a adăugat un spor de 2 (doi) ani închisoare, în final inculpatul P.l.C. să execute pedeapsa de 12 (doisprezece) ani închisoare și 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus durata arestului preventiv de la 02 decembrie 2008 la zi.

A fost admisă acțiunea formulată de Spitalul Județean de Urgență Alba cu sediul în Alba Iulia, Bd. R., jud. Alba.

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 au fost obligați, în solidar, inculpații B.A. și P.l.C. la plata sumei de 1511,09 RON cu titlu de cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată S.R. în favoarea Spitalul Județean de Urgență Alba.

S-a luat act că partea vătămată S.R. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea a câte 100 (o sută) RON de la fiecare din cei doi inculpați.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpații B.A. și P.I.C. conform dispozițiilor acestui normativ în vederea introducerii profilelor genetice ale acestora în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Inculpații B.A. și P.I.C. locuiesc raza com. Jidvei, sat Veseuș, jud. Alba și sunt consăteni cu partea vătămată S.R. Partea vătămată are piciorul stâng amputat de la genunchi în jos, suferă și de pareză posttraumatică mâna dreaptă deplasându-se cu ajutorul unor cârje.

La data de 29 noiembrie 2008, în jurul orelor 18:00 - 19:00, inculpatul P.I.C. s-a întâlnit cu partea vătămată S.R. pe raza satului Veseuș. Inițial partea vătămată s-a înțeles cu inculpatul P. ca acesta din urmă să o transporte cu căruța într-o comună învecinată oferindu-i în schimb suma de 30 RON. Inculpatul a fost de acord, a luat banii și a observat că aceasta mai are sume de bani și un telefon mobil asupra sa.

Apoi cei doi s-au deplasat la magazinul alimentar din sat de unde partea vătămată a cumpărat un bax de 6 sticle de bere, de 2 litri fiecare, pentru a le consuma pe drum împreună.

Ulterior partea vătămată și inculpatul s-au răzgândit, au renunțat la deplasare și s-au hotărât să consume sticlele de bere sus-amintite la domiciliul inculpatului P.I.C. unde a fost chemat în același scop și inculpatul B.A.

Aflându-se la locuința inculpatului P.I.C., partea vătămată S.R. și inculpații B.A. și P.I.C. au consumat împreună alcoolul cumpărat. La un moment dat, cei doi inculpați au ieșit afară și s-au înțeles să o agreseze pe partea vătămată S.R. și să-i sustragă banii și telefonul mobil.

În jurul orelor 01:00, aflându-se în stare de ebrietate, inculpații s-au apropiat de partea vătămată iar inculpatul P.I.C. i-a solicitat acesteia să-i dea banii pe care îi are asupra sa, începând să o caute prin haine. Deoarece partea vătămată a refuzat să-i dea banii, inculpatul P.I.C. i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feței, în urma căreia aceasta a căzut la pământ.

Apoi, ambii inculpați i-au aplicat părții vătămate mai multe lovituri cu pumnii, picioarele și cu cârja din lemn a acesteia, peste corp, preponderent zona toracică și a capului, până când aceasta a intrat în stare de inconștiență. După aceea, inculpatul P.I.C. a căutat prin hainele părții vătămate și i-a sustras suma de 200 RON și un telefon mobil marca M. Inculpatul B.A. a încercat să o determine pe partea vătămată să-și revină, udându-l cu apă dar fără nici un rezultat.

În continuare inculpații și-au împărțit suma sustrasă după care s-au deplasat din satul Veseuș în satul Șilea unde au vândut telefonul mobil sustras numitului B.O. urmând ca acesta să le dea suma de 20 RON.

Partea vătămată S.R. a rămas la locuința inculpatului P.I.C., în stare de inconștiență, iar, Ia un moment dat, și-a revenit parțial și a reușit să iasă în drum și să se deplaseze circa 400 metri pe stradă, dar a leșinat și a căzut la pământ. La scurt timp, a fost găsită de mai mulți localnici care treceau întâmplător prin zonă, care au transportat-o la locuința ei, după care a fost preluată de o ambulanță și dusă la Spitalul Județean Alba.

Partea vătămată S.R. a suferit în urma agresiunii inculpaților leziuni grave la nivelul toracelui (fractură costală), a abdomenului (ruptură hepatică și hemoperitoneu), la nivelul capului și feței, care i-au pus viața în pericol și care necesită 25 - 30 zile îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații.

Inculpații în declarațiile date în cursul urmăririi penale, precum în declarațiile date cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă și discutării menținerii stării de arest la primirea dosarului au recunoscut săvârșirea faptelor de care sunt acuzați.

