ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2452/2012

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 12 iulie 2012, pronunțată în dosarul nr. 11660/118/2010, Curtea de Apel Constanta, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pe rol fiind

judecarea apelurilor penale declarate de inculpații B.C., B.T.F. și B.V. - deținuți în Penitenciarul Poarta Albă, și de

apelantul inculpat M.G.

împotriva sentinței penale nr. 1 din 04 ianuarie 2012, pronunțată de

Tribunalul Constanța în dosarul penal nr. 11660/118/2010, având ca obiect

tentativă la omor calificat (art. 20 art. 174, art. 175 C. pen.), a pus în discuție,

din oficiu, conform art. 300

2

C. proc. pen., legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive față de inculpații B.C., B.T.F. și B.V.

Constatând că în cauza de față temeiurile de fapt și de drept care au

determinat arestarea preventivă a inculpaților subzistă în continuare neschimbate, fiind

consolidate prin pronunțarea unei soluții de condamnare, nedefinitivă, în temeiul art. 300

2

rap. la art. 160

b

C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților B.C., B.T.F. și B.V., pe o perioadă de 60 de zile, de la 12 iulie 2012.

Prin aceeași încheiere s-au respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive.

În termen legal, inculpații B.C., B.T.F. și B.V. au declarat recurs împotriva încheierii menționate, solicitând, admiterea acestora și punerea în libertate, susținând că a fost depășit termenul rezonabil al arestării preventive, pericolul pentru ordinea publică fiind diminuat considerabil prin trecerea timpului.

În acest sens au arătat că măsura arestării preventive a fost luată în urmă cu 2 ani, dată de la care termenul rezonabil al acesteia a fost cu mult depășit, invocând decizia CEDO Lazăr contra României.

Au mai susținut că deși sunt cercetați pentru fapte grave, în perioada de timp de 2 ani de la data arestării preventive, pericolul s-a diminuat, conștientizând gravitatea și consecințele faptelor comise, dovada fiind solicitarea de aplicare a disp. art. 320

l

C. proc. pen., în fața instanței de apel.

Inculpatul B.V. a mai precizat că a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare de instanța de fond, iar în apel, după aplicarea disp. art. 320

1

C. proc. pen., ar putea intra în comisia de liberare provizorie, arătând că are 26 de ani, este arestat de 2 de ani, este fără antecedente penale și consideră că i s-au încălcat drepturile.

Inculpatul B.C. a susținut că nu s-a sustras de la urmărirea penală.

Recursurile declarate de inculpați nu sunt fondate.

Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta una din măsurile preventive, lit. d)” a acestui articol prevăzând arestarea preventivă.

Art. 148 lit. a) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, prevede că măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prev. în art. 143 și inculpatul a fugit ori s-a ascuns în scopul de a sustrage de la urmărire sau de la judecată, ori există date că va încerca să fugă sau să se sustragă în orice mod de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei.

Totodată, lit. f) a aceluiași articol prevede că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prev. în art. 143 și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Cu referire la motivele de recurs invocate, se reține că instanța de apel, la 12 iulie 2012 a constatat că în cauză și la acest moment sunt

îndeplinite cumulativ și condițiile impuse de art. 148 lit. a) și f) C. proc. pen., că temeiurile de

fapt și de drept care au determinat arestarea preventivă a inculpaților, prelungirea și menținerea

acestei măsuri nu s-au schimbat și justifică în continuare privarea de libertate a acestora,

fiind consolidate prin pronunțarea unei soluții de condamnare, nedefinitivă, în raport de care în temeiul art. 300

2

rap. la art. 160

b

C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpaților.

Verificând actele dosarului, Înalta Curte constată că prin sentința penală nr. 1 din 04 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul

Constanța, în dosar nr. 11660/118/2010 s-a respins cererea de schimbare a

încadrării juridice a faptelor solicitate de inculpații B.C., B.T.F. și B.V. prin apărători aleși.

În baza art. 20 C. pen. rap.la art. 174 - art.175 lit. a) și i) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.C. la o pedeapsă de 10 (zece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat.

În baza art. 65 C. pen. rap. art. 66 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza

II

și b) C. pen.

pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 321 C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. a fost

condamnat inculpatul B.C. la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea

ordinii și liniștii publice.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b)

C. pen.

inculpatul B.C. -

va

executa pedeapsa cea mai grea și anume aceea de 10 (zece) ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. rap. art. 66 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza

II

și b) C. pen.

pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

II

și lit. b) C. pen.

În baza art. 88

C. pen.

s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și

arestării preventive a inculpatului cu începere de la data de 21 iulie 2010 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a

inculpatului B.C. dispusă prin încheierea nr. 72 din data de 22

iulie 2010, pronunțată în dosarul penal nr. 8999/118/2010 a Tribunalului

Constanța.

În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - art. 175 lit. a) și i) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.T.F. la o pedeapsă de 8 ( opt ) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat.

