ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3037/2012

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 12 septembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a ll-a penală, învestită cu soluționarea apelurilor declarate de inculpații B.P.B., R.D.A. și N.D.R. împotriva sentinței penale nr. 651 din data 20 iulie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a apelanților inculpați B.P.B. și R.D.A. și a menținut starea de arest preventiv a celor doi apelanți-inculpați. Totodată, au fost respinse ca nefondate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive, respective, de revocare a acestei măsuri formulate de apelanții inculpați.

Pentru a hotărî astfel /instanța a reținut următoarele: Măsura arestării preventive a inculpaților este temeinică și legală, iar temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri subzistă și justifică în continuare privarea de libertate a acestora, cu atât mai mult cu cât, în cauză, a intervenit o hotărâre de condamnare, la pronunțarea căreia au fost avute în vedere probele administrate în cauză până în prezent, din care rezultă că există indicii temeinice, în sensul art. 143 alin. (3) C. proc. pen. cu referire la art. 68 1 C. proc. pen., care justifică presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată. De asemenea, Curtea a apreciat că și la acest moment sunt îndeplinite cumulativ și condițiile impuse de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc.

pen., atât în ceea ce privește pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile deduse judecății, mai mare de 4 ani, cât și sub aspectul probelor că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. La aprecierea acestei ultime condiții, Curtea a avut în vedere modalitatea și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor presupus a fi fost comise de inculpați, gravitatea acestora, urmarea produsă, amploarea acestui fenomen infracțional, sentimentul de teamă și insecuritate pe care astfel de fapte îl generează în rândul societății civile, aspecte care în opinia Curții denotă periculozitate și impun și justifică o reacție fermă din partea autorităților statului, lăsarea în libertate a inculpaților prezentând în continuare un pericol social concret pentru ordinea publică.

Curtea a apreciat că și la acest moment infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată și condamnați în primă instanță inculpații, prin gravitatea acestora și reacția publicului, creează o stare de neliniște capabilă să justifice menținerea arestării preventive, fiind satisfăcute și cerințele art. 5 parag. 1 lit. c) și parag. 3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. De asemenea, în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare în primă instanță față de inculpați, care atrage incidența art. 5 parag. 1 lit. a) din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.

Nu în ultimul rând, s-a apreciat că, deși, în final, au avut o atitudine procesuală sinceră, totuși, în vederea bunei desfășurări a procesului penal, se impune judecarea inculpaților în stare de arest preventiv, cu atât mai mult cu cât nu au intervenit împrejurări noi care să justifice luarea unei alte măsuri restrictive de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea, astfel cum au solicitat inculpații B.P.B. și R.D.A. sau revocarea măsurii arestării preventive luate față de acești inculpați. Împotriva acestei din urmă decizii inculpații B.P.B. și R.D.A. au declarat, în termen legal, recursurile de față. La termenul de judecată din 26 septembrie 2012, prezenți personal în fața instanței, inculpații B.P.B.

și R.D.A. au declarat că își retrag recursurile, solicitând să se ia act de manifestarea lor de voință liber exprimată. Așa fiind și avându-se în vedere dispozițiile art. 385 4 alin. (2), cu referire la art. 369 C. proc. pen., potrivit cărora, până la închiderea dezbaterilor la instanța de recurs, oricare dintre părți își poate retrage recursul declarat în condițiile arătate în textul de lege menționat, și constatând îndeplinite cerințele respective, Înalta Curte urmează a lua act de voința recurenților valabil exprimată. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții-inculpați vor fi obligați la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E la act de retragerea recursurilor declarate de inculpații B.P.B. și R.D.A. împotriva încheierii din 12 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 18444/3/2012 (2565/2012). Obligă recurenții-inculpați la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 septembrie 2012.