ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3037/2012

Asupra

recursurilor de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 12 septembrie

2012, Curtea de Apel București, secția a ll-a penală, învestită cu soluționarea

apelurilor declarate de inculpații B.P.B., R.D.A. și N.D.R. împotriva sentinței

penale nr. 651 din data 20 iulie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția

I penală, a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a

apelanților inculpați B.P.B. și R.D.A. și a menținut starea de arest preventiv

a celor doi apelanți-inculpați.

Totodată, au fost

respinse ca nefondate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive, respective,

de revocare a acestei măsuri formulate de apelanții inculpați.

Pentru a hotărî

astfel /instanța a reținut următoarele: Măsura arestării preventive a inculpaților

este temeinică și legală, iar temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri

subzistă și justifică în continuare privarea de libertate a acestora, cu atât mai

mult cu cât, în cauză, a intervenit o hotărâre de condamnare, la pronunțarea căreia

au fost avute în vedere probele administrate în cauză până în prezent, din care

rezultă că există indicii temeinice, în sensul art. 143 alin. (3) C. proc. pen.

cu referire la art. 68

1

C. proc. pen., care justifică presupunerea rezonabilă

că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată.

De asemenea, Curtea

a apreciat că și la acest moment sunt îndeplinite cumulativ și condițiile impuse

de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., atât în ceea ce privește pedeapsa prevăzută

de lege pentru infracțiunile deduse judecății, mai mare de 4 ani, cât și sub aspectul

probelor că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru

ordinea publică.

La aprecierea

acestei ultime condiții, Curtea a avut în vedere modalitatea și împrejurările concrete

de săvârșire a faptelor presupus a fi fost comise de inculpați, gravitatea acestora,

urmarea produsă, amploarea acestui fenomen infracțional, sentimentul de teamă și

insecuritate pe care astfel de fapte îl generează în rândul societății civile, aspecte

care în opinia Curții denotă periculozitate și impun și justifică o reacție fermă

din partea autorităților statului, lăsarea în libertate a inculpaților prezentând

în continuare un pericol social concret pentru ordinea publică.

Curtea a apreciat

că și la acest moment infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată și condamnați

în primă instanță inculpații, prin gravitatea acestora și reacția publicului, creează

o stare de neliniște capabilă să justifice menținerea arestării preventive, fiind

satisfăcute și cerințele art. 5 parag. 1 lit. c) și parag. 3 din Convenția pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

De asemenea, în

cauză a intervenit o hotărâre de condamnare în primă instanță față de inculpați,

care atrage incidența art. 5 parag. 1 lit. a) din Convenția pentru Apărarea Drepturilor

Omului și Libertăților Fundamentale.

Nu în ultimul

rând, s-a apreciat că, deși, în final, au avut o atitudine procesuală sinceră, totuși,

în vederea bunei desfășurări a procesului penal, se impune judecarea inculpaților

în stare de arest preventiv, cu atât mai mult cu cât nu au intervenit împrejurări

noi care să justifice luarea unei alte măsuri restrictive de libertate, respectiv

măsura obligării de a nu părăsi localitatea, astfel cum au solicitat inculpații

B.P.B. și R.D.A. sau revocarea măsurii arestării preventive luate față de acești

inculpați.

Împotriva acestei

din urmă decizii inculpații B.P.B. și R.D.A. au declarat, în termen legal, recursurile

de față.

La termenul de

judecată din 26 septembrie 2012, prezenți personal în fața instanței, inculpații

B.P.B. și R.D.A. au declarat că își retrag recursurile, solicitând să se ia act

de manifestarea lor de voință liber exprimată.

Așa fiind și avându-se

în vedere dispozițiile art. 385

4

alin. (2), cu referire la art. 369 C.

proc. pen., potrivit cărora, până la închiderea dezbaterilor la instanța de recurs,

oricare dintre părți își poate retrage recursul declarat în condițiile arătate în

textul de lege menționat, și constatând îndeplinite cerințele respective,

Înalta Curte urmează a lua act de voința recurenților valabil exprimată.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurenții-inculpați vor fi obligați la plata sumei de

câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte

100 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

la act de retragerea

recursurilor declarate de inculpații B.P.B. și R.D.A. împotriva încheierii din 12

septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală, pronunțată în

Dosarul nr. 18444/3/2012 (2565/2012).

Obligă recurenții-inculpați

la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

26 septembrie 2012.