În baza art. 65 C. pen. rap. art. 66 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza

II

și b)

C. pen.

pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 321

C. pen.

cu aplic. art. 75 lit. a)

C. pen.

a fost condamnat inculpatul B.T.F. la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b)

C. pen.

inculpatul B.T.F. va executa pedeapsa cea mai grea și anume aceea de 8 (opt ) ani închisoare.

În baza art. 65

C. pen.

rap. art. 66

C. pen.

i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și b)

C. pen.

pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1), (2)

C. pen.

i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și lit. b)

C. pen.

În baza art. 88

C. pen.

s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului cu începere de la data de 21 iulie 2010 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului B.T.F. dispusă prin încheierea nr. 72 din data de 22 iulie 2010, pronunțată în dosarul penal nr. 8999/118/2010 a Tribunalului Constanta.

În baza art. 20

C. pen.

rap.la art. 174-art. 175 lit. a) și i)

C. pen.

cu aplic. art. 75 lit. a)

C. pen.

și art. 19 din Legea nr. 682/2002 a fost condamnat inculpatul B.V. la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat.

În baza art. 65

C. pen.

rap. art. 66

C. pen.

i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și b)

C. pen.

pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 321

C. pen.

cu aplic. art. 75 lit. a)

C. pen.

și art. 19 din Legea nr. 682/2002 a fost condamnat inculpatul B.V. la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b)

C. pen.

inculpatul B.V. - va executa pedeapsa cea mai grea și anume aceea de 4 (patru) ani închisoare.

În baza art. 65

C. pen.

rap. art. 66

C. pen.

i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și b)

C. pen.

pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1), (2)

C. pen.

i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și lit. b)

C. pen.

În baza art. 88

C. pen.

s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului cu începere de la data de 21 iulie 2010 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a

inculpatului B.V. dispusă prin încheierea nr. 72 din data de 22

iulie 2010, pronunțată în dosarul penal nr. 8999/118/2010 a Tribunalului

Constanța.

S-a admis în parte acțiunea civilă.

În baza art. 1381 și urm din Codul de procedură civilă au fost obligați inculpații B.C.

, B.T.F. și B.V.

în solidar, să plătească părții

vătămate - parte civilă C.D.M. suma de 11.284,02 lei cu

titlul de daune materiale și suma de 100.000 lei cu titlul de daune morale,

actualizat la data efectuării plății.

S-a respins acțiunea civilă formulată de partea - civilă C.D. în ceea ce privește daunele materiale ca nedovedită în cauză.

S-a luat act că Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța nu s-a constituit parte - civilă în cauză.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea bunurilor indicate în

adresa IPJ Constanța (caz nr. 511 din 18 iulie 2010) - fila nr. 13 dos. urm. pen.

Așa fiind, se constată că deși hotărârea de condamnare a inculpaților pronunțată pe fond de Tribunalul Constanta nu are caracter definitiv, în prezent dosarul fiind în apel, ea este totuși de natură să justifice continuarea privării de libertate a acestora, în condițiile art. 5 par.1 lit. a) din CEDO, temeiurile de fapt și de drept care au impus luarea și menținerea arestării preventive a inculpaților nu s-au modificat ori estompat prin trecerea timpului, neputându-se susține depășirea unei durate rezonabile a măsurii privative de libertate, în sensul dispozițiilor legale anterior citate.

Totodată, s-au mai avut în vedere recrudescența acestui gen de fapte, starea de pericol și urmările sociale produse prin însăși natura faptelor.

În această ordine de idei, Înalta Curte constată că în ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică, la evaluarea lui s-au avut în vedere atât datele personale ale inculpaților, cât și cele referitoare la infracțiunile de săvârșirea cărora sunt învinuiți, respectiv pericolul social al acestora, faptul că lăsarea în libertate a inculpaților ar putea crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția nu acționează destul de ferm împotriva unor manifestări infracționale de pericol accentuat.

Față de cele arătate, se constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a acestora apreciind că lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal, în raport de natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, de modalitatea de săvârșire, de circumstanțele reale în care au fost produse, de recrudescența acestui gen de fapte, de starea de pericol și de urmările sociale produse prin însăși natura faptelor.

Așa fiind, măsura arestării preventive se justifică în continuare, fără a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpații până la pronunțarea și rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, deoarece a fost luată pe baza presupunerii rezonabile, în sensul comiterii unor infracțiuni și nu tinde să reprezinte o executare anticipată a pedepsei, durata nedepășind, la acest moment procesual, caracterul rezonabil, faptul că până în prezent nu a fost pronunțată o hotărâre definitivă în cauză.

Ca atare, încheierea pronunțată la 12 iulie 2012 este legală.

Pentru considerentele expuse, recursurile declarate de inculpații B.C., B.T.F. și B.V. nefiind fondate, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse.

În baza art. 192 C. proc. pen., inculpații recurenți vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.C., B.T.F. și B.V. împotriva încheierii de ședință din data de 12 iulie 2012 a Curții de Apel Constanta, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 11660/118/2010.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 225 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 25 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 20 iulie 2012.