Ulterior partea vătămată și inculpații au revenit asupra depozițiilor inițiale încercând să acrediteze ideea că nu ar fi fost vorba de o tâlhărie întrucât partea vătămată ar fi dat de bunăvoie inculpaților telefonul mobil și că de fapt partea vătămată ar fi încercat să-i agreseze pe inculpați cu cârja, iar aceștia ar fi lovit de frică fiind și beți.

Aceste poziții ale părților nu au putut fi reținute de instanță, schimbarea declarațiilor neavând nici o explicație plauzibilă în afară de aceea de a-i scăpa pe inculpați de rigorile legii. Varianta expusă de inculpați și de partea vătămată în cursul cercetării judecătorești nu s-a coroborat cu celelalte probe administrate în cauză. Dimpotrivă depozițiile inițiale ale inculpaților și părții vătămate s-au coroborat cu ansamblul probelor de la dosar.

Schimbarea poziției părții vătămate instanța a pus-o pe seama presiunilor exercitate asupra acesteia de familiile inculpaților.

Împotriva sentinței au declarat apel procurorul și inculpații.

În motivarea apelului, parchetul a criticat hotărârea atacată, sub aspectul laturii penale, susținând că prima instanță în mod greșit a omis să treacă în minuta și dispozitivul hotărârii textul de lege în baza căruia a fost încadrată fapta de tâlhărie și nu a conexat cele două dosare în care inculpatul B.A. este acuzat de tentativă la omor deosebit de grav (Dosarul nr. 3307/107/2008 al Tribunalului Alba), impunându-se ca efect al conexării, schimbarea încadrării juridice, prin reținerea dispozițiilor art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen. față de inculpatul B.A.

La cel de-al doilea motiv, sub aspectul conexării celor două dosare, parchetul a renunțat oral în ședința de judecată.

În motivarea apelului, inculpatul B.A. a criticat hotărârea atacată, susținând că în mod greșit prima instanță nu a reținut legitima apărare, scuza provocării sau circumstanțe atenuante și a solicitat stabilirea unor pedepse orientate spre minimul special, ținând seama și situația familială a inculpatului.

Inculpatul P.I.C. a criticat hotărârea atacată, susținând că părțile s-au aflat sub influența băuturilor alcoolice, partea vătămată a dat telefonul pentru valorificarea acestuia în vederea procurării de băutură, a fost cea care a provocat scandalul, iar inculpatul s-a aflat în legitimă apărare, împăcându-se ulterior cu partea vătămată. A solicitat reținerea de circumstanțe atenuante și reducerea pedepsei aplicate spre minimul special prevăzut de lege, ținând seama și de situația familială a inculpatului, care are doi copii minori întreținere.

Prin Decizia penală nr. 71/A din 17 septembrie 2009 pronunțată de secția penală de la Curtea de Apel Alba Iulia a fost admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba și au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpați.

A fost desființată Sentința penală nr. 134/2009 pronunțată de Tribunalul Alba numai în privința încadrării juridice a faptei de tâlhărie și procedând la o nouă judecată în aceste limite a constatat că fiecare inculpat a săvârșit infracțiunea de tâlhărie prev. și ped. de art. 211 alin. (1), (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen. pentru care tribunalul le-a aplicat pedepse de câte 9 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

În temeiul art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest și s-a computat din durata pedepselor timpul reținerii și arestării de la 2 decembrie 2008 la 17 septembrie 2009.

Nemulțumiți și de această hotărâre, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și inculpații au atacat-o cu recurs.

Prin recursul procurorului, hotărârile sunt criticate ca fiind nelegale, încadrarea juridică dată faptei săvârșite de inculpatul B.A., tentativă de omor deosebit de grav prev.de art. 20 rap. la art. 174 C. pen., combinat cu art. 176 lit. d) fiind greșită. Instanța ar fi trebuit ca ținând seama de actele aflate la dosar, din care rezultă că inculpatul a mai săvârșit o infracțiune de tentativă la omor calificat, prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., să rețină la încadrarea juridică și dispozițiile lit. c) de la art. 176 C. pen., „de către o persoană care a mai săvârșit un omor”.

A fost invocat cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen.

Inculpatul P.A., prin motivele scrise, a cerut casarea deciziei și sentinței cu restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale ori casarea sentinței și rejudecarea cauzei având în vedere că partea vătămată a recunoscut că l-a provocat și că nu a fost tâlhărită.

A susținut în esență că așa cum a declarat partea vătămată telefonul le-a fost înmânat, înainte de conflictul calificat drept tentativă de omor, cu scopul de a fi vândut și cu banii obținuți să cumpere băuturi alcoolice.

În plus așa cum rezultă din dosar, partea vătămată a declarat că dorește să-și retragă plângerea și că-i iartă pentru ca să nu facă închisoare nevinovați.

Inculpatul B.A. nu și-a motivat recursul.

Apărătorul inculpaților a invocat și cazurile de casare prev. de art. 385 pct. 17, 18 și 14 C. proc. pen.

A cerut casarea deciziei și sentinței și schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 182 C. pen. cu motivarea că nu se poate reține intenția inculpaților de a suprima viața părții vătămate având în vedere și numărul redus al zilelor de îngrijire medicală stabilite prin actul medico-legal.

În subsidiar a cerut achitarea inculpaților pentru infracțiunea de tâlhărie, deoarece fapta nu există, caz de achitare prev. de art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Într-un al doilea subsidiar, a cerut reducerea pedepselor și suspendarea condiționată a executării.

Recursurile sunt nefondate.

Prin motivele de recurs scrise, se susține că motivarea instanței contrazice spiritul incriminării, intenția reală a legiuitorului care a editat textul art. 176 C. pen. Se susține că este de neacceptat să fie favorizată - prin tratamentul sancționator aplicabil - persoana care săvârșește, două infracțiuni de omor, numai pentru împrejurarea aleatorie că momentul judecării celor două fapte nu coincide.

Recunoscând că este de esența prezumției de nevinovăție, să se afirme că vinovăția penală este cert stabilită doar în momentul desființării hotărârii de condamnare se susține că echitabilitatea și justețea sancțiunilor ar fi nesocotite dacă prezumția de nevinovăție ar fi aplicată mecanic, fără a înțelege spiritul reglementării.

Înalta Curte constată că argumentarea instanței de apel este corectă atunci când referindu-se la practica judiciară care aprecia că nu are relevanță, pentru existența elementului circumstanțial al omorului deosebit de grav precizat de art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., dacă pentru primul omor făptuitorul a fost condamnat definitiv și a executat pedeapsa ori nu a fost condamnat definitiv, esențială fiind numai constatarea că anterior acel făptuitor a mai comis un omor este contrazisă de art. 5

2

C. proc. pen. privind prezumția de nevinovăție.

Un argument în sprijinul motivării dat de însăși modul în care Plenul Tribunalului Suprem prin Decizia de îndrumare nr. 4/1970 a statuat condițiile în care sunt aplicabile dispozițiile art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen. Astfel, prin decizia de îndrumare se arată că prevederile art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen. sunt aplicabile atât în situația în care pentru primul omor infractorul a fost condamnat anterior printr-o hotărâre definitivă, cât și în cazul în care acesta este judecat deodată pentru toate omorurile săvârșite în împrejurări diferite.

Prezumția de nevinovăție, introdusă prin art. I pct. 2 din Legea nr. 281/2003 la art. 5

2

C. proc. pen., potrivit căruia „orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre definitivă” nu permite ca așa cum se susține prin motivele de recurs, din rațiuni practice, evitarea reluării unui proces definitivat față de o persoană (în speță revizuire sau contestație la executare, pentru a îndrepta încadrarea juridică, cunoscând că inculpatul a mai săvârșit un omor, instanțele, care judecă în ciclul ordinar să soluționeze cauza unitar și complet.

Dacă s-ar admite argumentele din recursul procurorului, în lipsa instituției recursului în anulare -abrogată, admițând că instanța primă sesizată cu judecarea unui omor îl achită pe inculpat, încadrarea juridică prin aplicarea prevederilor art. 176 lit. c) C. pen. - greșită - ar face imposibilă repararea greșelii deoarece reluarea procesului nu este permisă într-o astfel de situație nici prin revizuire și nici prin contestație la executare.

Motivele de recurs invocate de inculpați sunt și ele nefondate.

Pentru infracțiunile săvârșite de inculpați nu este necesară o plângere prealabilă, acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu, iar retragerea plângerii sau împăcarea părților nu este posibilă.

Atât prima instanță cât și instanța de apel printr-o analiză completă a probelor administrate au motivat convingător atât existența infracțiunii de tâlhărie cât și a celei de tentativă la omor.

Pedepsele aplicate inculpaților au fost individualizate cu respectarea dispozițiilor art. 72 C. pen. și nu există motive pentru reducerea lor, pedeapsa trebuind să realizeze atât prevenția generală cât și prevenția specială.

Așa fiind, Înalta Curte urmează ca în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și de inculpații B.A. și P.I.C.

În temeiul art. 385

17

alin. (4) cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat timpul reținerii și arestării de la 2 decembrie 2008 la data deciziei.

Văzând și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și de inculpații B.A. și P.I.C. împotriva Deciziei penale nr. 71/A din 17 septembrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia.

Deduce din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat, timpul reținerii și arestării preventive de la 2 decembrie 2008 la 24 noiembrie 2009.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 24 noiembrie 2009.

Procesat de GGC - NN